11,705 matches
-
mică distanță de vârful Cărunta, se află Poiana Ciciola, unde se află o capelă catolică dedicată Fecioarei Maria.Aici anual are loc o ceremonie religioasă, pentru a cinsti locul unde conform tradiției se presupune că se refugiau din cale jefuitorilor turci locuitorii satului Valea Mare. Un suport pentru clopot, amintește de obiceiul celor plecați în bejenie, de a se refugia cu tot cu clopotul bisericii. În același loc există că și amenajări mese și bănci din leaturi și într-o margine a poienii
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Turcia otomană. Aici Carol al XII-lea a fost întâmpinat de "Iussuf Pașa" care l-a informat despre faptul că sultanul Ahmed al III-lea, suveranul Imperiului Otoman, dorea să-l vadă pe Regele Suediei în calitate de invitat de onoare, musafir. Turcii au avut mai multe motive pentru a-i propune Regelui și escortei sale să avanseze pe teritoriul Imperiului, mai exact spre orașul-cetate Bender, situată în Principatul Moldovei, la aproximativ 150 de km distanță. Călătoria spre Bender a durat o săptămână
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
atât mai puțin ucis). La 31 ianuarie 1713, artileria turcească a tras mai multe focuri asupra taberei suedeze, iar pe 1 februarie forțele otomane au atacat-o. Împreună cu aproximativ 40 de soldați, Carol a rezistat împotriva mai multor sute de turci. Ofițerul de gardă ("") Axel Erik Roos s-a remarcat în timpul luptei, salvând viața regelui de trei ori în timpul aceleeași zile. Regele însuși a ucis cel puțin un soldat otoman cu sabia, pentru a se apăra, atunci când el și Roos au
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
și externe de expansiune. El a văzut introducerea Reformei protestante în Polonia și Lituania și revoltele democratice care au pus cea mai mare putere politică în mâinile nobililor. A văzut prăbușirea Cavalerilor din nord, care a dus la consolidarea puterii turcilor în sud. O figură mai puțin impunătoare ca tatăl său, elegantul și rafinatul a fost totuși un om de stat, chiar mai eficient la cârma țării. Sigismund poseda un grad ridicat de tenacitate și răbdare, care pare să fi caracterizat
Sigismund al II-lea August () [Corola-website/Science/330688_a_332017]
-
succesive de populații migratoare nu a dus la eliminarea elementului romanic din regiune, ci dimpotrivă, la încheierea procesului de formare a poporului român și a limbii române, consecința în plan politic fiind apariția primelor formațiuni politico-teritoriale românești. Găgăuzii sunt urmașii turcilor selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii și cumanii, popoare care au urmat pe sultanul selgiuc Izzeddin Keykavus al II-lea (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
în plan politic fiind apariția primelor formațiuni politico-teritoriale românești. Găgăuzii sunt urmașii turcilor selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii și cumanii, popoare care au urmat pe sultanul selgiuc Izzeddin Keykavus al II-lea (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii s-au convertit de la Islam la Creștinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) și au fost numiți turci găgăuzi. Un grup mare de
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
urmașii turcilor selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii și cumanii, popoare care au urmat pe sultanul selgiuc Izzeddin Keykavus al II-lea (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii s-au convertit de la Islam la Creștinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) și au fost numiți turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
Mai exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii s-au convertit de la Islam la Creștinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) și au fost numiți turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari, la începutul secolului XIX. În 1812, Basarabia, jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
500 de tineri soldați greci, a decis să rămână și să lupte împotriva Imperiului Otoman. În timpul luptei, aproximativ un sfert din armata greacă a fugit trecând înot Prutul. Soldații rămași au continuat să lupte până când au fost fie uciși de turci, fie s-au înecat. Rușii, poziționați pe malul opus al râului, au aplaudat tot acest timp curajulul grecilor. După bătălie, toate revoltele grecești din Principatele Dunărene și în alte zone nordice supuse Imperiului Otoman au încetat. Cu toate acestea, sarcina
Bătălia de la Sculeni () [Corola-website/Science/330712_a_332041]
