11,723 matches
-
unde se termină el, mărturisind același adevăr pe un mal și pe celălalt. Acest adevăr, ca o aripă de înger nevăzută, pare a fi purtat pe umărul artistului, pare reamintit, semnalat privitorului șesurilor, dealurilor, cerului de "acasă". Nu-mi pot închipui o înfățișare mai autentică a acestei Moldove: un stâlp, într-un peisaj întunecat de ceață, ca un însemn, o realizare tehnică virtuoasă, se citește și cu sufletul de acasă; un deal, domol, străbătut de o cărare, mai mult ghicită decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
culturii egiptene, sacerdot al vindecării și universal protector al copilului, erau și ei captivi acolo. Aceste gânduri mă eliberează parcă de rigorile meschine ale realului și îmi permit o minimă doză de visare fără care viața nu este interesantă. Îmi închipui că aceste flacoane au fost aruncate la vreun inventar, când se casează obiectele ieșite din uz și se consemnează inutilitatea lor. Așa s-o fi pierdut și conținutul lor... * Această ipoteză nu este atât de năstrușnică pe cât pare. Căutând hipocratismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în Țara Hațegului, stăteam tolănit pe o bancă, așteptând lângă o gară să apară câte un tren ce se auzea urcând, gâfâit, spre Sarmisegetuza. Era cu vreo câteva zile înainte de 23 august, acela "titular". Nu știu de ce hoinăream pe acolo, închipuindu-mi că sunt un aventurier autentic, unul din Far West... Peisajul, o largă vale străbătută de oglinda Râului Mare, se pierdea în masivul albastru al Retezatului, unde încă mai era zăpadă (era toată vremea zăpadă, acolo sus, ca într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o forță psihologică foarte mare, din moment ce permite o judecată "asupra oamenilor și o apreciere justă a acestor oameni, a lucrurilor și evenimentelor". Într-adevăr, această calitate ar fi o forță, o capacitate psihică extraordinară. Este destul, de altfel, să ne închipuim cum ar arăta societatea dacă am avea puterea de a pricepe Just oamenii, lucrurile și evenimentele". Am ști dinainte tot ce este "parte ascunsă" a vieții; nu ar mai fi nici un secret. Îmi închipui însă că un om dotat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Este destul, de altfel, să ne închipuim cum ar arăta societatea dacă am avea puterea de a pricepe Just oamenii, lucrurile și evenimentele". Am ști dinainte tot ce este "parte ascunsă" a vieții; nu ar mai fi nici un secret. Îmi închipui însă că un om dotat cu această calitate supremă ar trăi o viață foarte searbădă, fără nici un gust; ca o bere fără alcool, viața acelui dotat cu acest "bun simț" nu ar mai face doi bani. De aceea, probabil, bunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deochiului era suverană. Eu însă aveam altfel de trăiri, mai mistice decât deochiul. Descoperisem că în cadranul pe care îl salvasem, noaptea, când era întuneric total, se vedeau câteva cifre și marca, minunata marcă "Roskop Patent", strălucea. Cred că îmi închipuiam că în aceste două cuvinte sunt în fond un pseudonim al lui Dumnezeu, numele lui clandestin, dezvăluit numai mie. Ajunsesem convins definitiv că se organizase ceva ca un complot împotriva zeului suprem și îmi închipuiam că autorul acestei mârșave acțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Patent", strălucea. Cred că îmi închipuiam că în aceste două cuvinte sunt în fond un pseudonim al lui Dumnezeu, numele lui clandestin, dezvăluit numai mie. Ajunsesem convins definitiv că se organizase ceva ca un complot împotriva zeului suprem și îmi închipuiam că autorul acestei mârșave acțiuni este Dracu', "Satan", care folosise nevinovăția harnicei mele bunici care se apucase de scuturat hainele la ordinul său criminal. Peste câteva zile, constatând că fosforescența cadranului pare mai slabă, am hotărât că Dumnezeu are nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înmormântare. Curați, ferchezuiți, cu pantofi strălucind, printre bolnavi erau câțiva tineri. Încă înainte de urcarea în autobuz, s-au creat afinități, o atmosferă grijulie, o așteptare bucuroasă. A venit autobuzul, unul elegant, ceea ce i-a impresionat pe toți. (Unii nu-și închipuiau că o mașină poate fi atât de elegantă și nu îndrăzneau să se așeze pe scaunele de piele și se temeau de aceste fotolii, preferind să stea în picioare...) De la plecare, în locul agitației la care ne așteptam, s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
