11,250 matches
-
alergeni potenți intră în sânge peste tractul gastro-intestinal. Adevărata boală foarte periculoasă cauzată de buretele porcesc nu este o otrăvire, ci "Sindromul Paxillus", desemnat pentru sensibilizarea corpului față unui antigen fungicid. Acest antigen dizolvă în sânge formarea de anticorpi, acești anticorpi se combină apoi cu antigenele de ciuperci la un complex antigen-anticorp, atașându-se de eritrocite și rezolvând în final celulele roșii din sânge. Acest proces n-are loc după un singur consum, dar după câteva ori, se ivesc mai întâi
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
ul este un anticorp monoclonal murinic, din familia imunoglobulinelor G având proprietăți antiagregante plachetare prin blocarea receptorilor glicoproteici GPIIb/IIIa (αIIbβ3) de pe suprafața membranei plachetare. El este un fragment Fab al anticorpului monoclonal chimeric 7E3. ul este disponibil ca soluție injectabilă/perfuzabilă 2 mg
Abciximab () [Corola-website/Science/335806_a_337135]
-
ul este un anticorp monoclonal murinic, din familia imunoglobulinelor G având proprietăți antiagregante plachetare prin blocarea receptorilor glicoproteici GPIIb/IIIa (αIIbβ3) de pe suprafața membranei plachetare. El este un fragment Fab al anticorpului monoclonal chimeric 7E3. ul este disponibil ca soluție injectabilă/perfuzabilă 2 mg/ml. În România este disponibil sub denumirea comercială ReoPro 2mg/ml. Abciximabul inhibă agregarea plachetară (adică a trombocitelor) prin împiedicarea legării fibrinogenului, factorului von Willebrand și a altor
Abciximab () [Corola-website/Science/335806_a_337135]
-
fost găsit în 1996 și la alte maimuțe macac bolnave în laboratoarele situate în Austin (Texas, Statele Unite ale Americii), Siena (Italia) și Filipine. Cu toate că niciun caz clinic la om nu a fost înregistrat, mai mulți îngrijitori de animale au dezvoltat anticorpi IgG specifici pentru specia Reston. Specia Reston a fost din nou identificată în 2009 în Filipine în timpul unei epidemii de sindrom respirator care a afectat porcii domestici din mai multe ferme. Epidemia actuală de Ebola din Africa de Vest (primele cazuri au
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
secvențe peptidice omoloagă cu o secvență imunosupresivă a retrovirusurilor. Glicoproteina GP solubilă (GPS sau sGP) (50-70 kDa) este o proteină nestructurală. Are activități distincte de cele ale glicoproteinei GP structurală: 1) probabil de inhibiție la nivel efector umoral, blocând Ac (anticorpii) dirijați anti GP; 2) induce energie la nivel efector celular; 3) activitate imunosupresoare corelată cu concentrații mari, la pacienții cu sfârșit letal și absență a răspunsurilor imune; 4) inhibă activarea timpurie a neutrofilelor, prin atașare la CD16b. Proteinele VP40 și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
monstrosus", "Epomops franqueti" și "Myonycteris torquata") au fost identificate ca purtătoare ale virusului, în timp ce restul erau asimptomatice. În organele acestor 3 lilieci au fost detectate fragmente de ARN ale ebolavirusului Zair. Secvențializarea fragmentelor amplificate au confirmat specificitatea secvențelor. În plus, anticorpi IgG anti-EBOV au fost detectați în serul a 16 exemplare de lilieci: 4 exemplare de "Hypsignathus monstrosus", 8 de "Epomops franqueti" și 4 de "Myonycteris torquata", însă ei nu au fost găsiți la alte specii de lilieci și la alte
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
torquata" (3%). În plus, un studiu a arătat ca epidemia din Luebo din 2007 în Republica Democrată Congo a fost legată de migrația masivă a liliecilor frugivori, sugerând cu tărie că oamenii pot fi infectați de lilieci. În mod similar, anticorpi și secvențe nucleotidice ale virusului Marburg au fost găsite în organele indivizilor unei specii de lilieci frugivori ("Rousettus aegyptiacus") în Gabon, Republica Democrată Congo și Uganda și la alte două specii de lilieci insectivori în Republica Democrată Congo: ("Rhinolophus eloquens
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
specii de lilieci insectivori în Republica Democrată Congo: ("Rhinolophus eloquens" și "Miniopterus inflatus"). Studiile din 2007 a liliecilor frugivori egipteni ("Rousettus aegyptiacus") cavernicoli care trăiesc în peștera Kitaka din Uganda au izolat ARN virusului Marburg din țesuturi și au demonstrat anticorpi specifici virusului. Până în prezent, Gabon este singura țară în care liliacul "Rousettus aegyptiacus" s-a dovedit a fi rezervorul pentru ambele virusuri, Ebola și Marburg. Deși se știe că maimuțele au introdus virusul Marburg în Europa și virusul Ebola în
