13,247 matches
-
pe motiv că este "ne-suferită": "Noi nu avem o literatură de trecere între marii realiști dintre cele două războaie și moderniștii noștri inhermetizați. Într-o lume hipersătulă de proză, pot apărea și experiențe, dar în lumea noastră (în care umblă pe străzi urlând adevărurile nebăgate în seamă) excesul de stil e sinonim cu excesul de prudență, mitocoseală, ploieștism"17. Consideră apoi critica literară un gen hibrid, parafând moartea filosofiei și parazitând literatura, și așa pauperă, crede Sîrbu, din epocă: "(...) am
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
schimbarea sexului personajului. Hamlet e fetiță, lady Macbeth e bărbată, Lear e babă etc."21. Opinii exagerat nefavorabile are Sîrbu și despre "generația '60", despre Nichita Stănescu ori Marin Sorescu: "(...) să revin la Nichita; am citit la acest poet - îi umblau amețite și verbele - care ajunsese să scrie orice și oricum (și cu toate acestea curgeau fluvii de laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru a-i permite reîncarnarea. Nici o ființă divină nu era implicată. Toate aceste interpretări au fost puse în discuție de către un cercetător din Basel, F. Ed. Koby, după care multe "depozite" de cranii sunt rezultatul hazardului și al urșilor înșiși, umblând și râcâind printre oase. Leroi-Gourhan s-a declarat întru totul de acord cu această critică radicală: craniile închise în "casete" de piatră, grupate lângă perete sau suspendate în nișe și încadrate de oase lungi, se explică prin fapte geologice și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reconstrucția și înmulțirea poporului. Dar, mai ales, el anunță izbăvirea lui Israel: "Vă voi stropi cu apă curată și vă veți curați de toate întinăciunile voastre. Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da. Voi face să umblați după legile mele și să păziți și să urmați rânduielile mele. Veți locui în țara pe care am dat-o părinților voștri. Veți fi poporul meu și eu voi fi Dumnezeul vostru" (36: 25-28). Ca și la Ieremia, e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia, circul, albatrosul, balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înecat femei", Omul profilat pe cer). Alteori se prezintă decăderea morală, fie direct, fie indirect, ca expresie a unui refuz de a găsi o cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mâine, ori pâine, sau așa ceva...") conturează și ele acest univers al ezitării. Omul plecat în căutarea neștiutului înaintează printr-un labirint al posibilităților încercând să descopere, dincolo de aparențe, dincolo de urâtul/ de mizeria cotidiană, frumusețea, adevărul, valorile imuabile ale universului: "Și umblu de-atunci mereu cu ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și le-azvârl din drum,/ dar sub ele/ sunt râme
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și le-azvârl din drum,/ dar sub ele/ sunt râme și viermi lucioși/ și gângănii păroase, cu mii de picioare -/ și astfel, nu mai umblu, decât cu ochii în jos,/ puțin adus de spate, cu băgare de seamă,/ căutând...". Modul în care scriitorii aceștia văd lumea și modul în care se raportează la ea, sugerează și felul în care concep realizarea poemului. Textul poetic ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
respinge doar imaginea literaturizată a cosmosului, nu și elementele sale sau semnificația lor pentru cei care se simt atrași de ele, se produce însă desfacerea lor de balastul clișeizărilor: "admiram soarele pentru că era mare și departe,/ pentru că era nestatornic și umbla în pielea goală". Se aduce o sugestie a senzualității atribuite tocmai unui simbol consacrat al rațiunii, mai aproape de viziunea psihanalitică asupra soarelui, care ghicește în el un simbol al libidoului. Tărâmul imaginației, "harta politică a lumii", are marcată zona preferată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Hugo Friedrich, Structura liricii moderne. De la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului al XX-lea, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, p. 184. 248 "E limpede, așadar, pentru oricine, cred, că nu se poate face poezie fără a umbla și "cu capul în nori", în măsura în care, de la facerea lumii, norii reprezintă sediul central al fanteziei, al zeilor (...) și al precipitațiilor fecund-inspiratoare (...).", Geo Dumitrescu, "Din nou despre realism", în Libertatea de a trage cu pușca și celelalte versuri, Editura Viitorul Românesc