foarte mult "donarea". Nu făcea parte din fauna obișnuită a localului: "Vin aici din când în când, mai ascult una, alta..., sunt oameni simpli, beau, se îmbată, cântă... Altceva nu știu". Vădit, el era din altă categorie umană. Mi-am închipuit că este unul dintre acei diletanți studioși de tipul parapsihologilor și când l-am întrebat s-a uitat "rău" la mine și mi-a spus că el este un cercetător "de știință", nu un speculant al unor ipoteze absurde. "Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cuvântul a fost al lui Dumnezeu și Dumnezeu a fost cuvântul", și din nou vom accepta această formulă criptică, atât de misterioasă, încât sensul ei se ascunde în obscuritatea misterului; și iarăși ne vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri constă în poetica ei ascunsă, transpusă în filosofic. M-a obsedat din copilărie primatul "tainei", al sentimentului, deasupra capacității logice. Eram atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sau după câte un nume, și sfredelind cu privirea pe fiecare auditor din sală - așa cum l-am văzut apoi de sute de ori în anul acela și [29] în cei trei ani de facultate. Dar cine și-ar fi putut închipui atunci, în ziua aceea a manifestației de dragoste a unui tineret entuziast, că peste zece ani Iorga va forma un guvern tocmai cu ciocoiul cinic și semi degenerat care-l amenințase, fără principii și fără pudoare, cu figură hidoasă și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
rupt definitiv în sufletul tineretului universitar, și anume zăgazul indiferenței față de soarta neamului, ridicat cu măiestrite vorbe, în ultimii ani, de simbriașii evreimii. Ridicula explicație a „diversiunilor” guvernului liberal poate conveni și convinge numai pe cei care nu-și pot închipui nicio izbucnire sinceră, tocmai pentru că au fost întotdeauna interesați. Dar noi cei ce am trăit zi de zi acei ani de zbucium - și nu am fost „conduși”, ci am împins întotdeauna cu putere rezistențele ce se puneau în cale - știm
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
am intrat în Minister, unde vreo 30-40 de legionari se pregăteau să se baricadeze, folosind drept armă de apărare.... furtunul de incendiu. I-am chemat în biroul meu și le-am atras atenția că fac o mare greșeală dacă își închipuie că s-ar putea împotrivi cu câteva revolvere, completate cu un duș de apă rece, la mitralierele militare. După aceea am plecat, sfătuindu-i să-și schimbe gândurile și m-am dus la redacția „Cuvântului”, unde am aflat că, după
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Panaitescu, fostul ministru de externe Sturza, generalul Petrovicescu, Radu Mironovici, colonelul Zăvoianu , fostul subsecretar de stat de la Ministerul Economiei, Petra, și alții, printre care, spre surprinderea noastră, și Al. Constant. Cei mai mulți erau bine dispuși, încrezători (nimeni nu-și putea încă închipui că Germania va lăsa să se desființeze Mișcarea Legionară și să fie închiși cei mai de seamă fruntași!). Chemând și noi sentinela sub anumite pretexte fictive, am putut schimba câteva cuvinte cu Kico și cu Constant; ultimul era furios, și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se gândește la o asemenea acțiune - a dat ordine de arestări masive chiar de Crăciun, și alte ordine nu mai puțin numeroase, de trimitere pe front în condiții „speciale”. Trecând însă și Anul nou fără să fiu arestat, mi-am închipuit că de data aceasta voi fi lăsat liniștit, dar iluzia a durat numai puține zile: în Dimineața de 4 Ianuarie mi s-a adus un ordin de mobilizare „specială”, cu stereotipa prezentare în 24 de ceasuri. Încercările mele de a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
deplin), ci una față de pământul românesc, lăsat fără apărare din calcule meschine. Diplomația lui Ribbentrop prefera însă un guvern cu pronunțată nuanță liberală (Marinescu, Fințescu și atâți alții), în locul unui guvern naționalist. Mă întreb, de pildă, dacă își poate cineva închipui că astăzi Rușii să-l lase pe generalul Rădescu să suprime pe toți comuniștii și pro-comuniștii din România, după ce i-ar scoate din guvern?! Toate încercările, făcute pe toate căile, de a deschide ochii reprezentanților Reichului din România și a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
un mijloc, nu e de mirare, repet, că acest regim pierde războiul, după un început așa de strălucit. Chiar dacă se poate susține într-un fel adagiul latinesc „inter arma silent Musae” (deși eu nu l-am împărtășit niciodată), cine își închipuie că în timpul războiului nu trebuie să se facă politică și o amână pentru sfârșitul ostilităților, acela pierde cu siguranță războiul, de îndată ce nu e vorba de două state izolate, ci de un război complex, intercontinental. Tot ceea ce se întâmplă de câțiva
