14,928 matches
-
caracterial pe care-l studiază psihologia trăsăturilor persoanei, există în prezent multe argumente privitoare la stabilitatea acestuia la persoanele normale, în întreaga perioadă a vârstei adulte, concomitent cu menținerea identității interioare cu sine. Cele mai solide argumente sunt din perspectiva doctrinei celor cinci mari factori (FFTĂ studiați cu NEO-PI-R. S-a ridicat și problema că mare parte din constanța stilului caracterial e corelată cu constanța ambianței, a nișei ecologice umane, care poate fi preselectată de subiect și autoîntreținută de el. Dar
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Atributul de „dialectic” se datorează coexistenței dintre acceptarea de către terapeut a comportamentului disfuncțional și încercarea de a-l modifica în sens pozitiv. Fără prima componentă a binomului cea de-a doua a fost mereu invalidată de intervențiile anterioare (LINEHAN, 1997Ă. Doctrina dialectică pornește de la premisa că pacientul - în perioada intervenției terapeutice - dorește să-și îmbunătățească situația în orice condiții deși nu este doar el responsabil pentru gravitatea ei. Alte repere de aceeași valoare sunt încrederea în terapeut și pe de altă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lui PRITCHARD (1835Ă. În vremea lui PRITCHARD s-a dezvoltat și o psihiatrie morală, mai ales în Germania (HEINROTHĂ care susținea principiul conform căruia cauza bolii psihice este păcatul, viciul, abuzul de alcool, sexualitatea, actele imorale (ALEXANDER, SELESNIK, 1972Ă. Această doctrină a dus și la o teorie a degenerescenței, cei ce păcătuiesc având urmași tarați fizic și moral care adâncesc de-a lungul generațiilor păcatul originar, ducând la demență și idioție. În Franța, s-a ajuns să se vorbească de „degenerați
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
BERRIOS, 1996Ă. Adepții teoriei au studiat „stigmatele corporale” ale degenerescenței care erau descrise cu lux de amănunte în cazul histeriei la începutul sec. XX. În paradigma degenerescenței și în corelație cu tradițiile fisiognomiei apare la sfârșitul secolului al XIX-lea doctrina lui LOMBROSO despre criminalul înnăscut, care ar fi identificabil după forma trupului, a capului, și mai ales a feței. Tot la interferența cu psihiatria forensică se plasează preocuparea lui KRAFFT-EBING (citat de MILLON și colab., 1998Ă, privitoare la „psihopatia sexuală
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nu e unitar, dar agregă anumite tipuri de tulburări de personalitate și de comportamente. Circumscrierea sa e importantă pentru cercetare și evaluarea prognosticului și terapiei. Domeniul e în dezvoltare și în ultimele decenii s-au cumulat deja o serie de doctrine, interpretări, mai ales de psihopatologia developmentală, din aria psihanalizei și cogniției sociale și, la fel, o serie de date observaționale, studii genetice, de cercetări temperamentale și neurofiziologice. Conceptual actual de psihopatie este comentat în egală măsură din perspectiva unui tip
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lor variație în timp. De exemplu, epoca eroică evaluează pozitiv curajul și forța ce învinge în luptă, pe când epoca capitalistă în ascensiune cultivă munca perseverentă și tendința la economisire, până la zgârcenie. Un alt motiv a fost faptul că nu toate doctrinele etice au fost la fel de mult interesate de virtuți. Deja în vremea elenistică stoicismul, epicureismul și scepticismul au mutat accentul pe sensul personal al vieții individului, punând un mai mic accent pe manifestarea în context interpersonal, „în mijlocul comunitar al cetății”. Viața
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și variate adaptări la noi situații, spontaneitate și ingeniozitate pentru schimbare, maleabilitate, frecvente reorganizări interioare ale psihismului. În acest context, personaliștii și existențialiștii europeni au încercat să vorbească despre autenticitate și angajare, ca fațete ale responsabilității etice. Dar, în lipsa unor doctrine mai coerente această mișcare s-a pierdut în comentarii morale cazuistice, într-o „morală a ambiguității”. Explozia informațională se însoțește de modificarea stilului de comunicare care nu mai implică prezența celuilalt față în față, iar mentalitățile se modifică rapid, atât
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
se modifică rapid, atât în ceea ce privește viața sexuală cât și cea familială. În întreg acest context accentul pe virtuți nu mai poate fi pus, la începutul sec. XXI, la fel ca la începutul sec. XX, când FREUD și JUNG își construiesc doctrinele despre om. Toate cele de mai sus au importanță atunci când se discută perspectiva morală a celor cu tulburări de personalitate. În sec. XIX, PRICHARD putea folosi termenul de „moral insanity”. S-au folosit apoi și expresii ca „idioție morală” și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fost constant sesizată la tulburările de personalitate mai ales la aceea variantă care și în prezent este etichetată ca psihopatie. Dar, comentariul care se poate face azi este doar unul în perspectiva tradiției, fără posibilitatea unei referințe la o anumită doctrină etic coerentă actuală. Preocupările tipice a ultimelor decenii în etică au fost dominate de filozofia anglo-saxonă interesată de analiza semnificației unor termeni, ca de exemplu binele, echitatea, dreptatea, responsabilitatea. Relativ singular și interesant a fost demersul lui LEVINAS (1999Ă care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