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și nu se mai mărită”1). Soarta lor e mult mai tristă decît a bărbaților aflați în aceeași situație. „Celibatarul - observa un sociolog - se duce prin cafenele, prin taverne, prin cluburi, locuri care, de bine de rău, înlocuiesc familia; el umblă pretutindeni singur, se plimbă singur, și are la îndemînă o sută de mijloace spre a se despăgubi de pustiul locuinței lipsită de dragostea conjugală și fiicească...” 2) Celibatara (îndeosebi cea din provincie, precum două din surorile poetului) n-are nici unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
primă ordine. Numărul locuitorilor a făcut un salt imens (de la 15.000, înainte de război, a ajuns la aproape 50.000, afară de populația flotantă)”.1) în același sens, dar mai nuanțat, avea să scrie, peste doi ani, Marius Mircu: „După mult umblat prin țări străine, mi-am revăzut orașul copilăriei. S-a schimbat el, sau m-am schimbat eu? Cred că și unul și altul. Socot azi Bacăul drept unul din cele mai frumoase orașe din țară. N are firește clădirile Capitalei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
intervențiilor e mai mare, poetul nu operează schimbări majore: schimbă un titlu cu altul, mută un cuvînt de la mijlocul versului la începutul lui, înlocuiește un verb sau o propoziție, pune un nou epitet în locul unuia vechi, actualizează grafic un cuvînt, „umblă” la punctuație etc. Aproape toate acestea sînt făcute de la o transcriere la alta ori de la o tipărire la alta. Dintr-o ciudată pudoare, el a distrus bruioanele poemelor sale. De aceea fazele genezei lor sînt imposibil de reconstituit. Prima formă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
crede în „evanghelia banului”. Marginalizarea scriitorului nu mai e o chestiune teoretică, ci o realitate imediată. Poet, prozator, dramaturg, critic și istoric literar, el a început deja să simtă rigorile „cercului barbar și fără sentiment”, „humorul” guvernanților, umilința de a umbla cu pantahuza. în Bacovia e, însă, și calea de a depăși aceste dureri: respectul vocației. „Poet, și solitar...” II Vineri 19 decembrie 1986, la Europa liberă, Ștefan Baciu, poetul din Brașov ajuns profesor în Honolulu, unde scoate revista plurilingvă ,,Mele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
harnică: vremea”) își explică situația sa literară ca fiind o consecință a celor mai notorii scriitori din epocă, mai exact de dinaintea Primului Război Mondial. Vii sau morți, toți au defecte de care el a fost iertat. Victor Eftimiu, de pildă, e zgomotos (umblă „cu clopotul Mitropoliei de gît”), Cincinat Pavelescu e invidios („Sînt sigur că jumătate din păr și l-a pierdut numai de necazul meu!...”), A. de Herz își face reclamă insistentă, „bate toba”, Al. Cazaban e un spirit veninos („o viperă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cazul textului bacovian, să avem de a face cu un prozaism voit, conform cerințelor acestei descrieri aproape naturaliste”. Am găsit totuși un exemplu în Poezii deosebite sau Cîntece de lume de Anton Pann: „Minunată ești la stat/Și nostimă la umblat./ Ai doi ochișori frumoși,/Blînzi, cu totul mîngîioși” etc. Se poate vorbi, cred, de autoproiecție la Bacovia: observator și observat. De pildă, cînd scrie „Cad, recad și nu mai tac din gură”, acestea sînt bineînțeles gesturile lui, dar și gesturi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Am înțeles destul de tîrziu că acest fel de scris obligă la jertfe: trebuie să înăbuși orice tentație de a te abate de la profilul pe care l-ai impus. S-a dedus că ești singur, melancolic, trist, n-ai voie să umbli în grup, să jubilezi și să hohotești. Scrisul nu ți mai îngăduie să-ți arăți și celelalte părți ale firii. Cu timpul, el devine un instrument de monitorizare în mîna celorlalți. Vrînd nevrînd, îți determină comportamentul. Situația lui Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
