11,295 matches
-
două fluxuri tehnologice: fluxul produselor clorosodice și derivate și fluxul produselor organice de sinteză în cadrul căreia s-a evidențiat linia acetilenă-policlorură de vinil, contruită între 1960-1963 cu instalațiile: Acetilenă, Monomer (clorura de vinil), Policlorură de vinil emulsie, Policlorură de vinil suspensie. Acetilena se obținea dintr-un amestec de gaz metan cu propan, prin procedeul de cracare în arc electric, elaborat de Aurel Ionescu (1902-1954), primul director al Institutului de Fizică Atomică din Cluj. În 1964 a fost pusă în funcțiune o
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
tunelurilor dintre Predeal și Brașov. În perioada 1962-1969 a avut loc electrificarea treptată a traseului între Brașov și București cu curent alternativ (25 kV, 50 Hz). Tronsonul dintre Predeal și Brașov a fost finalizat încă din 1963 (primul sistem de suspensie catenară a fost amplasat la Predeal, la 27 decembrie 1960), deoarece diverși producătorii au vrut să facă experimente cu locomotive electrice pe acest traseu montan dificil. La acest concurs, a câștigat compania suedeză ASEA cu două locomotive prototip Rb 1001
Calea ferată Ploiești–Brașov () [Corola-website/Science/319616_a_320945]
-
calibru mai mare. Astfel, a fost ales obuzierul de 15 cm sFH 18 L/30. Acesta trebuia să fie montat pe șasiul "Geschützwagen III/IV", care prelua elemente atât de la Panzer III (transmisie și direcție), cât și de la Panzer IV (suspensie și motor). Același șasiu era folosit pentru vânătorul de tancuri Nashorn. Hummel avea o suprastructură ușor blindată, fără plafon, care adăpostea obuzierul și echipajul. Motorul a fost mutat spre centrul șasiului pentru a face loc acestor modificări. Modelele ulterioare aveau
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
au fost dotate cu un motor pe benzină de 140 cai putere și 6 cilindri Maybach HL 62 TRM. Modelele Ausf. A, B și C aveau o viteză maximă de 40 km/h. Modelele Ausf. D și E aveau o suspensie Christie și o transmisie mai bună. Drept urmare, viteza maximă pe drumuri era de 55 km/h, dar viteza maximă și performanțele pe teren accidentat erau afectate serios. De la modelul F până la producția finală s-a revenit la suspensia arc în
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
aveau o suspensie Christie și o transmisie mai bună. Drept urmare, viteza maximă pe drumuri era de 55 km/h, dar viteza maximă și performanțele pe teren accidentat erau afectate serios. De la modelul F până la producția finală s-a revenit la suspensia arc în foi. Autonomia la toate variantele era de 200 km. Tancul avea un echipaj format din 3 soldați. Șoferul stătea în partea din față față, comandantul stătea pe un scaun în turelă, iar servantul/operatorul radio stătea pe podea
Panzer II () [Corola-website/Science/319737_a_321066]
-
Panzer IV, produs de Krupp, și Panzer III, produs de Daimler-Benz) să aibă piese comune. Standardizarea era în interesul Armatei, producția fiind sporită. Panzer III, alături de tancul greu rusesc KV-1, a fost printre primele tancuri din lume care au utilizat suspensia arc în foi. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. D a fost folosită suspensia pe bază de arcuri elicoidale, însă de la varianta Ausf. F s-a folosit suspensia arc în foi. O mare parte a timpului alocat proiectării acestui
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
Standardizarea era în interesul Armatei, producția fiind sporită. Panzer III, alături de tancul greu rusesc KV-1, a fost printre primele tancuri din lume care au utilizat suspensia arc în foi. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. D a fost folosită suspensia pe bază de arcuri elicoidale, însă de la varianta Ausf. F s-a folosit suspensia arc în foi. O mare parte a timpului alocat proiectării acestui tanc a fost pierdută cu găsirea unei suspensii potrivite. Panzer III se voia a fi
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
KV-1, a fost printre primele tancuri din lume care au utilizat suspensia arc în foi. De la varianta Ausf. A până la varianta Ausf. D a fost folosită suspensia pe bază de arcuri elicoidale, însă de la varianta Ausf. F s-a folosit suspensia arc în foi. O mare parte a timpului alocat proiectării acestui tanc a fost pierdută cu găsirea unei suspensii potrivite. Panzer III se voia a fi principalul tanc de luptă al armatei germane. Acesta era mult superior altor tancuri contemporane
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
până la varianta Ausf. D a fost folosită suspensia pe bază de arcuri elicoidale, însă de la varianta Ausf. F s-a folosit suspensia arc în foi. O mare parte a timpului alocat proiectării acestui tanc a fost pierdută cu găsirea unei suspensii potrivite. Panzer III se voia a fi principalul tanc de luptă al armatei germane. Acesta era mult superior altor tancuri contemporane, fiindcă avea o turelă proiectată pentru 3 oameni. Acest detaliu a îmbunătățit eficacitatea în luptă considerabil. Cu toate acestea
