15,499 matches
-
În alte articole care nu se situează la altitudinea maximă atinsă de publicistica sa în deceniul 1910-1920 - el se va pronunța hotărât împotriva mișcărilor extremiste de dreapta care erau în ascendență în unele țări europene, inclusiv la hotarele României, din ce în ce mai amenințată de pretenții revizioniste, constatând că fascismul nu este altceva decât „o modernizare a tiraniei, modernizare impusă tocmai de marele ascendent al democrațiilor moderne.“29 Totodată el se arăta la fel de îngrijorat de consolidarea comunismului bolșevic - o denaturare grosolană a ideologiei social-democrate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din punct de vedere organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști ca la un factor modernizator al Partidului Conservator, amenințat de anchiloză si decrepitudine (la sfârșitul secolului al XIX lea, precizează acesta, „junimiștii se prezentau ca un element modernizator al bătrânului organism conservator“50). Legăturile lui Bacalbașa cu conservatorii de după 1900, îl fac însă să nu și dea seama că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nefavorabile acestuia: la „abatorul vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge în hohote în grădina birtului Enache și apoi pe stradă de spaima holerei care amenința Capitala; în 1900 neagă în public, la Ateneu, o afirmație pe care totuși mai înainte, o făcuse („Nu, mă, în România nu trebuie să fii om de litere! Eu dacă aș avea 12 copii nu i-aș face pe nici unul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nevoia de a se justifica în fața eternului tribunal al opiniei publice. Faptele lor, fie că au fost înfrângeri, fie că au fost izbânzi, sunt scuzate, apărate, tălmăcite sau numai amintite spre a fi scoase de sub praful uitării sub care erau amenințate să fie înmormântate. Femeile din câmpul artei, al literelor sau chiar numai al galanteriei sunt și ele mușcate de preacunoscutul șarpe al deșertăciunii. Memoriile femeilor dornice de a deveni celebre împodobesc vitrinele și, astfel, nesfârșitul domeniu al cunoștințelor umane este
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
felul în care vorbesc. Îmi dau seama că altă racilă postbelică este și sportul, în adevăr atletic, al unor scriitori de a face „stil“. Și nu o dată m-am întrebat, în clipele când citirea oarecăror stiliști chiaburi în adjective mă amenința cu înăbușirea, la ce severitate de sudație se supun acești scriitori când scriu pentru publicitate. Acest fel de a scrie este și el o poză, adică un atentat la bunul simț în interesul originalității. Dacă molima nu se va abate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de sudație se supun acești scriitori când scriu pentru publicitate. Acest fel de a scrie este și el o poză, adică un atentat la bunul simț în interesul originalității. Dacă molima nu se va abate din calea civilizației noastre, suntem amenințați cu o bogăție nouă: fiecare scriitor va avea în viitor, pe lângă pantaloni, ghetele sau pălăria sa și „stilul“ său particular și brevetat. Marca de fabrică, de altfel, a oricărui scriitor mare. Cărticica de față este scrisă fără „stil“. Am scris
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cât și tenorul Theodor Popescu, un om de o statură herculeană, foarte puternic și foarte frumos bărbat. Fiindcă purta plete lungi, doi jandarmi l-au înșfăcat de păr și numai așa l-au putut domoli. Isvoranu, biruit și văzându-se amenințat, sări din stal în benoara fostei sale soții și se refugie acolo. Acest scandal fu cauza unei agresiuni în contra prefectului Hiotu.* Una din plăcerile favorite ale lui Isvoranu era să iasă seara pe Podul Mogoșoaiei și... să se lege de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bucureștii, p. 116; componența Consiliului de administrație al societății în TEL., an. I, 5 noiembrie 1871, p. 4); în continuare, istoria iluminatului stradal al Capitalei noastre e ceva mai complicat decât își amintește aici autorul Bucureștilor de altădată. III Germanismul amenință pe față țările Dunării. Presa va combate cu tărie orice încercare directă sau indirectă de colonizare a țării cu nemți. De asemenea va lupta cu energie în contra invaziunii sistematice și crescânde a jidovimii, această adevărată antegardă a germanismului. Presa va
