11,264 matches
-
dincolo de Podrinje. Cucerirea otomană a Regatului Bosniei în 1463 a dus la schimbări drastice în structura confesională din Bosnia și Herțegovina, făcând să apară Islamul, iar creștinismul ortodox să se răspândească în Bosnia. Sultanul Mahomed Cuceritorul a promis să protejeze creștinismul Ortodox și, la fel ca toate bisericile ortodoxe, Biserica Ortodoxă Sârbă s-a bucurat de un mare sprijin din partea statului otoman. Otomanii au introdus o populație creștin-ortodoxă considerabilă în Bosnia, inclusiv vlahii din Balcanii de est. Convertirea adepților Bisericii Bosniace
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
din primăria orașului Olomouc. Trei reliefuri reprezintă cele trei virtuți teologice: Credința, Nădejdea și Dragostea. Sub acesta, cel de-al doilea nivel este dedicat sfinților moravi Sf. Chiril și Metodiu (în ), care au venit în Moravia Mare pentru a răspândi creștinismul în 863 (Sf. Metodiu a devenit arhiepiscop al Moraviei), Sf. Blasiu, căruia îi era dedicată una dintre biserici importante din Olomouc, și patronii Boemiei învecinate Sf. Adalbert de Praga (în ) și Sf. Ioan Nepomuk (în ), care aveau numeroși adepți în
Coloana Sfintei Treimi din Olomouc () [Corola-website/Science/336203_a_337532]
-
o religie monoteistă fondată de Profetul Muhammad căruia i-a fost revelat Coranul, cartea sfântă a musulmanilor, la începutul secolului al VII-lea, în Peninsula Arabică. Islamul este văzută ca fiind una dintre cele trei religii Abrahamice, alături de iudaism și creștinism. Dupa moartea Profetului Mohamed, în anul 632, umma (comunitatea) a căutat o altă persoană pntru a-i prelua atribuțiile de lider și pentru a perpetua învățăturile islamice. Abu Bakır, unul dintre primii companionii și ginerele al Profetului a fost ales
Mozaicul islamic () [Corola-website/Science/336303_a_337632]
-
va mai avea încă trei copii, doi băieți: Childebert (496-558), Clotaire (497-561) și o fată numită de asemenea Clotilde (500-531), care vor fi și ei botezați și vor ajunge la maturitate. Însă marea sa victorie va fi considerată convertirea la creștinism a soțului ei, Clovis I. Convertirea regelui franc se petrece în timpul bătăliei de la Tolbiac (496), împotriva alamanilor, într-un context asemănător acceptării creștinismului de către Constantin cel Mare când, în momentul în care se părea că era pe cale să fie învins
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
și ei botezați și vor ajunge la maturitate. Însă marea sa victorie va fi considerată convertirea la creștinism a soțului ei, Clovis I. Convertirea regelui franc se petrece în timpul bătăliei de la Tolbiac (496), împotriva alamanilor, într-un context asemănător acceptării creștinismului de către Constantin cel Mare când, în momentul în care se părea că era pe cale să fie învins, a invocat ajutorul zeilor fără a observa însă că sorții luptei s-ar întoarce în favoarea sa. Atunci a cerut ajutorul zeului Clotildei, Iisus
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
templul; potrivit lui Socrates Scholasticus, un contemporan al papei, distrugerea templului a fost sugerată de Teofil însuși. Scholasticus a consemnat că: Distrugerea templului lui Serapis a fost văzută de mulți autori antici și moderni ca un moment istoric reprezentativ pentru triumful creștinismului asupra celorlalte religii. Potrivit cronicii scrise de Ioan de Nikiou în secolul al VII-lea, atunci când filozoafa Hypatia a fost linșată și jupuită de o gloată de călugări copți din Alexandria, aceștia îl aclamau pe nepotul și succesorul lui Teofil
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
Paionia devenind doar un termen geografic în cadrul regiunii Macedonia. În anii '580, scrierile bizantine atestă raidurile slavilor în teritoriile bizantine ale regiunii Macedonia. Populația slavă care s-a așezat în regiunea Macedonia s-a asimilat cu autohtonii și a îmbrățișat creștinismul în jurul secolului al IX-lea, pe timpul prințului Boris I al Bulgariei, și aceste ținuturi au fost incorporate în Imperiul Bulgar. În 1014, împăratul Vasile al II-lea a reușit să înfrângă armata Țarului Samuil, și deja în 1018 bizantinii recuperaseră
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
Țarului Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, a urmat un țar incompetent, și luptele între nobili pentru putere au dus la divizarea Balcanilor. Asta a coincis cu intrarea Imperiului Otoman în Europa. Nerămânând nicio putere balcanică importantă care să apere creștinismul, întreaga Peninsulă Balcanică a trecut sub stăpânire otomană - o stăpânire care a durat cinci secole. Stăpânirea otomană a fost considerată opresivă. Mai multe mișcări ale căror scop era înființarea unei Macedonii autonome, care ar fi cuprins întreaga regiune a Macedoniei
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
