65,754 matches
-
tensiunea. Dacă nu ar fi cărțile, tot ar fi bursa și dacă nu ar fi bursa, ar fi apartamentul din Florida, ar fi procesul cu compania de asigurări sau ar fi măcar Wallace. Ar fi Angela. Temperându-și marea sa afecțiune luminoasă, amestecând dragoste părintească cu Înjurături, Gruner mormăia „Javră“ de câte ori se apropia fiica lui cu toată carnea În mișcare - coapse, șolduri, piept expuse cu o oarecare inocență falsă. Probabil Înnebunind bărbați și Înfuriind femei. În barbă, Gruner spunea „Vacă!“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ușurință Încordată. Doctorul În spital, În pijama, era un pacient bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient minunat. Gruner Întotdeauna insistase să fie descris cu apreciere și afecțiune, aprobator, cu bunăvoință de toți cei care Îi veneau În preajmă. — Sunt complet În mâinile chirurgului. Fac exact ce-mi spune. — E un doctor bun? — O, da. E de la țară. Țăran de Georgia. A fost vedetă de fotbal american În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
disperat, prea prins de problemă, Începând să se gândească la pastile de dormit, la otravă. De vină era de fapt sistemul nervos Încâlcit, „spaghetele de nervi“. Aceștia erau nervii vechi din Polonia ce Își arătau furia. Era vechea lui panică, afecțiunea lui aparte. Nu voise să citească un reportaj de a doua zi despre arabii lui Shukairy În Tel Aviv ucigând cu miile. Îi spusese lui Gruner asta. Gruner spusese : „Dacă ești așa de pornit, cred că ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tremurânde, se oblojise timp de zece zile În patul lui Eisen după Închisorile din Armenia sovietică. Rușii Îl trimiseseră În Turcia. Din Turcia se dusese la Atena. Din Atena, la fel ca Newell iezuitul mai târziu, zburase În Israel. Cu afecțiune, cu devotament, Eisen Îl servise. — A, iată-l și pe tata-socru. Oare de plăcere că Îl revedea zâmbea Eisen cu toată fața, sau era datorită splendidului eveniment (Eisen la New York pentru prima dată În viață)? Era jovial, dar țeapăn În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
satelit. Cu toate acestea, se așezară la masă pentru o mică cină În bucătăria lui Elya și conversația continuă. Acum că Sammler fusese fermecat de Govinda și văzuse sau Își imaginase o asemănare cu Ussher Arkin și se implicase cu afecțiune, se potrivea cu obiceiurile minții sale să-l vadă și sub alt aspect, ca pe o curiozitate răsăriteană, un mic demon oriental, stufos, bâzâind În jurul planetei, ricoșând mental din limite ca musca-de-cal din geam. Întrebându-se dacă tipul n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asta pornea aplecarea către atașamentele bruște cum vedeai acum la Lal, Margotte, și Shula. Dar În ceea ce-l privea, la vremea asta din viața lui și pentru că se Întorsese de pe lumea celalată, nu existau conexiuni rapide. Prima lui manifestare de afecțiune se consumase. Viața lui, odată omenească, odată scumpă, fusese arsă fără urmă. Mai mult verde ridicându-se din negrul ars ar fi pur și simplu persistență firească, Forța Vieții la lucru, Încercând să pornească din nou. Cu toate acestea, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acea suprafață. Dar pe de altă parte nu avem nici o dovadă că nu există adâncime sub acea suprafață. Nici măcar nu putem spune că știința noastră despre moarte este superficială. Nu există știință. Există dor, suferință, jelire. Acestea pornesc din nevoie, afecțiune și dragoste - nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
corectă. Adeseori doctorul o Îmbrățișa demonstrativ și spunea: „Cea mai bună soție din lume. O! Te iubesc, Hil!“. O cuprindea pe după mijloc și o săruta pe obraz. Asemenea lucru era permis. Era permis de o nouă ordonanță care recunoștea valoarea afecțiunii și a spontaneității. Fără Îndoială că sentimentele lui Elya erau puternice, spre deosebire de cele ale Hildei. Dar spontane? Exista În comportamentul lui un puternic element de propagandă. I se trăgea poate de la sistemul american În ansamblu și Îi reflecta docilitatea. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vreo asistentă? Sau cu vreo pacientă care Îi devenise amantă? Sammler nu recomanda asta oricui, dar În cazul lui Elya ar fi fost benefic. Dar nu, probabil că doctorul fusese o persoană respectabilă. Iar bărbatul care cere atât de insistent afecțiune este sortit pieirii. Curând primăvara avea să fie În toi. Cross County, râul Saw Mill, Henry Hudson vor dospi de iarba revenită la viață și de păpădii, căldura de cuptor a soarelui va coace din nou viață verde. Te simțeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
