113,833 matches
-
proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Din punct de vedere istoric, câteva repere merită a fi reținute. În lucrarea "Contabilitate generală" din 1947, ediția a 13-a, autorul, prof. univ. C. G. Demetrescu definește contabilitatea pe trei coordonate: Conform Legii contabilității nr. 82/1991, contabilitatea este o "activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea presoanelor fizice și juridice [...] trebuie să asigure
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
and Creditor". Concepția juridică consideră că obiectul contabilității îl formează patrimoniul unui subiect de drept, privit prin prisma relațiilor juridice, adică drepturi și obligații pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice, în corelație cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare. Concepția economică definește ca obiect al contabilității circuitul capitalului privit sub aspectul destinației lui, respectiv capital fix și capital circulant, și sub aspectul modului de dobândire, respectiv capital propriu și capital străin (atras și împrumutat). Conform Legii contabilității nr. 82/1991, obiectul contabilității
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligațiile persoanelor fizice sau juridice (subiecți de drept), precum și mișcările și modificările intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și rezultatele obținute de acestea". În lucrarea „Bazele contabilității” din 1980, profesorul D. Rusu definește obiectul contabilității ca fiind ansamblul mișcărilor de valori, exprimabile în bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă, societate comercială, instituție publică, societate bancară etc.) precum și raporturile economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte și care generează
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
M.Of.nr.1080/30 nov.2005; "Reglementari contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene" publicate de Parlamentul Romaniei,ISBN 973-567-513-7 ; C.M.Dragan- Contabilitatea institutiilor publice -2005-armonizata cu standardele internationale,Editor A.S.S.C.,Bucuresti 2005, ISBN973-03736-5. Politicile contabile definesc, deci, o concepție contabilă pentru fiecare întreprindere sau instituție publică în rezolvarea ansamblului problemelor financiare. Ele încorporează principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice adoptate de o entitate în conducerea curentă a activităților a contabilității acestora, pentru întocmirea și prezentarea
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
de credite, organizează și conduc contabilitatea drepturilor constatate și a veniturilor încasate, precum și a angajamentelor și a plăților efectuate, potrivit bugetului aprobat.” Remarcă: Oare „drepturi constatate să însemneze „venituri angajate”, iar „angajamente” să semnifice”cheltuieli atașate”-așa cum sunt ele definite de IAS și Ordinul M. F. P. Nr. 1186/2005 pentru contabilitatea de angajament? În interiorul persoanei juridice, în ansamblul mecanismului său funcțional, organizarea și asigurarea funcționării acitivității de contabilitate este o chestiune de management, cu multe implicații, care angajează fonduri
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
financiară este influențată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditate și solvabilitatea sa, precum și de capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului în care își desfășoară activitatea. Într-o accepțiune mai simplistă poziția financiară definește potențialul economic și financiar al unei anume entități, însemnând patrimoniul propriu, patrimoniul administrat, valoare patrimonială justă și capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. Informațiile despre resursele economice controlate de instituție sau de care poate dispune aceasta și capacitatea sa
Contabilitate () [Corola-website/Science/298224_a_299553]
-
viteza luminii este aparent depășită, dar la o analiză atentă se poate dovedi că în respectivele experimente nici materia nici informația nu s-au deplasat mai repede decît lumina. Permitivitatea electrică a vidului (formula 2) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Permeabilitatea magnetică a vidului (formula 4) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Viteza de propagare a luminii într-un mediu material transparent este dată de relația
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
nici informația nu s-au deplasat mai repede decît lumina. Permitivitatea electrică a vidului (formula 2) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Permeabilitatea magnetică a vidului (formula 4) nu depinde de "c" și este definită în unități de măsură al SI prin: Viteza de propagare a luminii într-un mediu material transparent este dată de relația: Prin raportarea lui formula 8 la formula 9, se găsește relația de dependență a indicelui de refracție al mediului de permitivitatea
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
