12,312 matches
-
nu reușea să iasă din universul banal învăluit de imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
reușea să iasă din universul banal învăluit de imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de tristețe. Tristețea vieții plate în care mișună doar conflictele mărunte. Îl apucase miezul nopții aplecat asupra cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mai e nevoie de această arhivă sentimentală, cu amestec de ninsoare și aromă de santal, pentru că am descoperi bagheta molipsitoare de fericire, chiar cu riscul apariției unor victime colaterale. Și încă ar mai rămâne loc de sine, de vis și tristețe. Căci vorba poetului: Teama din plin trăiește avar/ Copacii suspină, pe bolta-cleștar/ Semne de foc, timpul se duce/ Natura visează și viața se scurge". Și cum timpurile nu sunt prielnice echilibrului pe care îl căutăm, ne retragem în scris ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
octombrie 1984) Și încă: Aspectul cel mai izbitor din Miami Vice este felul în care este folosită muzica. În majoritatea emisiunilor de televiziune, muzica este utilizată pentru a sublinia acțiunea de pe ecran, pentru a accentua tensiunea sau pentru a sublinia tristețea. Dar Miami Vice preia selecțiuni din rock-and-roll interpretate de cîntăreți de mare popularitate precum Rolling Stones sau Phil Collins, dar și cîntece ale unor obscure grupuri raggae ale unor cîntăreți jamaicani și le continuă cu un montaj foarte strîns pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Muscaliu, înv. Maria Berlan, înv. Natalia Stoian, înv. Aurica Pintilie, înv. Măricica Badragan, înv. Viorica Dăscălescu, prof. Marcel Giurgea, prof. Ioan Giurgea, prof. Ioan Călugăreanu, prof. Gheorghe Cebotari, adm. Ileana Grădinaru. 40 DE ANI DE EXISTENȚĂ 61 Cu emoție și tristețe, trebuie să-i amintesc și pe cei care ne-au părăsit între timp: director, prof. Maria Elenă Vrabie, prof. Felicia Giurgea, înv. Mihai Agrici, prof. Ioan Manolache, înv. Traian Berlan, înv. Paula Antonescu, prof. Teodora Irimescu, bibl. Mariana Costineanu, prof.
Foști profesori, În semn de preţuire. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1852]
-
bobocei. Mergând în clasă am făcut cunoștință cu doamna profesoară și am aflat că se numea OLGA LASCĂR, un nume care îmi va rămâne pentru totdeauna în inimă. Anii au trecut, iar în clasa a VII-a am aflat cu tristețe că doamna dirigintă urma să iasă la pensie. Dar, ca orice mamă care nu își lasă “puii” la greu , doamna a venit să ne predea și în clasa a VIII-A. I am demonstrat cu toții că munca dumneaei a dat
Mulţumesc, doamnă profesoară Olga Lascăr. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Mihai Simona Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1857]
-
de romantică ), târând aceeași geantă grea, albastră și destul de deranjantă după mine. Ploaia devenea din ce în ce mai deprimantă: chipul cerului devenea tot mai posomorât... Am ajuns în holul de unde plecasem. Masa, scaunele și televizorul erau în același loc, în aceeași stare de tristețe, în același semiîntuneric sinistru totul în ton (cenușiu) cu vremea lacustrelor bacoviene (la fel ca starea mea interioară ). La un moment dat, pe neașteptate, am tresărit la auzul strigătului percutant, de chemare, cei drept cam scârțâit, al unei asistente simpatice
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
jocul de table, nu joacă nici șah, stă toată ziua la vecinii de la salonul 6 și joacă diferite jocuri de cărți. Acolo mănâncă de multe ori, ori stă numai așa...de vorbă. Privindu-l atent îi poți citi fericirea și tristețea deopotrivă în ochi-i rotunzi și jucăuși precum două mărgele. Are ochi căprui, acoperiți de sprâncene stufoase și negre precum smoala. Pe capul oval poartă fes așezat mereu la întâmplare, de un albastru închis, peste o bandană croșetată într-un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
