12,077 matches
-
șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de cer lopătat. Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fie într-o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia din chiliile hexagonale, singurul zumzet, dar atât de meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
râdea durerea ghem în piept, cu zbateri în clocot. La urma urmei, viața e ca o declarație de dragoste! strigă ea. Cum poți să râzi, eu am crezut! De asta nu se râde, se auzea corul Antic. Să bem din cupa ultimului act. Flacăra începu să pâlpâie, semn că uleiul se sfârșește în candelă și nu-i veni să creadă, dar așa era! În oglinzi se desfășura viața așa cum nu o gândise, toate pârtiile erau pline de schiori. De-aici încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat deveni mlădios ca o creangă de pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta se împiedica în hățișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Îi găsesc pe tata și pe Nev În sufragerie, În fața meciului de cricket de la televizor. Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curând, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sunt tot la locul lor. Mama le lustruiește În mod regulat, În fiecare săptămână. Și mai sunt și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fâl-fâl cu pămătuful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ia o gură mare, apoi se caută În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot suntem aici... Rămân mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
meu de noapte bună, dar, dacă tot suntem aici... Rămân mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil... și, Dumnezeule... cât e de bun... E tare și dulce, cu un gram de vodcă. — E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot ce-mi doream era să petrec seara asta cu tine. Și asta e ceea ce facem. Da. Dar... — Asta și facem, repetă ferm. Se apleacă Încet spre mine și Îmi stă inima. O, Doamne. O, Doamne. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce altceva aș putea să zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcând eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lângă poartă, cu voce joasă. Iau o gură de cocteil și mă trag cât pot de firesc mai spre ei, ca să-i aud mai bine. — ... ce să facem de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare plină de iubire. Au mers În baie, s-au Îmbrăcat, au revenit la masă și În timp ce sorbea din cupa de șampanie, fata l-a Întrebat: Cum a fost, mulțumit de ... știi tu? Nemaipomenit, extraordinar, excelent, Îți mulțumesc foarte mult, nu meritam atâta bucurie! Fata Îl sărută pătimaș și spuse: Dar pe mine nu mă Întrebi cum a fost? Cred
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl cruță pe cât poate cerșind și pentru el. Se gândește la pensionarul palid, la scuipatul lui și la cupele buldozerelor ce amenință să radă ghetoul cu smuciturile lor cumplite. Trece de Bulevardul Eroilor, aproape pustiu astăzi și simte cum foamea cumplită Îi arde stomacul. Vâră mâna În sacoșa neagră de cârpă de care nu se desparte niciodată când cerșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru a afla numele învingătorilor. Adversarii veneau din toate colțurile lumii,dar cei mai mulți erau din Roma,din Grecia,din Persia,din Palestina,din Dacia și din Namibia. In tribune se discuta politică agrară,se spărgeau capetele învinșilor și se ciocneau cupe cu vin. Vin grecesc,vin dacic și vin... slavii ! Intre două etape,faraonul se plimba cu corabia pe Nil.Sclavii vâsleau domol printre crocodili. Corabia era cucerită în luptele cu vikingii de la marginea lumii. Pe corabie se juca fotbal,barbut
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
acceptat să primesc câteva lecții de dans. Intr-o seară de toamna i-am facut o scurtă vizită.Am adus casete cu muzică de dans, flori,șampanie,pișcoturi și prăjituri. A consumat cu plăcere prăjiturile cu frișcă.Am ciocnit o cupă cu șampanie.Lecțiile de dans au debutat pe cele mai frumoase melodii.Pașii mei erau nesiguri.Plictisită de lipsa mea de talent coregrafic s-a prăbușit în fotoliu.Bosumflată nu-mi mai acorda atenție.Puful blond al feței m-a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
