11,327 matches
-
ori nu e vorba decât de banale armonizări secessioniste"149. Baltazar evidențiază resortul intim care declanșează farmecul Art Nouveau-ului în obiectele banale transformate prin alchimie estetică în bijuterii: o scrumieră de Cellini, o tavă de Charpentier, o bijuterie de Lalique. Criticul trece de la expunerea modelului prestigios la câteva schițe-proiect ilustrate de propria artă decorativistă în domeniul studiului ceramicii. Ca și pentru Kimon Loghi și Ștefan Popescu în pictură, basmul constituie principala sursă de inspirație pentru artist, a cărei utilizare o recomandă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu idealul său de inspirație medievală, dorește ca acela care concepe obiectul de artă să-i fie și executor, în timp ce pictorul român disociază ideea și proiectul de realizarea lucrării, ca și cum ar aparține unor persoane diferite"151. Tot Apcar Baltazar este criticul care redeschide discuția despre un "stil românesc" în arta decorativă cu articolul "Spre un stil românesc", publicat în Viața românească, în noiembrie 1908. Cum am văzut, preocupările pentru un stil național în artele plastice datează de la finele secolului, Leon Bachelin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste direcții coexistă și întrețin o relație simbiotică într-o cultură medievală nediferențiată între "popular" și "cult", deși este de presupus că diferitele școli ale meșterilor zugravi, cu propria lor marcă stilistică, stabileau un ecart calitativ față de cultura meșteșugarilor locali. Criticul observă că ambele "caracterstici" fuzionează adesea, oferind o sinteză a influențelor exercitate de-a lungul timpului. Soluția inserării mărcii identitare ar sta la îndemâna oricui: "Așa încât, pentru un decorator ce vrea să pară român, arta decorativă se rezumă în reproducerea mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care decurge din eliminarea contextului formativ și performativ al artei populare. Există aici o distincție implicită între artizani și artiști, între decorația primitivă și cea pe care o presupune o artă modernă, cu mențiunea că arta artizanilor populari are "caracter". Criticul refuză categoric transferul nemijlocit al caracterului "rustic primitiv de artă casnică în opere cu caracter orășenesc înaintat, din artă decorativă modernă"157. Motivația este enunțată la fel de concis "Primitivitatea (...) nu poate constitui, prin sine însăși, un element de artă, care ar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu caracter orășenesc înaintat, din artă decorativă modernă"157. Motivația este enunțată la fel de concis "Primitivitatea (...) nu poate constitui, prin sine însăși, un element de artă, care ar putea fi folosit ca un element național într-un stil de formațiune"158, criticul, citând articolul lui Eugene Grasset apărut în același an cu câteva luni înainte în revista L'art et décoration. Este foarte posibil ca ideile artistului francez să fi determinat ofensiva susținută a artistului român în susținerea edificării unui stil românesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
român în susținerea edificării unui stil românesc în artele decorative. O scurtă incursiune în articolul lui Grasset decupează o foaie de observație cu privire la precaritatea artelor decorative în România începutului de secol XX. La rândul său, un artist plastic remarcabil 159, criticul Eugene Grasset, delimitează arta decorativă de artizanatul kitschizant, critică în general nivelul mediocru al școlilor de artă decorativă, pentru a trece la subiectul articolului, Școala Națională de Arte Decorative de la București, avându-l ca director pe G. Sterian și ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
era bine de a aduce Arta națională în atenția profesorilor pentru a imprima noii mișcări un caracter particular, ale cărui rădăcini se găseau în patria însăși"160. Însă, chiar dacă situează punctul de plecare al artelor decorative moderne în cultura populară, criticul francez descurajează o întoarcere la aceste arte așa cum se desfășoară ele în spațiul tradiției. Nici sub pretextul artei naționale "n-ar trebui să se revină la un primitivism care poate atinge barbaria"161. Ilustrațiile care însoțesc articolul probează pauperitatea artistică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
național așa cum s-a întâmplat cu stilul gotic, roman, bizantin, ultimul caracterizat prin hieratismul și stilizarea din fresce. Acest stil românesc, precizează Baltazar, nu există. El își așteaptă creatorul, iar cu o frază care își va purta ecoul până la Cioran, criticul fixează un semn începutului: "La noi se începe: totul e de făcut"163. Arta populară trebuie folosită doar ca "fond de inspirație", noul stil ar rezulta dintr-o "transformare a motivelor vechi, fără a altera caracterul esențial, o prefacere a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arta decorativă. Un desen fin, grațios și o colorație neutră, transparentă, sunt de ajuns pentru a reda o compoziție decorativă"166. Peste numai trei ani, proiectul s-a schimbat definitoriu precum și viziunea lui Baltazar despre arta decorativă. De data aceasta, criticul se împotrivește importului de artă decorativă străină, imitațiilor străine, invocând în sprijinul său un critic norvegian: "(...) dl Danilovitz reproșează decoratorilor norvegieni tocmai această rătăcire, afirmată prin înclinarea acestor decoratori către arta secesionistă nemțească"167. Întâmplător sau nu, decorarea cortinei teatrului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