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a răsturnat pe Alexandru Ioan Cuza. 19. Ideea de „înarmare a poporului“, apărută în timpul Marii Revoluții Franceze din 1789 a constituit și un deziderat al revoluțiilor române de la 1848. În condițiile deosebite ale anului 1866, când integritatea teritoriului românesc era amenințată de la hotare, s-a decretat „legea pentru înființarea guardiei orășenești“ (la 18/30 martie 1866), în care urmau să fie cuprinși (serviciul se făcea tot „cu rândul“) locuitorii orașelor (bărbați) între 20 și 40 de ani care nu ieșiseră la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
trei bătăuși. Popa venea de la Primărie, unde urma să se facă alegerea din ziua aceea; acolo inspectase posturile de ciomăgași. De cum ne-a văzut în grup, Popa Tache ne-a înțeles cine suntem. De aceea, ridicând bas tonul, ne-a amenințat strigându-ne: — Să poftiți astăzi! Această vorbă însemna: „Ieri la Colegiul I v-ați jucat calul, dar azi n-o să vă mai meargă tot așa!“ Bineînțeles că am răspuns popii amenințându-l cu bastoanele la rândul nostru. Însă cele ce
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cine suntem. De aceea, ridicând bas tonul, ne-a amenințat strigându-ne: — Să poftiți astăzi! Această vorbă însemna: „Ieri la Colegiul I v-ați jucat calul, dar azi n-o să vă mai meargă tot așa!“ Bineînțeles că am răspuns popii amenințându-l cu bastoanele la rândul nostru. Însă cele ce s au petrecut după aceea au dovedit că tot sfinția sa avea dreptate. Cu alegerea de la Colegiul al 2-lea a început teroarea în București, teroare care a culminat apoi în alegerea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1875, în sala Ateneului. 28. Am confruntat textul „invitării“ cu numărul din Românul citat mai sus (din 26 aprilie). 29. Bonifaciu Florescu era omul zilei pentru o vorbă de duh ce spusese. Ieșind de la prefectul poliției, Enăchiță Văcărescu, care-l amenințase, a scris un protest adresat ziarelor: „Am înțeles atunci că nu mai era vorba de Văcărescu ci de Văcărești“ (n.a.). Pre fectul Văcărescu îi acordase îngăduința de a-și prezenta a doua zi conferința, cu precizarea pe care i-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au dat nici un rezultat și alegătorii au fost puși pe goană. Atunci au început operațiile în stil mare. Biroul a fost luat cu asalt, alegătorii opozanți alungați sau chiar bătuți. Pană Buescu înconjurat de bătăuși în sala de vot și amenințat cu stâlceala. Cerând protecția lui Vava Ghica, candidatul guvernamental, acesta i-a răspuns: — Oare eu v am cerut ieri să mă protejați? Dar adevărul este că în ajun, la Colegiul I, nu se întâmplase nici o dezordine. Nicolae Fleva era în mijlocul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Titu Maiorescu cu amicul său politic junimist P.P. Carp și a ministrului de Finanțe G.Gr. Cantacuzino cu I. Strat; acest fapt a contribuit însă la degringolada regimului conservator și apoi la prăbușirea lui, așteptată cu nerăbdare de liberali, care amenințau în continuare, inclusiv pe principele Carol, cu mișcări de stradă. 11. Ca urmare a declarației lui P.P. Carp, Al. Orăscu își va da demisia din funcția de vicepreședinte al Senatului la 21 februarie/4 martie 1876. atunci o mare veselie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în care se află finanțele țării, nevoind a rămâne spectatori sacrificiilor ce trebuie să facă fiecare [bun] cetățean, 336 bucureștii de altădată primește, în acord cu îngrijorările cabinetelor și opiniunii europeane, ne arată rezbelul ca iminent - și un rezbel care amenință neutralitatea noastră...“ etc.) datele alegerilor au fost devansate precum urmează: Colegiul I - 9/21 aprilie; II - 11/23 aprilie, colegiile univer sităților din București și Iași - 13/25 aprilie (MOF., nr. 74, 4/16 aprilie 1877, pp. 2279-2280). 24. Dimitrie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gloria clipelor de atunci. Ziarele publică poezia lui Alecsandri: balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față-n față Ș aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbateca lui gură Și zice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au fost decorați cu ordine și medalii românești și rusești. 