13,416 matches
-
și Gore. Are momentele lui de grație. Mai merge o bere, Gore? Dacă pui și-un rom În ea, Gicule! Și-o muzichie mai veselă! Să uit de fondul monetar și de ținutul secuiesc... Din boxe răsună melodia of, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale... Iar Gore se Întristează din nou: O să mergem cu căciulile În mâini pe la porțile europene, fraților! Hai să bem mai repede, până nu ne confiscă ăștia și berea din halbe! 23.07. 2010
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e aprisă, da` așa e cu lucșii, consumă, de-ai dracului ce sunt ei de lucși, atunci nu e păcat? Ce inaugurare mai e asta fără echipă cu nume? Unde vrei să ajungi? Ei, unde... Suntem mici, mă... Și mă doare. Insignifianți. Ia să fi fost Germania În locul nostru, mai refuzau argentinienii lu` ba pe-a Messi? Nu mai refuzau. Ia să fi fost Spania. Refuzau? Nu. Ăia mari joacă mereu cu ăia mari. Ăștia mai mici, urna a patra valorică
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ei, În loc să facă front comun și să dea la cap tuturor nenorociților că prea s-au Înmulțit, e ca la biologie, mă, cu amibele alea, Înmulțire prin diviziune - cu vorba să le dea peste maxilare, nu cu fapta, că vorba doare al dracu`, e ca menghina, da` ei nau altceva mai bun de făcut decât să se stropșească unul la altul. Păcat, băieți deștepți, șarmanți și carismatici, da` când Își bagă dracu` coada În presă nici rotativa nu se mai rotește
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Suntem ca ăla cu sancio panza, că-mi scapă numele, sper să nu mă dea servantes În judecată. Chihote, și don pe deasupra, Gore, ăla era, se lupta permanent cu aia dulce a lui, n-avea diabet, era un fericit, Îl durea-n scut, călărea iapa și vorbea despre iubire. Păi nu era frumos? Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de geamuri, fum să-l tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
colțuri în fulger și jar, Ea apele-n cale-i aplană Și-ndoae bătrânul stejar. Prin poarta îngustă din murii Grădinei, cetăți-mi din stânci, Cobor în adâncul pădurii Unde-isvoarele murmur adânci. Prin nourii rupți trece luna Și-n sufletu-mi dor a pătruns, Și părul mi-l îmflă furtuna Și ochi-mi se-nneacă de plâns. Doresc doar ca în fundul mării Să mă ia cu sine-n sarai, În nnalte albastrele sale, Furtuna, copila de crai. Doresc ca să intru cu luna În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drumul ei m-am dat copilo, ție... Viața mea din nou ai cîștigat-o Și orice road-a ei și armonie A ta-i cu drept; deci și pe-aceasta - iat-o! {EminescuOpIV 238} GÎNDIND LA TINE Gândind la tine fruntea-acum mă doare. Nu știu ce rost mai are-a mea viață Când n-am avut o clipă de dulceață: Amar etern și visuri peritoare! De ce în noapte glasul tău înghiață! Vedea-vor ochi-mi încă-odată oare Frumosul trup, - femee zîmbitoare! Ce mi-a fost
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Ii schimbă poate-n taină prescrisele destinuri? Ai tu vreo țintă-n lume - amara ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
155"Plutire-am lin pe lacul, ce doarme în grădină, Căci eu mă simt copilă, de-ai fi și tu copil! Nu mintea ta, nu ochii, ce fulgeră-n tăcere, Nu astea mă înghiață de-mi vine ca să mor. "Mă doare - nu știu... glasul amestecat cu fiere, "Căci sufletu-ți e-o rană, suflările-ți mă dor. "Ce vrei? Îmi pare-n ochi-ți că văd o veche vină. În vorbă amintirea a unei crude munci, În inimă e-o parte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai fi și tu copil! Nu mintea ta, nu ochii, ce fulgeră-n tăcere, Nu astea mă înghiață de-mi vine ca să mor. "Mă doare - nu știu... glasul amestecat cu fiere, "Căci sufletu-ți e-o rană, suflările-ți mă dor. "Ce vrei? Îmi pare-n ochi-ți că văd o veche vină. În vorbă amintirea a unei crude munci, În inimă e-o parte cu totului străină - "De-ai fost vr-odată tânăr e foarte mult de-atunci! ". {EminescuOpIV 324} DIAMANTUL