-
partea de est pierdută de Comunitate, devenind dependentă de Țarat. Ioan al III-lea Sobieski a dus războaie cu Imperiul Otoman, reînviind armata Comunității Națiunilor încă o dată, iar procesul a ajutat în 1683 ca Viena să pornească un atac asupra turcilor. Comunitatea a fost supusă războaielor aproape constante până în 1720, suferind pierderi devastatoare de populație, deteriorarea masivă a economiei și a structurilor sociale. Guvernul a devenit ineficient din cauza unor conflicte interne de mare amploare, progresele legislative erau corupte și erau manipulați
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Sigismund al II-lea August, a murit în 1572. Mihail a fost fiul popularului comandant militar Jeremi Wiśniowiecki, cunoscut pentru acțiunile sale în timpul Răscoalei Hmelnițki. Guvernarea sa nu a avut succes. Mihail a pierdut un război împotriva Imperiului Otoman, iar turcii au ocupat Polonia și majoritatea Ucrainei în 1672-1673. Mihail a fost un monarh pasiv care a jucat în mâinile Habsburgilor. El a fost în imposibilitatea de a face față responsabilităților sale și cu diferitele certuri din Polonia. Ioan Sobieski a
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
de succes a eliminat această posibilitate și a marcat un punct de cotitură într-o luptă de 250 de ani, între forțele creștine din Europa și Imperiul Otoman islamic. De-a lungul celor 16 ani, după bătălie (Marele Război Turc), turcii au fost conduși permanent la sud de Dunare și nu mai aveau să mai amenințe Europa Centrală din nou. Pentru Comunitate nu a existat nici un câștig mare pentru victoriile cu turcii, iar salvatorul Vienei a trebuit să cedeze teritorii Rusiei
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
lungul celor 16 ani, după bătălie (Marele Război Turc), turcii au fost conduși permanent la sud de Dunare și nu mai aveau să mai amenințe Europa Centrală din nou. Pentru Comunitate nu a existat nici un câștig mare pentru victoriile cu turcii, iar salvatorul Vienei a trebuit să cedeze teritorii Rusiei, în schimbul ajutorului promis acordat împotriva tătarilor din Crimeea și turcilor. Polonia a renunțat în mod oficial la toate pretențiile asupra Kievului în 1686. Pe alte fronturi, Ioan al III-lea a
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
nu mai aveau să mai amenințe Europa Centrală din nou. Pentru Comunitate nu a existat nici un câștig mare pentru victoriile cu turcii, iar salvatorul Vienei a trebuit să cedeze teritorii Rusiei, în schimbul ajutorului promis acordat împotriva tătarilor din Crimeea și turcilor. Polonia a renunțat în mod oficial la toate pretențiile asupra Kievului în 1686. Pe alte fronturi, Ioan al III-lea a avut mai puțin succes, în acordurile cu Franța și Suedia, într-o încercare de a recâștiga Ducatul Prusiei. Abia
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Kievului în 1686. Pe alte fronturi, Ioan al III-lea a avut mai puțin succes, în acordurile cu Franța și Suedia, într-o încercare de a recâștiga Ducatul Prusiei. Abia atunci când Liga Sfântă a încheiat un tratat de pace cu turcii în 1699, Polonia a reușit să recapete Podolia și alte părți din Ucraina. Începând din secolul al XVII-lea, din cauza deteriorării statului și a politicii interne de guvern și a războaielor, democrația nobililor a căzut treptat în anarhie, făcând încă
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
provocat în mod curent dizolvarea sesiunii Seimului. Dintre cele 37 de Seime din 1674-1696, doar 12 au reușit să adopte orice legislație. Ultimul triumf al Comunității a avut loc în 1683, când regele Ioan al III-lea Sobieski a condus turcii în afara porților Vienei cu o taxă de cavalerie grea. Rolul important al Poloniei în sprijinirea alianței Europei de a-i împinge pe otomani înapoi, a fost recompensat cu unele teritorii în Podolia, prin Tratatul de la Karlowitz (1699). Acest succes parțial
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
configurație se prezintă sub forma unei cetăți cu trei bastioane, de pe vârfurile căruia se puteau vedea cetățile existente în jur, Chioar și Baia Mare, se poate spune că aici exista un punct de pază și observație, locuitorii fiind avertizați de atacurile turcilor și tătarilor prin aprinderea focurilor. Români și creștini adevărați, iubitori de neam și glie, locuitorii satului Cetățele, de-a lungul istoriei, au participat și luptat activ în toate revoltele și răscoalele din diferite perioade istorice, fiind prezenți și la Marea