este definită în mare măsură prin încălcarea unei normativități socio-juridice. Cu toate cele menționate mai sus, în comentarea tulburărilor de personalitate credem că se poate și merită să se facă apel la caracteriologia morală tradițională a virtuților și la mari doctrine ca cele ale lui KANT și SCHELLER. Aceasta deoarece tendințele actuale ale psihologiei cognitive în direcția recuperării conceptelor de sine și conștiință, în cadrul „filosofiei minții” („phylosophy of mind”Ă, cu accent crescând asupra intențiilor, proiectelor și scopurilor, s-ar putea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tehnico-economice pure - care neglijează „cererile” partenerilor interni și externi (de exemplu, controlul fuziunilor, Îmbogățirea muncii, controlul poluărilor) - expun firmele tot mai mult la contraperformanțe severe. În aceeași măsură, firmele care privilegiază aspirațiile sociale fără a stăpâni performanța economică, drept urmare a doctrinei sau laxismului, Își pierd competitivitatea. Toate acestea se prezintă În grila de la p. 41 (fig. 9). Se disting patru zone: Zona I - performanțe economice și imagini sociale slabe. Zona II - atingerea obiectivelor manageriale: performanțe economice bune și imagini sociale slabe
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
modernă trăiește din inovație și din controlul creșterii și al schimbării.” (Daniel Bell) 3.9.6.1. Inovația În cadrul sistemului antreprenorialtc "3.9.6.1. Inovația În cadrul sistemului antreprenorial" Joseph Schumpeter este primul mare gânditor care s-a rupt de doctrinele economice tradiționale (Adam Smith și J.B. Say), prin negarea influenței „nefaste” a antreprenorului În economie; sarcina acestuia este „distrugerea creatoare”. Dezechilibrul dinamic, introdus de antreprenorul inovator, devenea astfel, În 1911, modelul unei economii sănătoase și o nouă realitate centrală a
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
chiar universal) acceptabili: „interesul pentru muncă” (interest in the work), „interes pentru perfecționare” (interest in improvement), „importanță personală” (significance), „probleme atitudinale” (problem attitude) și „curiozitatea/atenția” (attentioness) (Thorndike, 1913, pp. 23-31). După toate aparențele, Thorndike a încercat să evoce câteva doctrine pedagogice clasice și să le susțină temeinicia în termenii conexionismului, renunțând la „limbajul speculativ” originar al acestora. A rezultat o bolboroseală care amestecă noțiuni asociativiste, precum stimul, răspuns, satisfacție, iritare etc., cu noțiuni nedefinite și neclare în context referitoare la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mărturisim că nu am găsit nici o armonie între cele două moduri de discurs. Limbajul filosofic nu pare „traductibil” în cel conexionist. În orice caz, Thorndike nu a reușit acest lucru. Este probabil cea mai bună dovadă a îngustimii ideatice a doctrinei conexioniste. Reducționismul „naturalist” încercat de Thorndike, deși nereușit, a putut totuși fundamenta o anumită practică rigidă ce a intrat în consonanță cu „obiectivismul” și „pozitivismul” - direcții epistemologice care au dominat cercetarea educațională în secolul XX. Este oarecum iritant - în sensul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în Germania, ci și în SUA cu teoria învățării bazate pe înțelegere; iar Kurt Lewin a revoluționat psihologia americană prin teoria dinamică a învățării. Și totuși, există elemente comune ale acestor teorii ce justifică încadrarea lor ca părți ale unei doctrine unitare. Există „legi gestaltiste” pe care le acceptă toți acești teoreticieni și care, de fapt, au intrat în patrimoniul științific peren al psihologiei. Le expunem deocamdată sintetic. Le vom relua însă cu detalii privind teoriile fiecăruia dintre teoreticienii menționați. Cititorul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
chintesență soteriologică pentru mântuirea omenirii de cele două maladii: ignoranța și incomunicabilitatea. Frazele de mai sus amintesc, într-adevăr, de „confesiunea negativă” a vechilor egipteni și de „decalogul înțelepciunii ebraice”. Desigur, Festinger s-a ferit cu obstinație să își prezinte doctrina în termeni mistici, căutând exprimări cât mai sobre, imitând până la exagerare limbajul savanților naturaliști. Dincolo de această mască lingvistică se simte însă obsesia sa umanistă. Nu și-a putut reprima un mesaj esențial pe care l-a exprimat încă prin lucrarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