FONDURI SPECIALE ȘI CONTURI ASIMILATE 441. Impozitul pe profit/venit 4411. Impozitul pe profit (P) 4418. Impozitul pe venit 16 (P) 15 Se utilizează atunci când există bază legală pentru acordarea acestora. 16 Se utilizează pentru evidențierea impozitului pe venitul microîntreprinderilor, definite conform legii. 108 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 766 bis/10.XI.2009 106 442. Taxa pe valoarea adăugată 4423. TVA de plată (P) 4424. TVA de recuperat (A) 4426. TVA deductibilă (A) 4427. TVA colectată (P) 4428
Plan de conturi () [Corola-website/Science/298268_a_299597]
-
cadrelor didactice și a cercetătorilor; • principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor; • principiul centrării educației pe student. Carta a fost elaborată în concordanță cu Magna Charta Universitatum. După "Preambul", "Misiune" și "Dispoziții generale", în cartă urmează capitolele în care sunt definite aspectele vieții universitare: "Autonomie universitară", "Structura UPT", "Structura anului universitar", "Organizarea studiilor universitare", "Activitatea de cercetare științifică", "Promovarea calității în învățământ și în cercetarea științifică", "Sprijinirea execelenței individuale", "Promovarea principiului de universitate centrată pe student", "Conducerea universității", "Finanțarea universității", "Personalul
Universitatea Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/298300_a_299629]
-
În matematică, este folosită la rezolvarea ecuațiilor diferențiale și integrale. În fizică, este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive optice și sistemele mecanice. Transformata Laplace a unei funcții "f"("t"), definită pentru toate numerele reale "t" ≥ 0, este o funcție "F"("s"), definită prin expresia: Limita inferioară 0 este o notație prescurtată care înseamnă Parametrul "s" este în general număr complex: Această transformare integrală are un număr de proprietăți care o
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive optice și sistemele mecanice. Transformata Laplace a unei funcții "f"("t"), definită pentru toate numerele reale "t" ≥ 0, este o funcție "F"("s"), definită prin expresia: Limita inferioară 0 este o notație prescurtată care înseamnă Parametrul "s" este în general număr complex: Această transformare integrală are un număr de proprietăți care o fac utilă în analiza liniară a sistemelor dinamice. Cel mai semnificativ avantaj
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
capitalism dezvoltarea unor țari socialiste, acest fapt nu devine numai o problemă a țării în discuție, dar și o problemă și o preocupare a tuturor țărilor socialiste." În mod implicit, acestă doctrină rezerva chiar conducerii Uniunii Sovietice dreptul de a defini "socialismul" și "capitalismul" în conformitate cu propriile interese. După invazia Cehoslovaciei, Albania s-a retras în mod formal din , deși această țară încetase să mai sprijine pactul încă din 1962. Conducătorul României, Nicolae Ceaușescu, a denunțat invazia atât ca pe o violare
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
integrale se numește integrare. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată, există mai multe definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite. În mod intuitiv, integrala unei funcții continue, pozitive, "f", de variabilă reală și luând valori reale, între două puncte "a" și "b", reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele "x=a", "x=b", axa "x" și graficul funcției "f". Formal, considerând
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
în zone verticale subțiri. Din secolul al XIX-lea, au început să apară tipuri de integrale mai sofisticate, în care atât tipul funcției cât și domeniul peste care se face integrarea au început să fie generalizate. O integrală curbilinie este definită pentru funcții de două sau trei variabile, iar intervalul de integrare formula 2 este înlocuit de o anumită curbă care leagă două puncte din plan sau din spațiu. Într-o integrală de suprafață, curba este înlocuită de o bucată de suprafață
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
sensul obișnuit. Cazul cel mai simplu, integrala unei funcții reale "f" de o variabilă reală "x" pe un interval formula 4, se notează cu Simbolul ∫ un „S” alungit, reprezintă integrarea; "a" și "b" sunt limita inferioară și limita superioară de integrare, definind domeniul de integrare; "f" este integrandul, de evaluat în raport cu variația lui "x" în intervalul formula 6 iar "dx" poate avea diferite interpretări în funcție de teoria folosită. De exemplu, poate fi văzut doar ca un indicator al faptului că "x" este 'variabila de
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
arie de 0,6203, care este prea mică. Ideea esențială este tranziția de la a aduna "un număr finit" de distanțe dintre puncte de aproximare înmulțite cu valori corespunzătoare ale funcției la folosirea unor pași infinit de fini, sau "infinitezimali". Notația definește integrala ca o sumă ponderată (notată cu "S"-ul alungit), cu valorile funcției (cum ar fi înălțimile, "y" = "f"("x")) înmulțite cu lungimi de pași infinitezimali, așa-numitele "diferențiale" (notate cu "dx"). În ce privește calculul efectiv al integralelor, teorema fundamentală a