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al meu amor. Tu ai vrea tot să meargă pe-a sa cale, Eu celui slab îi sunt în ajutor. Cu-același gând, noi totuși ne desfidem: Non idem est si duo dicunt idem. Pe mine răul, deși râd, mă doare, Mă ține liniștea vieții-ntregi; Iar tu uiți tot la raza de splendoare Ce-o varsă-asupra ta a lumii regi... Ș-ai vrea cu proprii mâni să ne ucidem: Non idem est si duo dicunt idem. {EminescuOpIV 374} E greu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
E scop în viața noastră - v-un scop al mîntuirii? Nu junghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina greoaie Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț, Să nu zic despre mine, ce omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rândunelelor Trece-ntre cer și mare... O stelelor, stelelor, Nemuritoare, De ce și voi nu vă luați Pe-ale lor urme oare? De ce mă întristează, Că valurile mor, Când altele urmează Rotind în urma lor? De ce căderea florilor Ș-a frunzelor ne doare? O norilor, norilor, Ști-veți voi, oare, De ce rămân atîtea-n veci Și numai omul moare? În cer întotdeuna Urmăm al nostru mers, Ca soarele și luna Rotind în univers. Un crez adânc pătrunde-va De-apururi omenirea Că unde-va, undeva
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
morți deodată durerile iubiri-s - "Cu-acele morți în suflet eu te iubesc Tomiris". - "Dar lasă-mă - ea strigă. - Ce galben ești la față, "Suflarea ta mă arde și ochiul tău mă-nghiață Ce mă privești atîta? A ta căutătură "Mă doare, cum mă doare suflarea ta din gură. "Ce ochiu urât de negru! Cum e de stins și mort! Închide-l, ah, închide-l - privirea ta n-o port... " - "Dar mă iubești Tomiris - tu mă iubești atât, "Precum pe al meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubiri-s - "Cu-acele morți în suflet eu te iubesc Tomiris". - "Dar lasă-mă - ea strigă. - Ce galben ești la față, "Suflarea ta mă arde și ochiul tău mă-nghiață Ce mă privești atîta? A ta căutătură "Mă doare, cum mă doare suflarea ta din gură. "Ce ochiu urât de negru! Cum e de stins și mort! Închide-l, ah, închide-l - privirea ta n-o port... " - "Dar mă iubești Tomiris - tu mă iubești atât, "Precum pe al meu frate nici când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din lume o singură minune, "Căci numai ție singur îți fuse cu putință S-unești atâta farmec cu-atîta necredință... "Dar nu ți-o cer, tot darul ți-l svîrl iar la picioare. "De-a lumii tale bunuri privirea azi mă doare, Nici vin să-mi cer coroana, nici țara mea. O dărui "Fășii s-o rup-or-cine și cum îi place-oricărui. La ce-aș mai cere-o țară, în care nu-i credință, Unde un frate pe-altul s-ucidă-i cu putință! "Rebel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci Don Manuel ș-acum E fidel ca totdeuna; Dar aceea ce mă doare Și-ochii mei îi fac să plângă Este că Negruzzi Iacob M-a tradus în românește. A.. - Și de ce tu să te superi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci Don Manuel ș-acum E fidel ca totdeuna; Dar aceea ce mă doare Și-ochii mei îi fac să plângă Este că Negruzzi Iacob M-a tradus în românește. A.. - Și de ce tu să te superi, Ideal al lui Moretto, Au în limba cea germană N-au tradus ei comedia, Ei streinii! Îns-Espana