răstignind-o mediatic pe protectoarea mezinei prezidențiale. Dar cât de inocentă ar putea fi doamna Ridzi? Inițiații vorbesc deja de trei centre de putere în PDL, partid aflat în derivă, la fel ca PDSR-ul, după ce a fost lăsat să umble singur pe picioruțele rahitice de un tătuc "plecat în lume", la Cotroceni. Există, se spune, falanga dură a talibanilor cleptocrați, cei care știu regulile jocului și care mulg bugetul public în favoarea lor, a grupurilor de interese asociate și a partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
știau, nici nu puteau aprecia vechimea satului dăruit „uric cu tot venitul”, „în veci” și din această cauză s-au acoperit de formule stereotip, cuprinse în sintagme de felul „pe unde au stăpânit din veac”, „pe unde de veac a umblat”, „cu semnele cele bătrâne”, „pe unde sunt uricele”, „pe unde au umblat din veac”, ceea ce arată că aveau conștiința vechimii, fără să poată preciza timpul istoric. După cum se cunoaște, cancelaria domnească din Țările Române și biserica au folosit limba slavonă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în veci” și din această cauză s-au acoperit de formule stereotip, cuprinse în sintagme de felul „pe unde au stăpânit din veac”, „pe unde de veac a umblat”, „cu semnele cele bătrâne”, „pe unde sunt uricele”, „pe unde au umblat din veac”, ceea ce arată că aveau conștiința vechimii, fără să poată preciza timpul istoric. După cum se cunoaște, cancelaria domnească din Țările Române și biserica au folosit limba slavonă de la atestarea vieții de stat și până în secolul al XVII-lea, când
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și bătrâni” cunoșteau elementele naturale de delimitare a moșiei satului de alte moșii vecine, în cazul nostru moșia satului Câmpulung, a satului Stulpicani, devenită moșia mănăstirii Voroneț, ctitoria lui Ștefan cel Mare, și de braniștea domnească, deoarece pe acolo „au umblat din veac”. Schimbarea statutului satului românesc din sat liber în sat dependent față de biserici ori mănă stiri „s-a făcut numai în momentul în care respectivele așezări devin obiectul unor tranzacții cu conținut feudal: vânzări, cumpărări, danii, confirmări de proprietate
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de obște . Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan cel Orb (1504-1517) și Ștefăniță (1517-1527), fiul și nepotul marelui domn, folosesc în documentele date din Hârlău, Huși sau Suceava, sintagmele cunoscute , înlocuindu-se într-un singur document formularea „pe unde au umblat din veac” cu „pe unde au apucat din bătrâni”. Într-un document din 3 martie 1507 de la Bogdan vodă, redactat de „du-lui Tăutului logofăt”, slujitor credincios lui Ștefan cel Mare, prin care visternicul Gavril Trotușan a cumpărat satul Berindești, la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
care visternicul Gavril Trotușan a cumpărat satul Berindești, la gura Costânei, ținutul Sucevei (Berindești amintește de triburile turcice ale berindeilor-n.a.), folosește sintagma: „Iar hotarul acestui mai sus scris sat să fie ă după hotarul cel vechi, pe unde au umblat din veac” Documentele de la Ștefăniță vodă , cu excepția arătată, conțin aceeași formulare, fie că sunt întăriri de danii, ca pentru mănăstirea Humor, fie că sunt danii făcute pentru „dreaptă și credincioasă slujbă” unor slujitori devotați. Și Petru Rareș, printr-un document
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
pârcălab de Cetatea de Baltă, satul Marele Boian din ținutul Cernăuți, folosește sintagma cunoscută: „Iar hotarul acestui mai zis sat pe Prut, anume Marele Boian cu toate cuturile să fie după vechiul hotar pe toate pă rțile, pe unde a umblat de veci”. Alte sate din județul Suceava au făcut obiectul unor cercetări și săpături arheologice, precum Berchișești, atestat documentar la 13 septembrie 1473, dăruit mănăstirii Moldovița, care, într- o perioadă mai veche, avea vatra lângă apa Moldovei, după care s-
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ci liniștea colibei tale te face fericit”, atunci când ea află că Ghiță, ginerele ei, vrea să ia În arendă hanul de la „Moara cu noroc”. Cizmar de meserie, Ghiță se săturase să cârpească cizmele oamenilor, mai ales că aceștia obișnuiau să umble toata săptămâna În opinci, ori desculți, iar când dumineca e noroi, Își duc cizmele În mâna pâna la biserică. Acțiunea se desfășoară Într-o zonă geografică a Ardealului, la hanul Moara cu noroc, aflat Într-o vale dintre dealuri, o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]