Panzer III () [Corola-website/Science/319736_a_321065]
-
a începtut încă din 1937, designul inițial fiind acordat firmei Henschel. Un alt contract a urmat în 1939 și a fost acordat firmei Porsche. Ambele serii de prototipuri utilizau acceași turelă proiectată de Krupp, principalele diferențe fiind carcasa blindată, transmisia, suspensia și motorul. Versiunea Henschel folosea o carcasă blindată convențională, cu blindaj înclinat asemanător celui folosit în cazul tancului Panther. Avea un motor montat în spate și cutia de transmisie montată în față.Folosea 9 galeți suprapuși, din oțel cu bandaj
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
Henschel folosea o carcasă blindată convențională, cu blindaj înclinat asemanător celui folosit în cazul tancului Panther. Avea un motor montat în spate și cutia de transmisie montată în față.Folosea 9 galeți suprapuși, din oțel cu bandaj de cauciuc, cu suspensie internă așezată în laterale și plasată pe bare de torsiune transversale, într-o manieră similară tancului Tiger I. Pentru a ușura întreținerea, galeții erau suprapuși și nu intercalați precum în cazul modelului Tiger I. Carcasele blindate proiectate de Porsche includeau
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
într-o manieră similară tancului Tiger I. Pentru a ușura întreținerea, galeții erau suprapuși și nu intercalați precum în cazul modelului Tiger I. Carcasele blindate proiectate de Porsche includeau o turelă montată în spate, motorul fiind amplasat în centrul carcasei. Suspensia era identică celei folosite la vânătorul de tancuri Elefant. Acesta avea șase galeți montați în boghiuri duble împreună cu o bară de torsiune longitudinală scurtă, acest lucru salva spațiu intern și facilita reparațiile. O versiune fabricată de Porsche avea un motor
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
fabricată de Porsche avea un motor hibrid petro-electric fără baterie de stocare.Ansamblul motorului era format din două motoarea pe benzină,care acționau două generatoare care la rândul lor asigurau curent celor două motoare electrice ce puneau în mișcare tancul. Suspensia Porsche a fost folosită la câteva distrugătore de tancuri "Jagdtiger". Henschel a câștigat contractul, toate tancurile Tiger II fiind fabricate de această firmă. Două modele de turele au fost montate pe vehiculele produse. Prima turelă concepută e deseori numită "Porsche-Turm
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
care era dificil de procurat. Transmisia era de tipul Maybach OLVAR EG 40 12 16 Modelul B, avea opt viteze înainte și patru în manșarier care acționa caseta de direcție de tipul Henschel L 801 care era predispusă la defecțiuni.Suspensia era formată din bare de torsiune care susțineau carcasa pe 9 axe montate pe ambele părți.Galeți suprapuși din oțel cu bandaj de cauciuc cu diametrul de 800 mm rulau în interiorul șenilei. Ca și Tiger I,fiecare tanc avea în
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
lemn a fost construită pe șasiul tancului greu Tiger II și i-a fost prezentată lui Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană. Două prototipuri au fost construite până în februarie 1944: unul cu opt galeți intercalați care foloseau o suspensie Porsche (număr de inventar: 305001) și un prototip cu nouă galeți intercalați care foloseau o suspensie Henschel (număr de inventar: 305002), similară celei folosite de tancurile Tiger II fabricate în serie. Vehiculul a fost denumit inițial "Jagdpanzer VI", însă a
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
Hitler pe 20 octombrie 1943, în Prusia Răsăriteană. Două prototipuri au fost construite până în februarie 1944: unul cu opt galeți intercalați care foloseau o suspensie Porsche (număr de inventar: 305001) și un prototip cu nouă galeți intercalați care foloseau o suspensie Henschel (număr de inventar: 305002), similară celei folosite de tancurile Tiger II fabricate în serie. Vehiculul a fost denumit inițial "Jagdpanzer VI", însă a fost redenumit "". Numărul SdKfz repartizat era 186. Jagdtiger avea o construcție similară vehiculelor Jagdpanzer construite până
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
pierdute din cauza avariilor mecanice și lipsei de combustibil decât din cauza inamicului. Wehrmachtul a comandat inițial 150 de vehicule, însă puțin peste jumătate din acest număr au fost construite între iulie 1944 și mai 1945. Unsprezece vehicule au fost construite cu suspensia Porche (cu opt galeți, având seriile 305001 și 305003 - 305012), restul vehiculelor au folosit suspensia Henschel (cu nouă galeți). Numărul total de vehicule construite variază de la 77 la 88 de exemplare, în funcție de surse. Ultimul vehicul care a avut pastă antimagnetică
