12,731 matches
-
Sorin Mitu de la Facultatea de Istorie din Cluj și cu manualul său, care avea și o poză cu Andreea Esca. Una dintre aparițiile publice ale sale din 1999, când mai multe manuale au fost tipărite, ca alternative la manualul unic editat de către Ministerul Educației și Culturii. Noile metode didactice și subiecte propuse în studierea Istoriei României au devenit centrul unei controverse, care au implicat, printre altele, manualele scrise de Cioroianu și de alți profesori universitari (Stelian Brezeanu, Florin Müller, Mihai Sorin
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
o istorie împotriva evenimentului, axată pe marile probleme ale civilizației și având permanent în centrul ei omul. Formula lui Febvre “omul măsura istoriei, singura sa măsură, mai mult, rațiunea sa de a fi” a schimbat metodologic abordările în istorie. a editat ultimul manuscris al lui Marc Bloch, "Apologie pour l’Histoire ou Métier d’historien" (Apologie pentru istorie sau Meseria de istoric) care fusese redactat rapid și cu puține note, între 1941-1942, volum pe care autorul său nu l-a mai
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
1991 este membru titular, în același an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Atena. În 1992 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București. În 1993, teologul Ioan I. Ică Jr. și Mircea Păcurariu editează volumul omagial: Persoană si comuniune: Prinos de cinstire Părintelui Profesor Academician Dumitru Stăniloae la împlinirea vîrstei de 90 de ani, Sibiu, Ed. Diecezană, 1993. În 2002 a apărut prima carte în engleză care discută analitic teologia Pr. Stăniloae: Lucian Turcescu
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
literare. Mai târziu, la bătrânețe, scriitorul se va autocaracteriza: "Am lăsat școala pentru armată, am lăsat armata pentru litere, am lăsat literele pentru publicistică". Din 1833 face parte din "Societatea Filarmonică", înființată de Ioan Câmpineanu, I.H. Rădulescu și C. Aristia. Editează, împreună cu Constantin G. Filipescu, revista "Curiosul" ("gazetă de literatură, industrie, agricultură și noutăți" - București, 1836). Publicația este însă interzisă după numărul patru, în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I.G. Valentineanu
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii" (Ion Ghica, "Scrisori"); este secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor. După înfrângerea revoluționarilor, ia drumul exilului, mai întâi în Ardeal. În primăvara anului 1849 editează la Brașov ziarul politic "Espatriatul", care are ca subtitlu ""Dreptate, Frăție"". În toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania (deoarece împreună cu Bălcescu i-a susținut pe revoluționarii unguri). Trece prin Constantinopol și ajunge la Paris spre sfârșitul anului 1850
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
ședințe de cabinet, propunerea a devenit politică franceză guvernamentală. Franța a fost astfel primul guvern care a fost de acord să împartă suveranitatea și să crească într-o Comunitate supranaționala. Această decizie a fost bazată pe un text, scris și editat de prietenul și colegul lui Schuman, avocatul Ministrului de Externe, Paul Reuter și cu ajutorul lui Jean Monnet și directorul de cabinet al lui Schuman sau de cabinet, Bernard Clappier. Este stabilit un plan pentru o Comunitate Europeană pentru adună membrii
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
al filozofului Pierre Gassendi, dar niciuna dintre acestea nu par a fi veridice. Este sigur, însă, ca Poquelin a fost un prieten apropiat al "abbé"ului La Mothe Le Vayer, fiu al lui François de La Mothe-Le-Vayer, în anii pe când abbé-ul edita lucrările tatălui său, si a fost sugerat că Poquelin ar fi fost influențat de către acestea. Printre primele sale lucrări a fost traducerea (astăzi pierdută) a "De Rerum Natură" de filozoful român Lucretius. Când Poquelin a ajuns la 18 ani, tatăl
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
sa fiind continuată de succesorii săi bollandiști, formându-se, astfel, Societatea Bollandiștilor. Jean Mabillon (23 noiembrie 1632 - 27 decembrie 1707), călugar și savant francez benedictin, considerat fondatorul paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mai târziu, în Liga Comuniștilor. În 1848 a scris Manifestul comunist în care sunt descrise scopurile și programul Ligii Comuniste, prima organizație marxistă din lume. În 1867 scrie Capitalul și activează în Internaționala I. Friedrich Engels (1820-1895) a continuat să editeze volumele II și III la Capitalul. A scris "Rolul Muncii în transformarea maimuței în om" și "Originea Familiei, a proprietății private și a statului", considerând comuna primitivă ca punctul de pornire al istoriei și că omenirea se va reîntoarce prin intermediul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