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
pe o regiune poate fi determinată privind doar limitele regiunii. Aplicată curbei rădăcinei pătrate, considerăm funcția formula 16, și se calculează "F"(1)−"F"(0), unde 0 și 1 sunt limitele intervalului formula 17. În istorie, după eșecul primelor eforturi de a defini riguros cantitățile infinitezimale, Riemann a definit formal integralele ca limite ale unor sume ponderate ordinare, astfel încât "dx" sugera limita unei diferențe (și anume mărimea intervalului). Defectele dependenței lui Riemann de intervale și continuitate au motivat noi definiții, mai ales integrala
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
privind doar limitele regiunii. Aplicată curbei rădăcinei pătrate, considerăm funcția formula 16, și se calculează "F"(1)−"F"(0), unde 0 și 1 sunt limitele intervalului formula 17. În istorie, după eșecul primelor eforturi de a defini riguros cantitățile infinitezimale, Riemann a definit formal integralele ca limite ale unor sume ponderate ordinare, astfel încât "dx" sugera limita unei diferențe (și anume mărimea intervalului). Defectele dependenței lui Riemann de intervale și continuitate au motivat noi definiții, mai ales integrala Lebesgue, bazată pe abilitatea de a
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
din nevoia de a trata diferitele cazuri speciale de funcții care nu sunt integrabile sub o anume definiție, dar ocazional și din motive pedagogice. Cele mai comune definiții sunt cele ale integralei Riemann și a integralei Lebesgue. Integrala Riemann este definită în termeni de sume Riemann ale unor funcții în raport cu diviziuni ale intervalului. Fie ["a","b"] un interval închis de pe dreapta reală; atunci o diviziune cu puncte intermediare a lui ["a","b"] este o secvență finită Aceasta împarte intervalul ["a","b
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
egală cu "S" dacă: Când valorile intermediare alese sunt valoarea maximă (respectiv, minimă) a funcției pe fiecare interval, suma Riemann devine o sumă Darboux superioară (respectiv, inferioară), sugerând legătura strânsă între integrala Riemann și integrala Darboux. Integrala Riemann nu este definită pentru o gamă largă de funcții și situații cu importanță în aplicații (și de interes în teorie). De exemplu, integrala Riemann poate fi folosită pentru a integra densitatea și a găsi astfel masa unei bare de oțel, dar nu poate
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
această flexibilitate, integralele Lebesgue inversează abordarea sumei ponderate. "Pentru a calcula integrala Riemann a lui "f", se împarte domeniul ["a","b"] în subintervale", pe când la integrala Lebesgue, "se împarte de fapt domeniul de valori al lui "f"". O abordare comună definește întâi integrala funcției indicator a unei mulțimi măsurabile "A" drept: Aceasta se extinde prin liniaritate la o funcție simplă măsurabilă "s", care poate lua un număr finit "n", de valori distincte nenegative: (unde imaginea lui "A" sub funcția simplă "s
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
prin liniaritate la o funcție simplă măsurabilă "s", care poate lua un număr finit "n", de valori distincte nenegative: (unde imaginea lui "A" sub funcția simplă "s" este o valoare constantă "a"). Astfel dacă " E" este o mulțime măsurabilă, se definește Apoi pentru orice funcție măsurabilă nenegativă "f" se definește adică, integrala lui "f" este supremum al tuturor integralelor de funcții simple mai mici sau egale cu "f". O funcție măsurabilă generală "f", este împărțită între valorile sale pozitive și negative
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
poate lua un număr finit "n", de valori distincte nenegative: (unde imaginea lui "A" sub funcția simplă "s" este o valoare constantă "a"). Astfel dacă " E" este o mulțime măsurabilă, se definește Apoi pentru orice funcție măsurabilă nenegativă "f" se definește adică, integrala lui "f" este supremum al tuturor integralelor de funcții simple mai mici sau egale cu "f". O funcție măsurabilă generală "f", este împărțită între valorile sale pozitive și negative definind În final, "f" este integrabilă Lebesgue dacă și
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
Apoi pentru orice funcție măsurabilă nenegativă "f" se definește adică, integrala lui "f" este supremum al tuturor integralelor de funcții simple mai mici sau egale cu "f". O funcție măsurabilă generală "f", este împărțită între valorile sale pozitive și negative definind În final, "f" este integrabilă Lebesgue dacă și integrala este definită de Dacă spațiul pe care sunt definite funcțiile este spațiu topologic local compact (ca în cazul numerelor reale formula 30), pot fi definite diferit măsuri compatibile cu topologia (Măsuri Radon
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]