patru panouri din scafă, Forța, Justiția, Temperanța și Adevărul, alte două plafoane pictate din palatul Cantacuzino, Primăvara și Muzica (Preludiul), care au fost expuse la două saloane consecutive la Paris, în 1905 și 1906. Cu referire la ultimele două plafoane, criticul semnat discret V. subliniază "bogăția vagneriană a coloritului, care turbură și încântă în același timp"170. Cu o generație după el, îl aflăm pe Kimon Loghi, care realizează pictură decorativă pe o temă consacrată, Din lumea basmelor. Friza decorativă pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pămătuf de frunze, sau cu vrejul unei plante neexistente"184. III.3. Arta bizantină și simbolismul În studiul său din 1909, Arta în România, Tzigara-Samurcaș aprecia apariția picturii moderne tocmai prin disocierea de arta bizantină. În sensul acestei secesiuni fondatoare, criticul atribuia lui Nicolae Grigorescu opera de pionierat, al cărui merit "de a fi mijlocit tranzițiunea de la bizantinism la pictura adevărată, dezrobindu-ne de hieratismul bizantin"185 ar constitui piatra de hotar a artei naționale. Pe fondul succesului pe care-l are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regală de împărăteasă bizantină evocă puternica afinitate cu cultura bizantină a acestei personalități remarcabile. Stilul neobizantin își găsește locul cel mai potrivit în lăcașele de cult, însă abordarea instituie o diferență sensibilă la artiștii unei noi generații, precum G.D. Mirea. Criticul semnat cu inițiala V. remarcă la G.D. Mirea influența stilului bizantin, influență prinsă într-o formulă de sinteză cu arta plastică modernă, pe care elevul lui Carolus-Duran o realiza în decorațiunile Catedralei Ortodoxe din Constanța. Aprecierea cu privire la abordarea stilului bizantin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unui Tête d'enfant (bronz) al lui Brâncuși. La rândul său, în "Cronica artistică. Expoziția din München" din Convorbiri literare, articol publicat ianuarie în 1914, Al Tzigara-Samurcaș remarca "fantaziile" Principesei Maria, caracteristice pentru "son-goût néo-byzantine mondainisé", "fantazii" pe care criticul le așeza sub influența lui Walter Crane. Nu lipsit de semnificație, la prima expoziție organizată în 1915 în cadrul Cenaclului Idealist, condus de sculptorul simbolist, Severin, cenaclu pus deja într-o bună tradiție secesionistă, sub patronajul prințesei Elisabeta și a prințului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îl arată artei bizantine, ea devine un element important pentru dezvoltarea artelor decorative în România. Cum am văzut, Apcar Baltazar descifra două direcții esențiale în dezvoltarea artelor decorative marcate de caracterul rustic-național și caracterul religios-bizantin. La rândul său, artistul și criticul francez Eugene Grasset, într-unul dintre puținele articole scrise despre arta decorativă românească, situa arta bizantină printre constituenții esențiali ai unei școli românești de arte aplicate: Se va remarca imediat un caracter special datorat acestei influențe a Artei naționale românești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nota care le circumscrie unei sensibilități simboliste unde religiosul este reinvestit estetic ca mistică difuză. În articolul "Din operile sculptorului Storck", publicat în martie 1908 în Viața Românească, Tzigara-Samurcaș remarca sarcofagul de bronz expus de Storck în rotonda Ateneului Român. Criticul sesiza influențe bizantine în câteva cazuri de monumente funerare concepute pentru familiile boierești. "În primul rând se impun capelele născocite într-un stil particular, cu reminiscențe bizantine de către d. Mincu, precum și acele ale talentatului arhitect Clavel"197. În ceea ce privește statuile celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1902, anul debutului expozițional al Tinerimii artistice și 1907, cele două lucrări evidențiază o estetică neobizantină. Statuile celor patru Evangheliști, turnate la Școala de Arte și Meserii, suscită atenție în baza transpunerii a unei estetici bizantine în domeniul sculpturii, iar criticul realizează o avenită comparație cu basoreliefurile sarcofagului. "Evangheliștii sunt drapați în costumul hieratic și schematic al bizantinismului. În același stil sunt tratate și reliefurile de pe sarcofag. Ele sunt împreună cu statuetele evangheliștilor, primii reprezentanți ai neobizantinismului sculptural"199. În ce privește decorarea sarcofagului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și mitul în pictura simbolistă românească Așa cum o probează numele societății nou înființate a tinerilor artiști români "secesioniști", "Ileana", frumusețea ideală a artei era asociată cu cea emblematică a unui cunoscut personaj de basm românesc, Ileana