vechea credință în puterea atingerii regale de a vindecă boala scrofulelor. În 1939-1940 a scris "Societatea Feudală". Către anii 1890-1900, în Franța, criticile la adresa școlii critice s-au intensificat. Înainte de 1929 aceste critici erau prezente în "Revista de sinteză istorică" editată de Henri Berr și atacau conceptul de fapt istoric și temelia școlii critice, fiind propus conceptul de istorie-problemă. Se preconizează o istorie sinteză, globală, economică, a mentalităților, fiind acuzați de prea multe influențe sociologice. Din 1905 Lucien Febvre a colaborat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în ziare și reviste ca : "Amfiteatru", "Suplimentul literar-artistic al Tineretului liber", "Contemporanul", "Cronica Română", "Național", "Timpul - 7 zile", "Literatorul", "Arc", "Cotidianul", "România literară", "Clipa", "Adevărul literar și artistic", "Națiunea", "Caiete critice". Din 2010 este redactor șef al publicației culturale "Literatorul", editată de Biblioteca Metropolitană București. A primit premiul pentru proză „Ion Creangă“ al Academiei Române (1991), premiile de proză și de critică ale Asociațiilor Scriitorilor din Cluj-Napoca și București (în 1995, respectiv în 2007), Premiul Național "Marin Sorescu" (2003), premii ale revistelor
Nicolae Iliescu () [Corola-website/Science/298967_a_300296]
-
precum și majoritatea manualelor de studiu pentru învățământul teologic seminarial și universitar. A publicat monografiile: "Mitropolitul Iacob Putneanul" (Mănăstirea Neamț, 1978), "Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români" și "Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc" (Iași, 1980). A editat în transliterare: "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iași, 1980. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
și Ana Agopian (n. 26 septembrie 1983). Anul debutului literar este 1979, moment când este publicat romanul „Ziua mâniei”, roman care va beneficia de critică literară din partea lui: Inaugurează în anul 1990 în Luceafărul rubrica „Momos” pe care o va edita săptămânal până în 1994. În 1992, acceptă să lucreze la ziarul „Cotidianul” al lui Nicolae Prelipceanu ca șef al secției politice de unde este dat afară împreună cu Prelipceanu și Florin Iaru, în 1993, din cauza unor conflicte cu Ion Rațiu, patronul ziarului. În
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
învățământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educației. Sistemul de recrutare în armată a fost luat din mâinile dietelor și încredințat funcționarilor oficiali locali. S-a introdus recrutarea sistematică, s-au editat manuale noi de instrucție și tactică militară și a fost dezvoltată o nouă artilerie. S-au înființat două academii militare, una pentru cadeți și alta pentru ingineri, în scopul de a îmbunătății calitatea ofițerilor. Totuși armata n-a deveniti niciodată
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
funcția de inspector de limba și literatura română la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, predând în același timp la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din București. A ieșit la pensie la 1 septembrie 1992. este prezent în dicționarele și istoriile literare editate sub egida Academiei Române, sau în lucrările coordonate de Ion Rotaru, Hristu Cândroveanu, de pildă lucrarea „Seniorii literaturii noastre”, datorată scriitorului și gazetarului Florentin Popescu. Personalitatea scriitorului G. Șovu este reflectată in cele mai importante enciclopedii de profil, cum ar fi
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]
-
autoptice ale pacienților decedați și obținând în acest fel o mare experiență asupra modificărilor structurale survenite în organism în urma îmbolnăvirilor. Din anul 1847, după primirea titlului de docent cu lucrarea ""De Osseficatione Pathologica"", predă și la Universitate. Împreună cu Benno Reinhardt editează revista ""Archivs für pathologische Anatomie und Physiologie und für klinische Medizin"", devenită mai târziu ""Virchow Archiv"". Datorită faptului că a participat la revoluția din martie 1848, este îndepărtat din toate funcțiile. Primește în schimb, în 1849, funcția de profesor de