impecabilele drumuri galbene-cenușii. Emil conducea cu mare Îndemânare. Era șoferul ireproșabil al unei mașini ireproșabile. Intră În oraș la Strada 125, pe sub podul de cale ferată ridicat la mare Înălțime care traversa cartierul angrosiștilor de carne. Sammler simțea o oarecare afecțiune pentru acest pod complicat și umbrele pe care le arunca. Reflectându-se În luciul camioanelor de carne. Hălcile de vită și de porc, Învelite În tifon, pătate de sânge. Lucrurile comestibile vor fi mereu respectate de un om care aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sistem vechi. Întotdeauna am fost eu Însuși sceptic În privința asta. Te-ai putea Întreba, unde e noul sistem? Dar nu e nevoie să discutăm despre asta acum. Niciodată nu am simțit o apreciere firească pentru oamenii care Își declară răspicat afecțiunea. Comportamentul britanic a fost unul din cusururile mele. Rece? Dar apreciez totuși o oarecare rezervă. Nu mi-a plăcut felul În care Elya se băga pe sub pielea tuturor, Încerca să ia contact cu oamenii, să le câștige inimile, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În vacanță. Distracții, sex În grup, felație cu străini - poți face toate astea, dar nu poți să te Împaci cu propriul tată când ți se oferă o ultimă șansă. A investit emoțional foarte mult În tine. Probabil că mai toată afecțiunea lui s-a Îndreptat către tine. Dacă ai putea cumva să vezi asta și să Îi Întorci sentimentele... — Unchiule Sammler! Era furioasă. — A. Te-ai supărat. Firește. — M-ai jignit. Ai tot Încercat până acum. Ei bine, acum ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sheba s-a simțit măgulită de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit asta prima oară, îmi amintesc că m-am arătat cam neîncrezătoare. Puteam să-mi imaginez că afecțiunea lui Richard se mai domolise cu anii sau chiar devenise atât de la sine înțeleasă încât nici nu mai conta. Dar totuși, doar nu sugera că fusese lipsită de admiratori înainte de Connolly? Sheba, lipsită de admiratori? Cine îi înnebunise pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
venit cu ideea de a aduce în cadru câțiva elevi dintre cei mai fotogenici de la cursul inferior. Profesorii trebuia să stea pe băncile de la gimnastică, iar Pabblem în fundal cu câțiva copii agățându-se de el într-o atitudine de afecțiune spontană și veselă. Spre surpriza - și doar a lui - Pabblem, copiii s-au dovedit a fi o mare frână în acțiune. Timp de cincisprezece minute bune toți profesorii au stat pe băncile reci, încercând să-și încălzească mâinile vinete între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tine, Barbara, a zis ea, dându-mi vasul. Mi-a stat pe cap toată săptămâna. Știam că tu o să-mi clarifici lucrurile. Probabil mă crezi teribil de nebună... Am dat din cap și apoi - cam cu timiditate, pentru că manifestările de afecțiune nu sunt punctul meu forte - am mângâiat-o pe umăr. — Deloc, absolut deloc. Acestea sunt chestiuni dificile cu care se confruntă un profesor nou. Mă bucur că ai vorbit cu mine despre toate astea. La baza scărilor, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Aventura nu a avut un efect imediat asupra căsniciei ei, pretinde ea. Relația cu soțul ei a avut chiar de câștigat la început. În nopțile în care venea târziu de la întâlnirile cu Connolly, își amintește că era șocată de câtă afecțiune simțea pentru Richard. Când îi aduna de pe jos chiloții abandonați de el prin baie sau când îi lua ușurel un rest de ață dentară din mâna adormită, nu simțea nici enervare, nici vină: doar recunoștință pentru faptul liniștitor că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Ea avea pe cap iminenta progenitură, micul cuib dezgustător de amor cu Ted, pur și simplu nu putea fi tot timpul cu ochii unde trebuia. La puțin timp după ce Sue a început să-și dea seama că o depășisem în ceea ce privește afecțiunea Shebei, a început să spună lucruri despre noi două celorlalți membri ai cancelariei. Sheba și cu mine eran un pic cam prea prietene, le spunea ea; un pic cam prea apropiate. Sugestia era că eu și Sheba eram implicate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