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de mii de gorile au pierit în nord-vest Republicii Congo. Un studiu serologic, efectuat pe 790 prelevări de la douăzeci de specii de primate din Camerun, Gabon și Republica Congo a arătat de asemenea că 12,9% dintre cimpanzei sălbatici aveau anticorpi IgG anti-Ebola, unele dintre eșantioane pozitive fiind prelevate înainte de primele epidemii din aceste regiuni. Pe de altă parte, un studiu efectuat în pădurea Taï din Coasta de Fildeș a arătat dispariția a 11 membri ai unui grup de 43 de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de circulație a virusurilor Ebola și Marburg în afară de orice context epidemic. Metodele de teledetecție și calculele indicelui de vegetație ar putea sugera indirect că ariile de circulație sunt mult mai vaste decât cele delimitate de epidemii. În mod similar, cercetarea anticorpilor specifici (IgG) în mijlocul diferitelor populații umane a permis identificarea cu mai multă precizie a zonelor de circulație a acestor virusuri precum și a factorilor de expunere la virusuri. Un studiu serologic efectuat pe 4300 de persoane din 220 de sate răspândite
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
precizie a zonelor de circulație a acestor virusuri precum și a factorilor de expunere la virusuri. Un studiu serologic efectuat pe 4300 de persoane din 220 de sate răspândite în tot Gabonul a arătat o prevalență totală de 15,3% a anticorpilor IgG anti-ZEBOV, fără nici o diferență între satele epidemice și satele neepidemice. Cu toate acestea, valorile prevalenței (morbidității totale) a fost semnificativ mai mari în zonele de pădure (19,4%) decât în zonele de câmpie (12,4%), de savane (10,5
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
filovirusuri este, de asemenea, caracterizată printr-o prăbușire a imunității adaptive care se manifestă printr-o depleție a celulelor limfoide din ganglionii limfatici, splină și timus, apoptoză intravasculară a limfocitelor T și B și celulelor NK și absența producției de anticorpi IgG specifici. Limfocitele nu sunt infectate de virus și apoptoza rezultă din interacțiunile cu markerii de suprafață (Fas/FasL, TNF/TRAIL) și/sau cu mediatorii solubili apoptogeni și/sau cu o activitate superantigenică a anumitor proteine virale. Colapsul imunității adaptive
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
precoce și moderat și implică răspunsuri adaptative care au drept consecință răspunsuri IgG și citotoxice specifice. Nu s-a observat nici un eveniment apoptogen al celulelor sistemului imunitar. Răspunsul umoral a fost studiat la animale și pacienți care au supraviețuit bolii. Anticorpii IgM au fost detectați la maimuțe ("Macaca mulatta" și "Macaca fascicularis") la 6 zile după infecție, cu o persistență de până la 400 zile. Într-un studiu efectuat la 29 de convalescenți care au supraviețuit epidemiei din Kikwit-Congo din 1995 (315
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
400 zile. Într-un studiu efectuat la 29 de convalescenți care au supraviețuit epidemiei din Kikwit-Congo din 1995 (315 cazuri cu 244 de decese) s-a constatat pe o perioadă de supraveghere de 21 de luni că în cursul bolii, anticorpii IgM au apărut la 2-9 zile de la debut și s-au menținut timp de 30-168 de zile, iar anticorpii IgG au fost detectați la 6-18 zile, persistând până la sfârșitul perioadei de supraveghere. Anticorpii IgG s-a dovedit că pot persista
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
cazuri cu 244 de decese) s-a constatat pe o perioadă de supraveghere de 21 de luni că în cursul bolii, anticorpii IgM au apărut la 2-9 zile de la debut și s-au menținut timp de 30-168 de zile, iar anticorpii IgG au fost detectați la 6-18 zile, persistând până la sfârșitul perioadei de supraveghere. Anticorpii IgG s-a dovedit că pot persista pe o durată de minimum 10 ani după îmbolnăvire. IgG au fost detectați în concentrații mici la unele persoane
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
21 de luni că în cursul bolii, anticorpii IgM au apărut la 2-9 zile de la debut și s-au menținut timp de 30-168 de zile, iar anticorpii IgG au fost detectați la 6-18 zile, persistând până la sfârșitul perioadei de supraveghere. Anticorpii IgG s-a dovedit că pot persista pe o durată de minimum 10 ani după îmbolnăvire. IgG au fost detectați în concentrații mici la unele persoane infectate în cursul epidemiei de la Marburg din 1967 și s-au menținut peste 20
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
pot persista pe o durată de minimum 10 ani după îmbolnăvire. IgG au fost detectați în concentrații mici la unele persoane infectate în cursul epidemiei de la Marburg din 1967 și s-au menținut peste 20 ani. Nu au fost evidențiați anticorpi de tip neutralizant, ci numai anticorpi fixatori de complement (titrurile fiind extrem de mici) sau anticorpi evidențiați prin tehnici imunoenzimatice sau prin imunofluorescență indirectă. La convalescenții umani după infecția cu virus Marburg sau Ebola, virusurile au fost izolate 3-4 luni mai
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