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
protecție împotriva maghiarilor, a dus la plata pentru Vladislav al II-lea, omagiu adus la Lviv, oferind Poloniei accesul la porturile din Marea Neagră. În 1485, regele Cazimir a inteprins o expediție în Moldova după ce porturile sale au fost preluate de turcii otomani. Turcii care controlau tătarii din Crimeea au precheziționat teritoriile de est în 1482 și 1487, până când s-au confruntat cu regele Ioan Albert, fiul și succesorul lui Cazimir. Polonia a fost atacată în 1487 - 1491 de către rămășitele Hoardei de
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
maghiarilor, a dus la plata pentru Vladislav al II-lea, omagiu adus la Lviv, oferind Poloniei accesul la porturile din Marea Neagră. În 1485, regele Cazimir a inteprins o expediție în Moldova după ce porturile sale au fost preluate de turcii otomani. Turcii care controlau tătarii din Crimeea au precheziționat teritoriile de est în 1482 și 1487, până când s-au confruntat cu regele Ioan Albert, fiul și succesorul lui Cazimir. Polonia a fost atacată în 1487 - 1491 de către rămășitele Hoardei de Aur. Ei
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
insulele împrăștiate din Marea Egee până în 1714. Sub conducerea venețiana insula a fost numită după numele ei italian, si anume "Nasso". Administrația otomană a rămas, în esență, în mâinile venețienilor, preocuparea Porții a fost îndeplinită prin revinea la impozite. Foarte puțini turci s-au stabilit pe Naxos, astfel influență turcă a fost una minoră. Sub dominația otomană, insula a fost cunoscută sub numele turc: "Nakșa". Suveranitate otomană a durat până în 1821, cănd insulele s-au revoltat, Naxos a redevenit în cele din
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
în alte patru imperii: Imperiul Chagatai, Imperiul Kiptșakilor, Imperiul Ilhanilor și Imperiul Yuan. Trei dintre aceste imperii, cu excepția imperiului Yuan, adoptă islamul. Această veste a fost îngrijorătoare pentru Lumea creștină, deoarece de acum încolo, mongolii sau tătarii vor fi aliații turcilor, vechii inamici ai Europei.
Religia în Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/330837_a_332166]
-
și în București în special a existat o comunitate musulmană tradițională, alcătuită în secole, datorată poziției geografice a țării, vremelnicelor ocupații otomane și interacțiunii pașnice sau războinice cu popoare și populații musulmane. Această comunitate a fost predominant compusă etnic din turci și tătari, așa cum era firesc. În anii 60-70-80, politica Statului Român fiind orientată în mod deosebit pe Spațiul Arab, Orientul Apropiat și țări nealiniate, imigrația musulmană a crescut spectaculos, prin programele burselor de studii oferite de Stat și prin încurajarea
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
extinzându-se și în Sicilia și Piemont. În ciuda spiritualității sale profunde și a prieteniei cu Caterina de Siena și Bridget a Suediei, curtea ei a fost remarcabilă pentru extravaganta colecție de animale exotice și a servitorilor de origini diferite, incluiv turci și africani. Scriitorul contemporan Giovanni Boccaccio a descris-o pe regina Ioana ca fiind "regina din Sicilia și Ierusalim care este mai renumită decât alte femei din timpul ei, prin putere și caracter". Un poet necunoscut din secolul al XIV
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
au făcut-o alți contemporani de-ai săi. Prezent în dezbaterile privind atât politica cât și literatura, Ibrahim Șinasi este una din personalitățile care a avut o puternică influență asupra intelectualității otomane din vremea sa. A fost unul dintre primii turci care a beneficiat de privilegiul de a se specializa în Franța în domeniul științelor economice și financiare. Soarta sa se va asemăna cu cea a lui Reșit-Pașa, inițiatorul reformelor din 1839 al cărui adept și era, fiind de multe ori
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
comanda amiralului Luigi Faravelli a acostat pe țărmul libian (aflat la momentul respectiv sub controlul Imperiului Otoman). Amiralul a solicitat administrației turce să se predea sau, în caz contrar, urma distrugerea imediată a localităților Tripoli și Benghazi. În loc să se predea, turcii și aliații săi libieni s-au retras în zona rurală, situație care a determinat bombardarea celor două orașe de către italieni timp de trei zile; ulterior Tripolitania a fost proclamatîă frontiera de sud a Italiei. Aceste lupte au marcat debutul confruntărilor
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]