văzut, și-a pus mâinile în buzunare și i-a evitat privirea, prefăcându-se că se uită atent la mașini. Când a ajuns lângă ea, s-a înclinat și i-a zis salut. Hotărâseră mai demult să nu-și arate afecțiunea în public, dar neputându-se abține, Sheba i-a dat un ghiont în joacă în burtă. — O s-o luăm prin spate, printre garaje, i-a spus, iar Sheba a râs - pe de-o parte de emoție, spune ea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
aer în piept. Uite ce norocoasă era: avea destui bani ca să-i ofere fiului ei orice și-ar fi dorit. Pentru ea, cea mai mare provocare era tocmai să nu-i ofere chiar tot, să nu încerce să-i cumpere afecțiunea. Știi cum facem ? i-a răspuns ea. Când mă întorc, vedem câți bani ai strâns din alocație. Și poate dacă punem banii tăi, cu banii mei, la un loc ... Ura ! Am știut eu c-o să zici da. Și, mamă ? Ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nici nu interesa pe nimeni. Se afla puțin incomodat, dar nu prea mult, în noul său statut; își revenea când își făcea plimbarea de după-amiază în centrul orașului, anume în aglomerările de cunoscuți, care-l salutau cu același respect, aceeași afecțiune - ambele la fel de sincere, date de obișnuința trecerii timpului individual care acum număra, în ce-l privea, șase decenii. Ținea să povestească acasă toate aceste mici victorii de care blonda lui soție Carolina Pavel se încânta zgomotos, potrivit firii ei meridionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui detașare patriciană. Mă îmbrățișă. Era acum șeful „Serviciului de muncă și salarii” al unei întreprinderi din orașul vecin, făcea naveta, căci aici nu găsise nici un serviciu. Deși ar fi putut părea o insolență, îl întrebai cu cea mai devotată afecțiune, cum se simte în noua situație în care se afla. El, continuând să zâmbească, mă luă de braț, și mergând alături îmi spuse: - Nu mi-a fost ușor. Principalul este detașarea... Dar asta se învață cu trecerea vremii. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
duh rămase celebre, dueluri oratorice dintre politicieni. Era satisfăcut că este ascultat, că are cui să le povestească. Rex sări deodată și mi se așeză pe genunchi, îi mângâiai capul, apoi mă părăsi. Era una din micile lui dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se uită la mine, cu urechile ciulite apoi fugi pe poarta deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui în voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ani. Fiica cea mică era plecată de mult, locuia, acum la București, terminase Politehnica, se măritase, soțul era inginer ca și ea, părinții nu luaseră parte la cununie, totul fusese o „surpriză”, fără ca împrejurările arătate să fi modificat relațiile de afecțiune dintre ei toți, de pe vremea când își treceau după-amiezile pe prispa casei de la țară, dar părinții trebuiau să se obișnuiască cu mentalitatea și obiceiurile noii generații. Se schimbaseră, se schimbau sub ochii lor. - Bucureștiul e prea departe pentru noi, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne anunțe plecarea. - Cum așa? o întrebai. - La invitația unor cunoscuți de la fosta Bibliotecă Franceză din oraș. Mai ții minte? - Da. - Mi-a fost foarte greu până să obțin aprobarea. - Nu mi-ai spus niciodată. - Așa ceva nu se spune, oricâtă afecțiune am pentru dumneata. Poate tocmai de asta; ca să nu-ți fac vreun deranjament. Știi foarte bine în ce lume trăim. „Dumneata” sau „tu”, cum să vorbesc? Râse și mă îmbrățișă ca din uitări; mă sărută - era o demențialitate - o îmbrățișai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dăduse o mână de ajutor Chinei în soluționarea unei probleme majore, de a-și confirma credința că adusese o contribuție remarcabilă la întărirea prieteniei și dezvoltarea colaborării dintre România și China. Mi-a făcut plăcere să-i dezvălui stima și afecțiunea de care se bucura în rândurile conducătorilor chinezi și ale poporului de 600 de milioane al Chinei. * * * Și totuși... știm că înclinarea într-o parte nu era pe placul președintelui Mao Zedong. Într-o convorbire cu Gheorghe Gheorghiu-Dej în septembrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]