unison în trei moduri: solo susținut de cantor, cor la unison dublat de instrumente ce răspundea la frazele cântate de cantor și cântatul coral al comunității. Modul de cântare era cel monodic iar ritmul era -parlando rubato-. Deasemeni la începuturile creștinismului acesta a fost modul de a cânta. Astfel melodiile ebraice, odată cu răspândirea creștinismului au ajuns în multe alte comunități, unde s-a realizat adaptarea cântecelor ebraice la limba greacă, asimilându-se intonații populare specifice fiecărei regiuni. Așa asistăm la procesul
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
instrumente ce răspundea la frazele cântate de cantor și cântatul coral al comunității. Modul de cântare era cel monodic iar ritmul era -parlando rubato-. Deasemeni la începuturile creștinismului acesta a fost modul de a cânta. Astfel melodiile ebraice, odată cu răspândirea creștinismului au ajuns în multe alte comunități, unde s-a realizat adaptarea cântecelor ebraice la limba greacă, asimilându-se intonații populare specifice fiecărei regiuni. Așa asistăm la procesul de cristalizare a noii muzici bizantine, nume dat Bizantis, cel mai mare centru
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
în timpul iernii. Mulți locuitori lucrează pe plantații de măslini și se ocupă în lunile de iarnă cu recoltarea și procesarea măslinelor. Unele dintre satele montane sunt mai puțin orientate către turism și au de multe ori foarte puțini locuitori. Apariția creștinismului în Mani a avut loc mai târziu: primele temple grecești au început să fie transformate în biserici creștine în secolul al XI-lea A.D. Un călugăr grec bizantin pe nume Nikon "Metanoitul" (în ) a fost trimis de către Biserică în secolul
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
târziu: primele temple grecești au început să fie transformate în biserici creștine în secolul al XI-lea A.D. Un călugăr grec bizantin pe nume Nikon "Metanoitul" (în ) a fost trimis de către Biserică în secolul al IX-lea să se răspândească creștinismul în zonele Mani și Tsakonia, care rămăseseră păgâne. (S-a spus, uneori, că el era de origine armeană sau un grec originar din Argos, dar și că ar fi fost născut în Pontus.) Sf. Nikon a fost trimis la Mani
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
că el era de origine armeană sau un grec originar din Argos, dar și că ar fi fost născut în Pontus.) Sf. Nikon a fost trimis la Mani în a doua jumătate a secolului al IX-lea pentru a predica creștinismul către manioți. Deși manioții au început să se convertească la creștinism în secolul al X-lea datorită predicilor lui Nikon, a fost nevoie de mai mult de 200 de ani, adică până în secolele al XII-lea și al XIII-lea
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
Argos, dar și că ar fi fost născut în Pontus.) Sf. Nikon a fost trimis la Mani în a doua jumătate a secolului al IX-lea pentru a predica creștinismul către manioți. Deși manioții au început să se convertească la creștinism în secolul al X-lea datorită predicilor lui Nikon, a fost nevoie de mai mult de 200 de ani, adică până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pentru a elimina cele mai multe tradiții și credințe păgâne grecești și pentru ca
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
datorită predicilor lui Nikon, a fost nevoie de mai mult de 200 de ani, adică până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pentru a elimina cele mai multe tradiții și credințe păgâne grecești și pentru ca manioții să accepte pe deplin creștinismul. După canonizarea sa de către Biserica Ortodoxă Greacă, Sf. Nikon a devenit patronul spiritual al regiunii Mani, precum și al Spartei. În Londra erau prin anii 1670 aproximativ 100 de imigranți din Mani care au înființat prima comunitate ortodoxă greacă din Marea Britanie
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
sfinți și martiri de către Bisericile Catolică, Ortodoxă și Ortodoxă Orientală. Ziua lor de prăznuire este 7 octombrie. Potrivit hagiografiei lor, au fost ofițeri în armata lui Galerius și s-au aflat la mare cinste până când s-a aflat că practicau creștinismul în secret. Ei au fost apoi pedepsiți sever, Vah a murit în timpul torturii, iar Serghie a fost în cele din urmă decapitat. Cu toate acestea, din cauza anacronismelor istorice, hagiografia lor este considerat anistorică. au fost foarte populari în Antichitatea târzie
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
aducă ofrande lui Jupiter în prezența lui Galerius, ei au fost umiliți public: au fost înlănțuiți, îmbrăcați în haine femeiești și purtați prin oraș. Galerius i-a trimis apoi la Barbalissos în Mesopotamia pentru a fi convinși să renunțe la creștinism de Antiochus, comandantul militar de acolo și un vechi prieten al lui Serghie. Antiochus nu a putut să-i convingă să renunțe la credința lor, iar Vah a fost bătut până la moarte. Spiritul lui Vah i-a apărut a doua
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