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
să înjure comunismul, a refuzat să intre în CAP, asculta Vocea Americii și a așteptat săracul, până în 1975 când a murit. A așteptat să vină americanii. Părinții mei „adaptați” îl priveau duios. Un Don Quijote de țară, un copil care își închipuie că luna e în baltă și că și-o poate lua în lada cu jucării. 1.2. Uteciștii eroi, comuniștii de mâine Trecerea de la pionierat la UTC a fost și saltul de la copilărie la adolescență, de la wonder world la impactul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
coadă. În ciuda evidenței monopolului de partid pe cunoașterea socială, continuam să credem că e doar un puseu trecător și că societatea aceea avea reală nevoie de unii ca noi, cei din „generația a treia” profesională. Cruntă naivitate juvenilă să-ți închipui că lumea de-abia așteaptă să-ți exploateze posibilitățile! Nu ne venea să credem gluma amară potrivit căreia „noi cu brațul ca oțelul, vom culege mușețelul”. Condiția necesară ca să ne exersăm profesia în științe socioumane era aceea de a fi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rasă. E drept că atunci când sunt puțini trecători, aceștia obișnuiesc să te agațe. Bucuroși să te vadă, și să ți se adreseze ție, unui necunoscut sau unei necunoscute, cu vorbele: Salut! Ce mai faci? Ai grijă de tine! M-am închipuit mamă de fată în Boston, stând fără stres că întârzie noaptea. M-am închipuit, ieșind din blocul meu din Berceni, dintr-un lift curat, nefolosit noaptea pe post de WC public. Cu toate gunoaiele adunate în saci și cărate la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să te vadă, și să ți se adreseze ție, unui necunoscut sau unei necunoscute, cu vorbele: Salut! Ce mai faci? Ai grijă de tine! M-am închipuit mamă de fată în Boston, stând fără stres că întârzie noaptea. M-am închipuit, ieșind din blocul meu din Berceni, dintr-un lift curat, nefolosit noaptea pe post de WC public. Cu toate gunoaiele adunate în saci și cărate la prima oră în containere închise. M-am închipuit ieșind noaptea în Parcul Tineretului, într-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
stres că întârzie noaptea. M-am închipuit, ieșind din blocul meu din Berceni, dintr-un lift curat, nefolosit noaptea pe post de WC public. Cu toate gunoaiele adunate în saci și cărate la prima oră în containere închise. M-am închipuit ieșind noaptea în Parcul Tineretului, într-o călătorie insomniacă, salutată de un polițist care rula încetișor cu mașina pe alei să-mi vegheze plimbarea: Bună seara doamnă! Totul e în regulă? Vă simțiți bine? În acea utopie mâncarea, curățenia din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Ea însăși vrea să împartă povara sorții țării cu Tribunul de care este fascinată din vremea când era fetiță, iar el deja un bărbat foarte matur. Poate că noul cuplu politic, Vadim și Oana are dreptate. Vremea imaginii României Revoluționare, închipuită de pictorului Rosenthal (al cărui model a fost Maria Rosetti) a trecut de mult. A rămas un vid ocupat temporar de femeia care ține în mână secera (România Muncitoare), tovarășa de muncă și viață a bărbatului care ține în mână
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
intern decât în condiții de dictatură. Text publicat în România Liberă, 7 noiembrie 2006 Fără mofturi și iluzii Comunismul nu este rău pentru toți oamenii. Poate de aceea nostalgicii săi sunt destul de numeroși. Vă rog pe ce tineri să vă închipuiți și pe cei maturi și vârstnici să vă reamintiți că trăiam într-o societate în care competiția nu era lege generală a societății, dimpotrivă. Resursele se alocau după un plan politic. Producția, salariile, consumul erau planificate, nu lăsate la voia
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
broșură la mănăstirea Sinaia, o broșură pentru care BOR și-a dat girul. Acolo era prezentată o listă de „sataniști”, din care făcea parte și lady Diana și, bineînțeles, feministele. Până și Maica Tereza avea un statut dubios... Cum vă închipuiți, în aceste condiții, un dialog între una ca mine și Sfântul Sinod? Eu primesc de la început o etichetă care mă plasează într-o situație în care, probabil, și apropierea de mine ar fi un păcat de neiertat. Știu însă foarte
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]