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru linte? Sau cei ce păzesc cântarul A dreptății, dragă Doamne, Ce la domni sărută mâna Ș-altceva încă la Doamne? Sau acei care-și pun osul Carul statului de-l mișcă? Ah, prea știi mai dinainte Tot ce-i doare și ce-i pișcă. {EminescuOpIV 501} Eu nu pot să le dau lefuri, Nici onori, nici pensiune. Nu-s în stare nici să judec Merite pentru națiune. Toți acei ce-n astă lume Vor ceva... mă lese-n pace, Eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-a merge nu se-ndură? Iar el râzând răspunde Că nu cunoaște mila; De nu-i voiu da de voie Mi-o ia el cu de-a sila. {EminescuOpIV 531} Ii zic: mă lese-n pace Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad de pe picioare. Iar el răspunde... - vorba-i De lacrimi pare plină -: "De vrei un leac, iubită, La inima-mi tu vină ". {EminescuOpIV 532} III ANA: Povestește chiar din capăt să te văd dacă o știi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atunci ce rost mai are? Fără motiv, mă simt uneori îngrijorător de împăcat cu mine însumi. Tinerii trebuie ajutați ca, din când în când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe alții-scopul. Caută rădăcinile, dar nu încremeni în ele. Primul limbaj a fost, cu siguranță muzical. Mărturie pot depune păsările. În adâncul sufletului uman mocnește o persistenta și nedefinită răzvrătire. Confortul ne uzează simțurile. Telepatia, de exemplu, banală cândva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Fără termen de comparație nu există fericire. Și nici nenorocire. În materie de fericire, cei mai mulți sunt teoreticieni. Numai foamea de glorie a transformat fericirea într o himeră. Fericirea generală nu este decât o lozincă incoloră. Conjugată la trecut orice fericire doare. De multe ori fericirea nu este rudă cu rațiunea. Fericirea este un bazar de bucurii simple. ILUZII Ioan Botezătorul a anunțat venirea unui singur Mesia. Criticii de artă anunță zilnic câte unul. Mulți dintre cei care ponegresc lumea trăiesc iluzia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vârstă cu recitalul ei. Bătrânețea poate fi o expoziție de infirmități. Mult mai necruțător decât califul Omar este timpul. El incendiază și acum bibliotecile. Părul cărunt - un nepoftit agent al fidelității. Bătrânețea - perioada de aclimatizare cu infinitul. La bătrânețe, ne dor toate îmbrățișările amânate sau anulate. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Când simți că nu mai poți, refugiază-te în copilărie. Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rugat pe prieten să aibă grijă de soția și de mașina lui. Mașina nu o mai dăduse nimănui. O fi răutatea stupidă, dar e și eternă. Veleitarii au ambiții pentru trei schimburi pe zi. I - am spus medicului ce mă doare, dar onorariu l - a luat numai el. Bărbații preferă marea. Pentru că e lichidă. Tatăl își urcă fiul pe umerii săi. Iar el uită să mai coboare. Judecătorii împart dreptatea. Dar nu o lasă întreagă. Poate nu întâmplător lingourile de aur
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care îi înfurie pe cei din jur. UMOR Există femei care simt lipsa bărbatului o singură zi pe an : când își cumpără lemne de foc. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fără nici o legătură cu politicul și cu utopicii care au sacrificat generația mea pentru o idee contra naturii omenești. S-a reînviat principiul „care pe care, omul lup omului” - cu imperfecțiunile lui, dar măcar ai voie să strigi că te doare stomacul! Că-ți este foame. Generația mea însă moare între două bătălii ideologice și lasă moștenire urmașilor o istorie suferindă încărcată de nedreptăți și ruinele unor sacrificii devenite caduce, atemporale, fiare vechi pentru export în țările Europei unde experimentul socialist
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]