solidă pentru folosirea unei "schola gentilium" de către Galerius sau de orice alt împărat înainte de Constantin I și, având în vedere faptul că persecutarea creștinilor începuse în armată cu mult timp înainte, este foarte puțin probabil că practicanți în secret al creștinismului ar fi putut pătrunde în garda imperială. În cele din urmă, nu există dovezi care să susțină existența unor călugări care trăiau în apropiere de Eufrat în secolul IV-lea și care, așa cum se afirmă în "Patimile," ar fi recuperat
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
a fost în mijlocul anilor 1850, parțial realizată de Henry Hare Dugmore. Nu mulți xhosa s-au convertit până în secolul 20, dar acum mulți sunt creștini, în special în African Initiated Churches, ca de exemplu, Zion Christian Church.. Unele confesiuni combină creștinismul cu credințele tradiționale. Xhosa sunt un grup cultural sud-african care pune mare accent pe practicile tradiționale și obiceiurile moștenite de la strămoși. Fiecare persoană de cultură xhosa își are locul său, recunoscut de către întreaga comunitate. De la naștere, un xhosa trece prin
Xhosa (grup etnic) () [Corola-website/Science/337045_a_338374]
-
dănuit prin intermediul operelor lui Platon, care a creat o școală filozofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul filozofic, politic și moral în cadrul "Școlii peripateticilor". Tot în Atena au apărut Școala stoică (Marcus Aurelius, Seneca) și cea epicuriană. Apariția creștinismului a marcat sfârșitul epocii elenistice și tranziția către epoca medievală. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că grecii au inventat politica și că au inițiat cercetarea științifică și filozofică a acestui domeniu. De altfel, cuvântul politică (existent în multe limbi moderne
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
pe sine ca împărat și realizează un jurnal de reflexie filozofică. Consideră libertatea ca o expresie a pasivității, a unei servituți absolute în raport cu destinul, iar regalitatea ca o imagine și emanație a divinității. Doctrina sa va fi în concurență cu creștinismul, față de care a avut o atitudine critică. Prin ideile sale despre libertate, egalitate și echitate, stoicismul avea să influențeze ideologia creștină. Comunitățile creștine timpurii au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
au practicat un așa-zis "comunism creștin", în care viața comună este instituită în baza unor principii diferite de cele ale vieții laice greco-latine: Prin importanța acordată individului și valorii morale, la început (când nu includea scopuri și sarcini politice) creștinismul pare înrudit cu stoicismul. În momentul când Imperiul Roman intră în perioada de destrămare, apar două doctrine, cea a viitorului Bizanț (care considera identitatea imperiului și a Bisericii) și cea din Vest (în care era o separație clară între Biserică
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
creștine (secolele I - al VIII-lea) care a avut ca reprezentanți: apostolii, Tertulian, Clement al Alexandriei, Origene, Lactanțius, Augustin de Hipona ș.a. și care au pus bazele literaturii teologo-filozofice. După ce este consacrat de Constantin cel Mare ca religie de stat, creștinismul se răspândește în întreaga lume greco-romană și va influența și ideologia social-politică a perioadelor următoare. Opoziția maselor față de ideologia catolică se va manifesta prin curente ca: misticismul, gnosticismul, maniheismul, donatismul, pelagismul etc. Prin lucrările sale ("Confesiunile", "Despre trinitate", "Despre împărăția
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Platon și Aristotel. După Machiavelli, statul se întemeiază pe relațiile dintre guvernanți și guvernări, iar scopul principal al acestuia o constituie siguranța cetățenilor și garantarea proprietății private. Autorul consideră că forma optimă de organizare statală este republica, nu monarhia. Critică creștinismul, susținând că doctrina acestuia este contrară spiritului politicii, deoarece lasă loc liber abuzurilor conducătorilor autoritari care ar profita de slăbiciunea poporului. Lui Machiavelli i s-a reproșat imoralitatea mijloacelor recomandate, desconsiderându-se caracterul progresist al teoriilor sale, astfel apărând noțiunea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
babiloneană a Bisericii", "Libertatea creștină", Luther, ca și predecesorii săi, susține ideea separării statului de biserică, libertatea conștiinței. Un alt reprezentant al reformei germane a fost Thomas Müntzer. Spre deosebire de Luther, ca reprezentant al țărănimii, a atacat nu numai catolicismul, ci creștinismul în general și considera că principala sarcină a Reformei constă nu atât în înnoirea bisericii, ci și în transformarea economico-socială a țărănimii și plebei orășenești. Adept al panteismului, Müntzer considera că reforma religioasă este posibilă numai cu ajutorul unei revoluții sociale
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]