96. „Fostul prusian Carol Détroit“ (Memoriile, vol. X, p. 32). Karl Détroit era născut la Magdeburg. Armata română a trecut Dunărea. Bătuți la Plevna și fugăriți spre Dunăre, rușii sunt amenințați de a fi aruncați în apele acestui fluviu. Întreaga armată rusă este amenințată cu un dezastru. Atunci împăratul Alexandru trimite cunoscuta telegramă plină de accentul deznădejdii: „Cauza creștinătății fiind în primejdie, treceți Dunărea în ce condițiuni vreți, dar treceți cât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Carol Détroit“ (Memoriile, vol. X, p. 32). Karl Détroit era născut la Magdeburg. Armata română a trecut Dunărea. Bătuți la Plevna și fugăriți spre Dunăre, rușii sunt amenințați de a fi aruncați în apele acestui fluviu. Întreaga armată rusă este amenințată cu un dezastru. Atunci împăratul Alexandru trimite cunoscuta telegramă plină de accentul deznădejdii: „Cauza creștinătății fiind în primejdie, treceți Dunărea în ce condițiuni vreți, dar treceți cât mai grabnic“.97 Telegrama era trimisă generalului Manu, care declară că nu se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dl. C.A. Rosetti, redactorul Românului și prezidentul Camerei, marele patriot a îndemnat pe acei manifestanți să fie totdeauna stăruitori, să nu obosească căci, după luarea Plevnei lui Osman, mai este o altă Plevnă, aceea a libertății pe care o amenință reacția“ (Războiul, 2/14 decembrie 1877, cf. Stoean; Pană, Independența, p. 295). 165. După încercuirea completă a Plevnei, comandamentul aliat a dispus segmentarea întregului perimetru de cca 50 de km al frontului ruso român în șase sectoare; sectorul 1, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În Românul apare un articol violent împotriva generalului Florescu, ministrul de Război. Articolul era scris de către dl. Emil Costinescu. A doua zi un căpitan din acti vitatea infanteriei, căpitanul Zisidi, se duce la redacția Românului și insultă pe dl. Costinescu, amenințându-l cu lovirea. O ieșire pe teren devine inevitabilă. Pe teren dl. Costinescu prinde cu mâna stângă spada adversarului său în clipa când era să-l atingă. Gestul nefiind tolerat de regulile duelului lupta încetează. Dl. Costinescu spune că fiind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ne-a declarat - să aibă și el o fată, „acum la bătrînețe”. Primul său copil e băiat. Frații lui au numai băieți. N-ar vrea să continue o asemenea tradiție. „Să știi că dacă n-o să fie fată - și-a amenințat el nevasta - nu mă opresc, o să mai încercăm de două-trei ori”. Cînd îl conduceam la autobuz, niște cheflii se despărțeau de gazda lor. „Iartă-ne, striga unul haiducește către bărbatul rămas în ușa blocului, dacă am făcut și noi oleacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comentaseră că „îi prea mare pălăria pentru capul lui”, convinși că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat, „n-a căzut”, ba s-a consolidat. „știe cum să ia omul”, admit chiar unii dintre criticii săi. Nu înjură, nu amenință, primește pe oricine îi cere să-l primească, încît anticamera sa e veșnic plină, spre amuzamentul omologilor de la celelalte sectoare, mult mai expeditivi. Dar rareori trece dincolo de aceste manifestări superficiale de bunăvoință, care, de fapt, nu-l costă nimic. Talentul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ateneu”, pentru că am mers să vorbesc despre „lirica modernă” la Casa Armatei. „Să terminăm odată cu bulibășeala, să nu mai facem munca altora! Voi (erau și ceilalți de față) nu vedeți că timpurile s-au schimbat?...” Pornind de la această constatare a amenințat: „în luna mai, celui care va pleca din redacție îi iau întîi 10%, apoi 20%, apoi îl dau afară!” Cel vizat sînt eu. Uneori mă întreb de ce n-o face? M-am săturat cît mă latră. Hîrîiala asta îmi provoacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el nu se poate despărți!” Ironiile ei sînt dublate de melancolie: „Nu pot arunca la canal 15 ani de căsătorie!” în ciuda celor întîmplate speră să-l readucă la sine: „Sînt muiere tare, pot să lupt”. Dacă va trebui, îl va amenința că o să-i ia mașina, că o să-i ceară pensie alimentară, și atunci nu va mai avea bani etc. „Lung prilej de vorbe și de ipoteze”. Nu pot să nu remarc că, privită literar, povestea pe care mi-o spune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar fi părut exagerată o asemenea smerenie. Apoi, cînd s-a trecut la propuneri pentru viitorul birou, s-a ridicat și l-a propus pe Gheorghe Baltă, cel care cu doar cîteva zile înainte îi trăsese o „ștangă” și-l amenințase că se va ocupa de dînsul, dacă mai lipseș te la vreo ședință sau la învățămîntul de partid. Ca figura de teatru să fie completă, la sfîrșit, după încheierea acestei alegeri cu rezultat previzibil, s-a dus și l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]