minimum 10 ani după îmbolnăvire. IgG au fost detectați în concentrații mici la unele persoane infectate în cursul epidemiei de la Marburg din 1967 și s-au menținut peste 20 ani. Nu au fost evidențiați anticorpi de tip neutralizant, ci numai anticorpi fixatori de complement (titrurile fiind extrem de mici) sau anticorpi evidențiați prin tehnici imunoenzimatice sau prin imunofluorescență indirectă. La convalescenții umani după infecția cu virus Marburg sau Ebola, virusurile au fost izolate 3-4 luni mai târziu în lichidul seminal sau, la
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în concentrații mici la unele persoane infectate în cursul epidemiei de la Marburg din 1967 și s-au menținut peste 20 ani. Nu au fost evidențiați anticorpi de tip neutralizant, ci numai anticorpi fixatori de complement (titrurile fiind extrem de mici) sau anticorpi evidențiați prin tehnici imunoenzimatice sau prin imunofluorescență indirectă. La convalescenții umani după infecția cu virus Marburg sau Ebola, virusurile au fost izolate 3-4 luni mai târziu în lichidul seminal sau, la un pacient cu uveită, în fluidul camerei anterioare a
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
suspectate din Africa subsahariană, mai ales dacă sunt prezente manifestări hemoragice. Confirmarea suspiciunii de febră hemoragică Ebola este posibilă prin identificarea rapidă a antigenelor virale sau prin izolarea virusului pe culturi de celule. Diagnosticul indirect, serologic, este posibil prin evidențierea anticorpilor IgM și ulterior a anticorpilor IgG. Depistarea precoce este primordială pentru controlul infecției. Personalul medical trebuie să fie atent și să evalueze toți pacienții suspectați de a fi contractat febra hemoragică Ebola (FHE). Nivelurile de expunere la risc sunt definite
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
ales dacă sunt prezente manifestări hemoragice. Confirmarea suspiciunii de febră hemoragică Ebola este posibilă prin identificarea rapidă a antigenelor virale sau prin izolarea virusului pe culturi de celule. Diagnosticul indirect, serologic, este posibil prin evidențierea anticorpilor IgM și ulterior a anticorpilor IgG. Depistarea precoce este primordială pentru controlul infecției. Personalul medical trebuie să fie atent și să evalueze toți pacienții suspectați de a fi contractat febra hemoragică Ebola (FHE). Nivelurile de expunere la risc sunt definite după cum urmează: Toate țesuturile, sângele
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
necesare pentru exprimarea acestuia pasaje oarbe. Izolarea primară prin utilizarea culturilor celulare produce rareori un efect citopatic specific, astfel încât dovezile de infecție se bazează pe apariția incluziilor citoplasmatice, evidențiate prin imunofluorescență la 2-5 zile după inoculare, utilizând antiser policlonal sau anticorpi monoclonali specifici pentru specia virală. Antigenele virale se identifică prin imunofluorescență directă în monostraturile celulare, iar în lichidele de cultură prin ELISA de captură sau RT-PCR; mai rar prin RFC, iar virusul prin microscopie electronică. Unele specii virale, cum ar
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
reușita fiind ameliorată prin inocularea intraperitoneală la cobaii tineri. Cobaiul inoculat intraperitoneal răspunde printr-o reacție febrilă, iar după treceri repetate dezvoltă boala cu sfârșit letal. Virusul se evidențiază în sângele și organele cobaiului prin microscopie electronică și prezență de anticorpi. Șoarecele nou-născut inoculat intracerebral este susceptibil numai la infecția cu ebolavirusulul Zair. Inocularea animalelor în scop diagnostic se va face numai dacă izolarea în culturi nu este posibilă și dacă există condiții corespunzătoare de păstrare a animalelor infectate, fără riscuri
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
este posibilă și dacă există condiții corespunzătoare de păstrare a animalelor infectate, fără riscuri ulterioare de contaminare. Pentru efectuarea testelor seroimunologice, serul poate fi manipulat în siguranță după inactivare prin iradiere sau încălzire la 60 °C timp de 30 minute. Anticorpii sunt absenți în cazurile severe decedate rapid, astfel încât diagnosticul serologic este utilizat ca test primar sau în convalescență. La pacienții care supraviețuiesc îmbolnăvirii se constată prezența anticorpilor, evidențiată prin: Întreruperea lanțurilor de transmitere a virusului Ebola este foarte mult tributară
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
după inactivare prin iradiere sau încălzire la 60 °C timp de 30 minute. Anticorpii sunt absenți în cazurile severe decedate rapid, astfel încât diagnosticul serologic este utilizat ca test primar sau în convalescență. La pacienții care supraviețuiesc îmbolnăvirii se constată prezența anticorpilor, evidențiată prin: Întreruperea lanțurilor de transmitere a virusului Ebola este foarte mult tributară de sprijinul laboratoarelor. Acest sprijin este necesar pentru a confirma sau infirma cazurile suspecte, a ghida triajul cazurilor și a deciziilor clinice, a ajuta investigațiile contactaților și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]