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
150 de vehicule, însă puțin peste jumătate din acest număr au fost construite între iulie 1944 și mai 1945. Unsprezece vehicule au fost construite cu suspensia Porche (cu opt galeți, având seriile 305001 și 305003 - 305012), restul vehiculelor au folosit suspensia Henschel (cu nouă galeți). Numărul total de vehicule construite variază de la 77 la 88 de exemplare, în funcție de surse. Ultimul vehicul care a avut pastă antimagnetică Zimmerit aplicată pe carcasă a fost numărul 305011, fabricat în septembrie 1944. Două batalioane antitanc
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
o rată de foc foarte mică din cauza tunului PaK 44, care necesita o încărcătură propulsivă separată de proiectil. Vehiculul blindat avea doar 40 de lovituri la dispoziție. Trei vânători au fost păstrați până în prezent: În afară de primele 11 vehicule care aveau suspensie Porsche, singura variantă a fost Sd.Kfz.185, care utiliza tunul PaK 43 (de calibrul 8.8 cm) din cauza lipsei acute de tunuri PaK 44. Aproximativ 12 exemplare au fost construite, dar nu au fost livrate trupelor fiindcă nu aveau
Jagdtiger () [Corola-website/Science/315840_a_317169]
-
beton, sau din plastic ar trebui să dureze aproximativ 50 de ani. Apa menajeră este rezultatul folosirii apei potabile (în foarte puține cazuri și a apei pluviale ) pentru activitățile casnice. Apele provenite de la bucătărie, dus, toaletă conțin materii solide în suspensie de natură minerală și organică, în special compuși ai azotului și fosforului . Această apă intra în primul compartiment al fosei septice. Aici au loc procesele de decantare a materiei solide (prin gravitație - rezultând un strat de nămol pe fundul bazinului
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
incluzând toate derivatele sale. Deși pentru perioada în care a fost fabricat, a fost un vehicul relativ modern, având motoare MÂN euro 2, transmisie automată ( au existat însă și variante cu transmisie manuală), iluminare fluorescenta a salonului, încălzire salon, ABS, suspensie controlată electronic, scaune din plastic, uneori tapițate, sistem de sonorizare Blaupunkt, afișaj electronic (uneori luminescent), dispositive de siguranță moderne, ROCAR DE SIMON seria 412 nu s-a bucurat de un succes prea mare, probabil datorită concurenței vehiculelor second hand, prețului
Rocar De Simon () [Corola-website/Science/315012_a_316341]
-
putere de 210 kw, și sistemul "Vanos" (sistem reglabil al arborelui cu came) pe admisie, motor care realiza un cuplu maxim de 320 Nm la 3600 rpm. Această creștere semnificativă a puterii motorului, a dus la o schimbare generală a suspensiei și sistemului de frânare. De asemenea, amortizoarele și stabilizatoarele au fost reglate mai rigide și caroseria cu 31 mm mai joasă decît la normalul Coupé. Din anul 1993 "M3" a fost oferit și ca sedan cu patru uși, singurul model
BMW M3 () [Corola-website/Science/315055_a_316384]
-
a modelului precedent. La începutul anului 2005, cu o suprataxă de 5.300 € se putea obține un pachet de competiție la noile automobile care includea roți de 19 țol în „CSL-design” ("Coupé Sport Leichtbau") cu anvelope tip „Sport-Cup” cu o suspensie optimală și o direcție cu un raport de 14,5:1 în loc de 15,4:1. Astfel echipat, „M3 E46” era concurentul automobilelor "Mercedes-Benz CLK 55 AMG", a lui "Audi S4" ca și pentru "Porsche 996". De la seria „E46” al "BMW
BMW M3 () [Corola-website/Science/315055_a_316384]
-
în Krupp Bilstein Compa (Compa 27%, Krupp Bilstein 73%) societate specializată în fabricarea și comercializarea de amortizoare și echilibroare, iar, în 1998, în Krupp Compa Arcuri (Compa 27%, Krupp Hoesch Federn 73%) specializată în fabricația și comercializarea de arcuri de suspensie elicoidale și lamelare. Până în 2003, Krupp-Bilstein a investit 40 milioane euro la Sibiu, si producea împreună cu Compa amortizoare de 10 milioane dolari anual. Număr de angajați în 2000: 2.704 Cifra de afaceri:
Compa () [Corola-website/Science/318602_a_319931]
-
multe modele au fost convertite în diesel cu motor D797-05 datorită crizei petrolului, iar unele modele au fost în anii 80 convertite la GAZMETAN. Avea 10 m lungime 87+1 locuri. S-a fabricat și că variant troleibuz, numit TV2E . Suspensie cu arcuri foi și punți rigide TV20 - Este în mare parte identic cu modelul TV2 însă avea 90+1 locuri , confort mărit . S-a fabricat între 1967 și 1974. În primă fază era echipat cu motor SR114 , însă mai tarziu
Rocar () [Corola-website/Science/318732_a_320061]