11,973 matches
-
deodată în hohote de râs. ― Și? mai apucă pictorul să întrebe. De atâta râs se lungise pe toată masa. ― Da, păi, după ce și-a mai revenit, am întrebat-o de-a dreptul când vrea... s-o ajut. Și, văzând o întâmpinare atât de fermă din partea mea, fătuca mi-a mărturisit că ea aduce pâinile pentru casa armeanului în fiecare dimineață. Și că acolo, când tocmai ieșea de la brutăria hanului, l-a întâlnit pe Ivan. Și că de atunci el o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am intrat în luminiș și năzdrăvanele, auzind zornăitul nucilor din buzunarul meu, au pornit val-vârtej în întâmpinarea mea... A fost o după amiază în care am citit cu spor. Când și ultima rază de soare s-a ascuns dincolo de creasta dealului, am pornit spre chilie, cu răcoarea serii pe umeri... Lumina slobozită printre frunzele liliacului de sub fereastra
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
decât o nălucire?” Neliniștit, mi-am rotit privirea în jur... Acum chiar m-am bănuit posedat de vedenii... O fată cu străluciri ale trupului gol în bătaia lunii alerga spre poiană cu mâinile larg desfăcute, ca și cum ar fi mers în întâmpinarea iubitului mult dorit! “Acum trebuie să alerg după ea, să văd unde se duce”. Am pornit în urma ei prin partea umbrită a poenii... Când a ajuns la malul iazului, s-a oprit și, cu ființa fremătândă, căuta ceva... A dibuit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pașilor târșiți. Mă rugam în gând să apară veverițele cât mai repede, pentru a mă scoate din încurcătură. Cele câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor, prelungind cât am putut jocul cu ele. După acest interludiu, am revenit lângă bătrân, căruia ochii îi mijeau cu mai mare căldură ca altădată. Păreau ai unui tată care și-a revăzut fiul după ani și ani petrecuți în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Sucevei Veniamin Kostachi,... pe loculu vechei biserici ce au fostu clădită de fericitulu întru pomenire Ștefan voevodu celu Mare închinată Nașterei Sântului Ioan Botezătorulu și în urmă reînoită de Anastasia Doamna soția lui Duca Voevodu, cari i-au pus hramulu Întâmpinarea Domnului, destinând-o totu atunci să fie Catedrală Mitropolitană. Continuatu-s-au lucrarea acesteia începută din nou anulu 1833 pănă la anulu 1839, când s-a aședatu și acoperemântulu ei, dar din causa căderei bolțiloru din năuntru și a retragerei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fi așteptat un ajutor nevăzut... Bănuiam unde îi era gândul și îi dădeam dreptate... Când abia am făcut ochi după masă, pașii bătrânului și bocănitul toiagului pe cărarea din fața chiliei m-au făcut să mă grăbesc a-i ieși în întâmpinare. --Să-ți fie de bine masa și somnul, fiule. --Mulțumesc, sfințite. --Să fie primit, dragule. Dacă ești gata, hai să plecăm spre poiană. Poftim și câteva nuci pentru frumoasele din vale... Mergeam încet, pentru a-i respecta pasul mărunt și lipsit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mi-am întors capul într-acolo, mi s-a oprit inima în loc. În picioare, cu privirea în pământ și mâinile împreunate în față ca ale unui copil prins în greșeală, ședea ea... Ca împins de un arc a sărit în întâmpinarea ei. M-am apropiat și... luându-i mâinile, le-am sărutat cu grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tot respectul de a Înregistra - obiectiv și nepărtinitor - tot ce era de consemnat despre cei care-și Încheiaseră călătoria lumească și acum se Îndreptau spre cea veșnică. (Fiindcă ei cred În minunea reînvierii biblice, iar prin imensa cartotecă vin În Întîmpinarea acelei clipe. Astfel Încît fiecare Își putea regăsi apropiații, și chiar propriul trecut dat uitării. Acel registru ar fi putut deveni atunci, În clipa reînvierii, un adevărat tezaur al aducerilor aminte și unică mărturie.) Desigur, pentru ei nu există diferențieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atît chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvîntați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie În privința influenței pe care Conspirația a avut-o asupra unui oarecare doctor Detouche, autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota aut.). . Titlul inițial al povestirii a fost Întîmpinarea curvei. Redactorul unei reviste autohtone mă va Înștiința printr-o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii” care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dar nu pentru că acesta e gata să devoreze o fecioară virtuoasă (așa cum se întâmplă de regulă), ci pentru că devorează trupul defunct al unei femei vicioase : Când șarpele ieși din pădure ca să se ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar monstrul, cu capul plecat, veni să ceară îndurare, dând din coadă. Atunci Sf. Marcel îl lovi de trei ori peste cap cu cârja, îi înfășură gâtul cu stola și arătă mulțimii izbânda lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul său până la gura văii în întâmpinarea seniorului Ishida și a însoțitorilor săi. De când samuraiul îi urmase tatălui său, nu se mai întâmplase niciodată ca seniorul Ishida să treacă prin domeniul lui pe drumul de întoarcere de la castel. Întrebându-se ce întâmplare îl aducea pe seniorul Ishida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou galionul pe care-l văzuseră pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venea miros de flori și se auzea zumzăit de albine. Față de castelul Stăpânului, această fortăreață era mult mai prizărită și semăna mai mult cu o întăritură decât cu o cetate. Comandantul fortăreței, care ieși din cabinetul său de lucru în întâmpinarea solilor, era un om bătrân. Îi primi pe cei patru soli vorbind