Cosânzeana, personaj pe care criticul Leon Bachelin îl descifra drept un simbol al primăverii. Numele societății artistice devine și numele revistei pe care artiștii grupării o scot la finele secolului XIX. El se regăsește și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și parfumată"206. Dacă interesul lui Alexandru Bogdan-Pitești este mediat estetic de arta lui Grigorescu și a lui Luchian, în schimb, interesul lui L. Bachelin pentru folclorul românesc pe care-l studiază cu o acribie de etnolog, depășește cadrul idilic. Criticul interesat de dimensiunea identitară a artei românești publică în 1903 o carte intitulată, Esquisses Roumaines. Littérature, Folklore et Art, unde propune o serie de direcții pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile populare. Agenda înființării unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru evoluția artei românești moderne având ca sursă privilegiată folclorul, tradițiile populare. Agenda înființării unei culturi naționale conform dezideratelor romantice așa cum era expusă în programul Daciei Literare este reformulată într-un context european mai bine precizat teoretic și cultural de către criticul francez, care oferă o avantajoasă și avizată privire din afară asupra culturii române. Pentru L. Bachelin, personajele literaturii populare, ale folclorului, au în plus și o notă de exotism, de noutate, care suscită interesul unui public străin. Jules Michelet în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
populari. Oricât ar părea de îndepărtate, cele două direcții, ele se regăsesc în arta plastică simbolistă, unde senzualitatea Jugendstil a țigăncilor lui Vermont și Luchian se întâlnește cu figura parsifalizată rodinian a lui Eminescu la Dimitrie Paciurea sau Filip Marin. Criticul sugerează același lucru cu privire la muzică, adresându-se, în special, tânărului George Enescu, protejat al reginei Elisabeta a României. Exemplele valorificării folclorului muzical ungar, Liszt și Brahms, constituie un factor emulativ. Interesant, atunci când se referă la cultura maghiară în Schimbarea la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
D. Karnabatt consideră exemplar acest panou decorativ pentru introducerea basmului în arta plastică, respectiv în pictură, într-o cheie modernă, simbolistă. În ciuda unui limbaj nefixat conceptual, caracteristic pentru maniera "impresionistă" a criticii de întâmpinare de la finele secolului al XIX-lea, criticul sesizează mutația simbolistă. Basmul ca ficțiune devine la rândul său generator de ficțiune prin sugestie, joc al imaginației în marginea reveriei, a dicteului oniric, toate, forme de translație simbolistă într-o lume chimerică sau feerică, de la caz la caz. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și panouri decorative, din care cel mai cunoscut rămâne Muzica. Pictorul era expozant la Paris, despre succesul expozițiilor de acolo, printre care Expoziția pictorilor orientaliști francezi "la care printr-o excepțională măsură a fost rugat să participe"220, relatând Tzigara-Samurcaș. Criticul de artă menționează că pictorul era inclus cu cinci lucrări în catalogul expoziției Secession din München, urmând să aibă o expoziție personală la Berlin. În ce privește subiectele de basm, Ștefan Popescu reușește o sinteză între decorativismul Jugendstil sau Stilul 1900 cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
basmele române expuse în 1901 poartă amprenta interesului tot mai pronunțat al pictorului pentru arta bizantină. Gh. Oprescu, care a văzut expoziția, îi face o descriere în linii generale, însă, prin prisma prejudecății care descalifică artele decorative ca arte minore, criticul de artă se arată reticent, considerând că piesele expuse aparțin genului minor al ilustrației de carte sau picturii decorative. Criticul de artă, care semnează și o monografie Ștefan Popescu, asociază decorativismul simbolismului, mariaj care făcea parte atunci din gustul epocii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
văzut expoziția, îi face o descriere în linii generale, însă, prin prisma prejudecății care descalifică artele decorative ca arte minore, criticul de artă se arată reticent, considerând că piesele expuse aparțin genului minor al ilustrației de carte sau picturii decorative. Criticul de artă, care semnează și o monografie Ștefan Popescu, asociază decorativismul simbolismului, mariaj care făcea parte atunci din gustul epocii 1900. "În culori suave, zâne și feți-frumoși evoluând printre copaci și flori, constituiau frumoase ilustrațiii de carte, dar nu încă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca repere pentru decorativismul cu note "romantice" al lui Ștefan Popescu pe Moreau și Böcklin, Paul Constantinescu consideră această influență drept marginală. Dacă nu se poate decela o influență directă a celor doi artiști în arta pictorului român, în schimb, criticul pare să facă o concesie privitoare la sensibilitatea afină a lui Ștefan Popescu pentru mister, mit, simboluri, raportată de critic unui mai cuprinzător sentiment clasicizant. Se poate afirma pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]