orice caz este implicit, dacă nu explicit, după majoritatea acestor autori, că organismul, în cel mai strict sens, are nevoi care trebuie împlinite, astfel încât să devină întru totul uman, să crească bine și să evite bolile (Maslow, 1965a, 1967c). Această doctrină, a unui sine real (doctrine of a real self) încearcă de asemenea o respingere a noțiunii de tabula rasa propuse de către behavioriști și asociaționiști, care deseori vorbesc ca și când orice poate fi preluat și asimilat prin învățare, ca și cum ființa umană ar
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nu explicit, după majoritatea acestor autori, că organismul, în cel mai strict sens, are nevoi care trebuie împlinite, astfel încât să devină întru totul uman, să crească bine și să evite bolile (Maslow, 1965a, 1967c). Această doctrină, a unui sine real (doctrine of a real self) încearcă de asemenea o respingere a noțiunii de tabula rasa propuse de către behavioriști și asociaționiști, care deseori vorbesc ca și când orice poate fi preluat și asimilat prin învățare, ca și cum ființa umană ar fi un fel de lut
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
modern au acționat două mari orientări politice: liberalismul atașat tezei evoluției precipitate a societății românești către modernitate și conservatorismul asociat concepției privind evoluția organică românilor în cadrul proceselor de modernizare. Celelalte curente - socialismul, poporanismul, sămănătorismul, țărănismul - au gravitat în jurul celor două doctrine principale. Europenizarea este un proces complex și de durată, mai ales într-o țară ca România care a cunoscut într-un interval destul de scurt procesele de naționalizare sau de românizare. Statul național român s-a constituit în trepte. În anul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ceea ce Foucault numește "fenomenul transdiscursivității". (...) Cantemir ar reprezenta, cred, acea "perioadă de tranziție" în cadrul căreia se compilează, se plagiază și se inserează în corpus-ul unei tradiții (transdiscursive) elemente "noi" și străine de spiritul acelei tradiții, după regula asemănării dintre doctrine"6. Această fixare a sa într-o paradigmă premodernă (asta dacă admitem conceptul de modernitate propus de Michel Foucault, conform căruia modernitatea începe abia în secolul al XIX-lea, Evul Mediu și Renașterea nemarcând episteme diferite 7) este valabilă dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel puțin în prima sa parte, Divanul nu trădează concepția epocii și direcția dominantă în gândirea est-europeană. Verdictul aceluiași Virgil Cândea, care îi analizează influențele, chiar sursele directe, este grăitor: "Fondul filosofic și etic general al Divanului este acela al doctrinei creștine ortodoxe, dominantă în cultura Europei de Sud-Est a epocii în care a fost elaborată cartea"4. Cred că este prea mult să îl numim pe tânărul Cantemir, autor al unei, în fond, compilații sau antologii 5, cum este Divanul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
păgână". Doar că această decupare a unor pasaje și montarea lor în contexte total diferite nu demonstrează și frecventarea la sursă a operei lui Seneca. Mai mult decât atât, este vorba de o înțelegere deformată a filosofiei acestuia și a doctrinei stoice: rezultă un stoicism creștinizat, interpretat tendențios, din care s-a selectat ceea ce convenea dogmei creștine și s-a plasat într-o logică a discursului care nu mai respectă mesajul textelor inițiale. În primul rând, introducând aceste fragmente în vecinătatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în original, este sigur că el nu sesizase încă sensul autentic al stoicismului antic"12. Concluzia este absolut îndreptățită. Nu există nici un semn în prima carte a principelui cum că el ar fi manifestat o aplecare legitimată prin studiu pentru doctrina stoică. Dimpotrivă, el folosește un material pe care îl găsește gata clasificat, interpretat și îl distribuie într-un context sensibil diferit de cel orginar, și el deja sugerat de dicționarele și antologiile din care își extrăgea citatele. Prin urmare, a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
paradigmă în cultura bizantină, pe de o parte moștenitoare a marii tradiții antice eline, pe de alta centru de iradiere a noii religii a creștinismului, este fericit formulată de același cercetător: "Se face treptat trecerea de la filosofia ca știință, învățătură, doctrină, fie ea adevărată sau falsă, la filosofia ca mod de viață, dar mod de viață creștină, cu o intensă conotație morală, care urmează să se amplifice în mediile monahale prin izolarea de lume, dar cu aceleași obligații pentru rugăcune și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
desconsideră animalele, alta antropomorfică și înclinată să umanizeze animalele"2. Pentru primii, animalul este net inferior omului, dat fiind că nu se bucură de beneficiile rațiunii. Printre aceștia, cel mai autoritar este sfântul Augustin, care afirmă în tratatul său De doctrina christiana (1.22.20): "Magna enim quaeden res este homo, factus ad imaginem et similitudinem dei, non in quantum mortali corpore includitur, sed in quantum bestias rationalis animae honore paecedit" ("Căci omul este un lucru mare, "făcut după chipul și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]