mult într-o limbă neînțeleasă și, în timp ce Velasco le tălmăcea, îi măsură din cap până în picioare fără pic de rușine. Tălmăcit de Velasco, salutul lui era plin peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mare. Uluiți de alaiul japonezilor pe care-i vedeau pentru prima oară în viață, mulți au uitat de negoț sau de cumpărături și s-au luat după noi. Ne-am întâlnit cu frații din ordinul nostru care ne ieșiseră în întâmpinare și, conduși de ei, am ajuns la mănăstirea San Francisco. Urcușul de la câmpiile joase, arse de soare, până la înălțimea mare la care eram îi secătuise pe japonezi de toate puterile. Unii se plângeau că nu puteau respira, din pricina aerului sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sfârșit în acest loc plin de viață după ce străbătuse vreme îndelungată deșerturile neprimitoare. Călăuziți de Velasco, japonezii se îndreptară înspre mănăstirea Sfântul Francisc din Puebla. Deprinși deja cu obiceiurile acestei țări după șederea în Mexico, strânseră mâinile călugărilor ieșiți în întâmpinarea lor și salutară cu un zâmbet larg și o înclinare ușoară a capului, deși nu înțelegeau o iotă din ce spuneau. Li se dădu o încăpere mare prin ale cărei ferestrele deschise pătrundea mireasma florilor. Ce veți face? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care se lepădase de Dumnezeu. Bine ați venit, bine ați venit! le zise el cu gura plină de salivă după ce alergă în întâmpinarea lor. Turuia întruna ca un om care primise în sfârșit îngăduința de a vorbi după ce vreme de ani de zile fusese osândit la tăcere. Le povesti dintr-o suflare că se născuse la Yokoseura, în provincia Hizen. În tinerețe își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei printre măslini. După ce vorbi cu omul acela pe ai cărui obraji petele de sânge se uscau asemeni unor petale de trandafiri, se întoarse înspre japonezi și zise: N-aveți de ce vă teme. Sunt moșierul și supușii lui veniți în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bătrânul a fost primar al Seviliei și are încă mare trecere în Biserică și la curte. Don Luis este conducătorul tribunalului bisericesc. Când am ajuns în casa vărului meu, o mulțime de bărbați, femei și copii au coborât scara în întâmpinarea mea, pesemne că primiseră de veste despre venirea mea. Copiii îmi săreau înainte, femeile mă îmbrățișau în felul lor pompos, iar bărbații veneau să dea mâna cu mine atât cât să nu le fie atinsă onoarea. Eram o rudă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
portul Civitavecchia, ce se afla înafara Romei. Am ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și sclipind în ploaie ne așteptau răbdători cu felinare în mână câțiva oameni ca niște umbre alături de patru trăsuri. Erau oamenii trimiși în întâmpinarea noastră de cardinalul Borghese. Din purtarea lor cuviincioasă, dar lipsită de căldură, îmi puteam închipui cât de stânjeniți se simțeau. Ne-au lăsat să stăm în castelul Santa Severa care aparținea cardinalului, dar nu ne-au primit nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parte și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau în picioare în întâmpinarea palanchinului doisprezece cardinali simbolizându-i pe apostoli, în cele câteva zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului pâlpâiau flăcările lumânărilor și toată suflarea aștepta ca Papa Paul al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
face și ultimele operații aferente transferului de date. Din paginile cărților la care am renunțat, spre a fi donate, adaug un nou autograf: Domnului Cornel Galben, cu stimă și respect la care se adaugă un gând bun și fericire Întru Întâmpinarea sărbătorilor de Paști! Buc. 18.04.2000 Ion Machidon (antologia colectivă Ție, Doamne!, Editura Amurg sentimental, 2000). 3 iulie 2012 Ieri după-amiază, la 32 de grade, am făcut iarăși imprudența să merg la Cenaclul „Octavian Voicu“, mai mult pentru a
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
alți ani ori de câte ori ajungeam în această localitate , mama eroului, doamna Natalia , alerga într-un suflet de la câmp, de la arie, mereu cu aceeași lacrimă în batistă: „Credeam că l-ați adus pe Ilie”. Acum n-a mai avut cine alerga în întâmpinarea lui Ilie Ilașcu. A găsit casa părintească pustie, mormintele părinților—cu iarbă crescută pe ele (nu i s-a permis să fie prezent , chiar adus sub escortă, nici la înmormântarea tatălui ștefan, în 1998, nici la cea a mamei din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
adoptator sunt în majoritatea țărilor stabilite prin lege pentru a se preîntâmpina diferențele de vârstă neadecvate. La nivel internațional politica prevede ca persoanelor cu vârsta înaintată să li se dea spre adopție copii mai mari tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copiilor. Legislația în vigoare în România nu precizează decât diferența minimă de vârstă între părinți și copil, aceasta fiind de 18 ani101. Tabelul 2.2 Vârsta medie a părinților adoptatori în momentul adopției comparativ cu vârsta medie a părinților
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
e cam aceeași poveste precum cu industria din comedia lui Caragiale. Orice generație literară e o degringoladă, dar ceea ce contează sunt cele câteva nume care se impun prin ele însele... Există la noi "cumetrialitatea critică"? Cum vezi acest tip de întâmpinare a cărților? În momentul în care lucrurile sunt vizibile, ce efect poate să mai aibă o astfel de întâmpinare? căci, sigur, nu ne referim la afinitățile de spirit, la ceea ce ține de convingere. Nu câștigă nimeni nimic; toată lumea pierde, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]