adunat toți cei tineri în salonul 6 și am vorbit de una și de alta... E un fel de a spune pentru că am stat...de parcă nu ne-am fi dorit ca el să plece, de parcă ne-ar fi părut rău! Tristețea și bucuria se citeau pe chipurile tuturor... Încerc să înțeleg legătura dintre regret și bucurie: regretul că pleacă și bucuria că va pleca! Mă gândesc că uneori regretele nu-și au rostul deși ele există, se manifestă pregnant, sunt vii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de un roșu iute, cum e ardeiul, lung și butucănos, din care e confecționat. Ochii nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cotorul cărții ,,Ion glasul pământulu’’, are acuratețe, firesc, fluid și rece ca apa de la munte, nu lipsește nimic, totul e dozat perfect! Felicitări, Virgilică!’’, mi-a spus mai mult murmurat decât cu voce tare. Seara s-a lăsat adormindu-mi tristețea și nu îmi mai doresc altceva decât să mă odihnesc. O stare indefinibilă mă copleșește: am reușit, în sfârșit, după mulți ani, să dau formă finală unor texte...! Ceea ce nu văzuse Cora sunt aceste texte scrise într-un alt caiet
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cu o recuperare ulterioară mai rapidă (Creamer et al., 1993). Terapeuții sînt sfătuiți să reziste tentației de a pune la îndoială prea repede cognițiile referitoare la vinovăție, chiar dacă acestea par adesea iraționale. Se poate afirma că vinovăția, spre deosebire de teamă sau tristețe, reprezintă o problemă care nu poate fi discutată cu membrii rețelei de sprijin (care au tendința de a răspunde imediat cu asigurări de tipul Nu a fost vina ta; ai făcut tot ce se putea). Astfel, șansa de a discuta
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
-și fixeze privirea pe chipul făpturii sale, cu atât mai mult dacă aceasta suferă. Dar cine va reuși să înțeleagă pe deplin semnificația acelui «stabat» (stătea)?! În Ghetsemani apăruse și un înger să-L mângâie pe Isus cuprins de o tristețe de moarte; pe Calvar, Maria își depășește rolul de mângâietoare într-o manieră extraordinară. Prezența ei în picioare, privirea fixă, sufletul ei deplin conștient, stăpânirea sa de sine - ce nu schițează nici un gest de răzvrătire în fața delictului, ce se consumă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu frigul și cu înfricoșările sale? Sufletul vorbește cu Isus în colocviu și îi spune: „Tu ești Dumnezeul tinereții mele“. Sigur că ar fi de neînțeles, să renunți la o iubire pământească și apoi să nu cultivi iubirea veșnică! Ce tristețe apasă asupra consacraților lâncezi! Cum târăsc plictisiți povara prea dulce a fecioriei! Renunțători ai umanului și ai divinului!“ 110. Însetați de a-l iubi pe Isus Iată și al doilea document: scrisoarea unui suflet deosebit adresată, de pe patul de moarte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
notei. La sfîrșitul anului școlar, pe la Sf. Petru și Pavel, se afișau la ferestrele pavilionului portarului liste nominale cu rezultatele anului școlar, separat pentru fiecare clasă, pe trei coloane: promovați, corigenți, repetenți. Era ziua de fericire pentru cei promovați, de tristețe pentru cei corigenți, care trebuiau să-și treacă vara pregătind corigența din toamnă și de amărăciune pentru cei repetenți. La începutul anului, la poarta liceului, se crea o adevărată piață de vînzare-cumpărare de cărți. Vindeam și cumpăram cărțile de școală
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
erai turbat în după-amiaza aceea, în autogară. Adică, vreau să spun, te înțeleg oricum, dar nu poate să-mi placă orice. Mai ales, de exemplu, să te știu bolnav. Nu, Gellu, eu nu urăsc provincia, cum ți s-a părut! Tristețea mea e de altă natură. De orașele mari nu pot avea nevoie mereu, mă deranjează. Oamenii mă interesează. La Cluj aș vrea să stau cîțiva ani numai pentru a putea citi cărți excepționale, pe care nu le vom găsi niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de negare a unor valori deja stabilite, ci de afirmare a unei noi sensibilități, mai puțin concupiscente, mai puțin idilice, o sensibilitate în care ironia și absurdul par a-și da mîna, dar în spatele cărora există, de fapt, o nesfîrșită tristețe, un acut sentiment al realității fragile, o imensă responsabilitate în fața unei lumi care-și demitizează pînă și liniștea (sau mai ales liniștea). Poeții noului val impun prin gustul artistic inconfundabil, se poate spune că sînt o generație erudită, poezia lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