am îmbrățișat pe fotoliu.Ne-am sărutat. A gângurit leneșă :„vreau acasă...vreau și eu ...”. Nu degeaba se spunea că poate să transforme pe oricine într-un viciat al dragostei. Duia a încheiat seara în fața pișcoturilor. Eu cu o nouă cupă din șampania de la frigider. Atunci când se simte sigură de iubitul ei,nu-i mai acordă nici o atenție”.(Velvet). Un timp m-a ignorat,dar,la plecare,șăgalnică din fire mi-a cerut să urmez în continuare lecțiile de dans.Să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
2 sticle de la petrecere. -Iată misterul sacoșei ! Intinseră pe birou o față de masă albă.Ea puse pe masă două tacâmuri,veselă,șervețele;el două sfeșnice cu lumânări roșii.Găsiră în frigider friptură,salată de gogoșari și pâine de casă. Două cupe argintii fură umplute cu vin.Stinseră lumina.Se acomodară cu atmosfera.Lipsea muzica.Au găsit un pic-up.In surdină au ascultat acordurile din „The lady in red” de Chris de Burgh.Cina se dovedi romantică. -Un toast,preciză Emil.Ridic
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
prost văzuți. Dar erau În sală și vechi cunoștințe ale mele, oameni vârstnici, cu familiile lor, care aflaseră, ei știu cum, că sunt acolo. Asistența neomogenă mi-a creat o dificultate În plus, pentru că nu știam cărui public mă adresam... * Cupele roz, galbene, aurii, albe, mov-negre ale lalelelor s-au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
minunat din câți au existat! Încercau să creeze o atmosferă de sărbătoare, dar vocile lor nu aveau acea forță a fericirii care vibrează și te umple de fiori, ori de câte ori o invoci. Au desfăcut șampania care a Început să curgă În cupe de cristal, păstrate cu grijă și folosite de ai mei doar la ocazii speciale. M-au Îmbrățișat pe rând, cu căldură și dăruire, fiecare spunându-mi o vorbă bună, o mică glumă... Îi ascultam, dar nu-i auzeam. Îi priveam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. In anul 2005, am publicat primul volum de versuri, la editura Timpul, Iași (Fata sihastra). Fericirea am exprimat-o Într-o singură frază: "Din cupa de cristal a luminii, am băut prima picătură de aur solar.” Dar prea multe nu s-au schimbat În existența mea, lipsită adesea de razele blânde și catifelate ale liniștii și Încrederii În linia orizontului care flutura În fiecare dimineață
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe de la acest eveniment au fost prezentate seara, la ora de știri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca glasul conștiinței: Văd că ești prăbușit rău, terminat. Aproape că nu te-am recunoscut. Ia spune, vine cineva? — Nu. Când era copil, la țară, oamenii credeau că în pădurea din spatele satului Brinac se aud voci venind pe neașteptate din cupele florilor sau din rădăcinile copacilor, dar când ai ajuns la bătrânețe nu mai crezi că pietrele de pavaj pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu mai taie pâine învelit în caierul părului, de la un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază iar vin flămânde ciorbele cu pașii destinului și ce-a curs din ciurul lui în cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el! Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Geraldine, că am aprobarea ei. Brad închide cu mare grijă telefonul în bucătărie, fără să facă zgomot cu receptorul, să nu cumva să fie auzit. Se dă înapoi și încet, încet i se răspândește pe față un zâmbet perfect. Bate cupa în aer, imaginar. Da, își spune el atunci. Da. Cu ce să mă îmbrac, cu ce să mă îmbrac? Mi-am scos toate hainele și le-am agățat, iar acum sunt într-o mare dilemă. Nu vreau să arăt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aveam. Aproape nevenindu-mi să cred, mi-am ridicat puloverul și-am îndesat sticla în sutien, între sâni. Dar pieptul îmi era plin de vânătăi, așa că sticla îmi producea niște dureri îngrozitoare. Am încercat s-o așez într-una dintre cupe, apoi am mutat-o în cealaltă, dar forma sticlei se distingea fără dificultăți prin puloverul mulat de angora îcare, normal, nici măcar nu era al meu ci al Annei), așa că iar am rămas cu sticla în mână. Nu mai aveam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]