citi, acum. Tot ce-am pierdut în lunile din urmă. Am adus și Freud, de la Cluj. De la un prieten. Și-mi voi pune și manuscrisul în ordine! O singură bucurie în aceste zile în care nu mă pot liniști de tristețe: mi-a scris Emil Hurezeanu, plin de gînduri bune! Eu mă bucur mult cînd cei pe care-i iubesc îmi dau atenție. Și cred mereu că sînt un prieten ireproșabil pentru oamenii dragi! Și Liviu Ioan Stoiciu a început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
n.n.), foarte impresionat de vederea lui Dan”. La Sinaia ,,a venit și Yvonica să-l vază pe Mihăiță. Au fost după masă, amândoi la mine. Atmosferă tristă”. Duminică, 30 mai. Înmormântarea lui Dan Mavros. ,,Toți simțim în noi o nesfârșită tristețe <...> Stăm de vorbă toată după amiaza cu Mihăiță până ce pleacă el la București cu noul Bentley, e foarte fericit cu noua mașină”. Seara, la București, a avut loc înmormântarea lui Dan Mavros, dar nu știm dacă a fost prezent și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
împrejurări de care un moștenitor de tron nu putea să rămână străin”. Trebuia ținut seama de viața personală și de psihologia elevului Mihai „pe cât de tăcută, pe atât de profundă”. „Era limpede că elevul nostru poartă în sinea sa o tristețe. Nu o exterioriza, propriu-zis; i-o intuiam totuși, prin antene inefabile ale sensibilității”. Cauzele acestei stări țineau, după părerea prof. Zamfirescu, de trăsăturile de caracter, „de firea tăcută și concentrată a personajului”, dar și de conflictul dintre tată și fiu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
câmpurile grele de rod, norii, curcubeul, vântul "mesager al dragostei", luceferii, stolurile de cocori, amurgurile blânde, noaptea/ negura, lacrima, dorul cutreierând fără astâmpăr, hora, zborul. Această dumnezeiască alcătuire a lumii, în veșnica roire a anotimpurilor, este învăluită în bucurie și tristețe calmă, înfiorate de trecerea ireversibilă a timpului și apropierea de anotimpul destrămării. Și sub aspect estetic, volumul se împlinește, situându-se emblematic în cadrele unei adevărate profesiuni de credință: "Întreaga noastră demnitate constă în capacitatea de a gândi, de a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trăirii unor realități care trebuie cunoscute și lăsate ca moștenire generațiilor de astăzi și de mâine. Viziunea aproape picturală asupra unei lumi apuse (scene, ceremonii, ritualuri, peisaje, povestiri de sine stătătoare, unele antologice), eleganța și prospețimea imagistică, explozia de viață, tristețea calmă și veselia sănătoasă din aceste compoziții ne duc cu gândul la miniaturile flamande ale fraților Paul, Jehannequin și Hermann de Limbourg (începutul secolului al XV-lea), excelând prin gustul pentru detaliul sugestiv, simțul narativ accentuat, într-o cromatică rafinată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
grupat în șapte secțiuni ce cuprind gândurile și frământările din diferite etape ale vieții, purtate "pe aripile dorului". Temele abordate sunt natura, iubirea și timpul. Dumnezeiasca alcătuire a lumii, în veșnica roire a anotimpurilor, am învăluit-o în bucurie și tristețe calmă, înfiorată fiind de trecerea ireversibilă a timpului și apropierea de anotimpul destrămării. Eu lucrez mereu. Pentru mine viața fără muncă nu-și are rațiunea. Pornesc de la îndemnul lui F. Nansen: "Ai izbutit? Continuă! N-ai izbutit? Continuă!". Sunt conștientă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Aurel, învățător, căsătorit cu Rodica, învățătoare și ea la Frătăuții Noi. Au avut un băiat, care a urmat Liceul Agricol și în prezent lucrează în Italia, în agricultură. Fiind bolnav de plămâni, s-a stins din viață înainte de vreme, spre tristețea familiei și a celor apropiați. Verona lui Tărâță aveau casa la capătul livezii noastre, lângă biserică. Soțul Ion (poreclit Tărâță) era schiop de piciorul drept. L-a pierdut în batoză, când treiera grâul. A avut o singură fată, Doca, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și eu din jocul lor, un mic mărțișor, pe care ți-l ofer, astăzi, 1 martie, ca semn al dragostei ce-ți port...!" Există în firea lucrurilor mirajul începutului, începutul unei primăveri, al unei noi vieți și în același timp, tristețea sfârșitului: sfârșitul unei ierni sau al unui fragment de destin. Un mărțișor și o urare: O primăvară frumoasă!" "Iubirea ta este partea cea mai frumoasă din viața mea, cel mai important lucru din lume. De aceea, acum, de 1 Martie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]