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
interferentelor acesteia cu literatura română. Câteva din aceste studii sunt cuprinse în volumul Under Eastern Eyes: Cross-cultural Refractions (Editură Marineasa, 2003). A contribuit cu un capitol intitulat Automobile Metempsychoses în the Land of Dracula la volumul Autopia: Cars and Culture, editat de Peter Wollen și Joe Kerr (Reaktion Books, Londra 2002). A sintetizat evoluția receptării românești a operei lui James Joyce în capitolul ' Le sens du pousser': On the Spiral of Joyce's Reception în România din masivul studiu în două
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
2002). A sintetizat evoluția receptării românești a operei lui James Joyce în capitolul ' Le sens du pousser': On the Spiral of Joyce's Reception în România din masivul studiu în două volume intitulat The Reception of James Joyce în Europe, editat de Geert Lernout și Wim Van Mierlo (Thoemmes Continuum, Londra, 2004). Un studiu comparativ între situația culturii postcomuniste și contextele culturale postcoloniale, studiu intitulat "An Exercise în Ficțional Liminality: Postcolonialism, Postcommunism, and Romania's Threshhold Generation" a apărut în revistă
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
conferențiar universitar. Din octombrie 2005 devine prin concurs profesor la aceeași catedră. În perioada 1974-1976 este redactor șef-adjunct la revista Opinia studențească. În anii 1980-1983 este redactor șef-adjunct la aceeași revistă. Între 1990-1995 devine redactor șef-adjunct la revista Convorbiri literare, editată de Uniunea Scriitorilor din România. Între 1990-1995 este membru al Uniunii Scritorilor și al consiliului său de conducere; demisionează din ambele în toamna anului 1995. Este membru al PEN Clubului român din 1990 și al ASPRO de la înființare. Devine director
Liviu Antonesei () [Corola-website/Science/299015_a_300344]
-
născut în București, unde a absolvit Facultatea de Litere. Este considerată a face parte din "generația 80". A fost un membru activ al Cenaclului de Luni, condus de criticul literar și profesorul Nicolae Manolescu și a publicat în volumul colectiv, editat de acesta, "Cinci". Poeziile ei sunt traduse în limba franceză și e prezentă în reviste și antologii din Marea Britanie, Germania, SUA, Suedia, Ungaria și Polonia. Interviuri
Mariana Marin () [Corola-website/Science/299008_a_300337]
-
este văzut ca parte a bisericilor creștine tradițional-istorice pe baza întâlnirilor și discuțiilor cu protestanții conservatori din ani 1950. Este de notat faptul că Billy Graham a invitat adventiștii să facă parte în campaniile lui după Eternity, o revistă creștină editată de Donald Barnhouse, și a susținut, în anul 1956 că adventiștii sunt creștini. The Truth about Seventh-day Adventists (Adevărul despre adventiștii de ziua a șaptea), scrisă de Walter Martin a marcat un punct de cotitură pentru felul în care era
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
sau 32 de membri ai CoR pot elabora rezoluții. Studii și alte publicații CoR redactează studii cu privire la diferite aspecte ale dimensiunii locale și regionale a UE (educație, transport, probleme sociale, extindere etc.). Studiile sunt elaborate cu ajutorul unor experți externi. CoR editează și publicații, atât pentru publicul larg, cât și pentru actorii de la nivel local și regional, fiind menite să îi explice activitățile și să contureze evoluțiile politice actuale. Evenimente Ca loc de întrunire pentru regiuni și orașe, CoR organizează conferințe, seminarii
Comitetul Regiunilor () [Corola-website/Science/304493_a_305822]
-
țărilor europene, notele sale de călătorie fiind publicate în România literară și în volumul "Orașe suprapuse", apărut în 1986, la "Editura Albatros". Student fiind, a publicat sporadic versuri în revistele "Sigma", "Viața studențească" și "Caiete de literatură" (acestea din urmă editate de "Asociația Scriitorilor din Brașov"). Este remarcat, în mod deosebit de elogios, la "Poșta redacției", în revista Luceafărul din 1 mai 1971, de poetul Cezar Baltag. Primul grupaj consistent de poeme, care constituie adevăratul său debut în presa literară, este găzduit
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
doctoratul în teologie cu teza " Influența literaturii sapiențiale asupra literaturii române" (2003). Doctor in Sociologie. A debutat cu volumul de versuri "Duhul pământului", girat de Mircea Ciobanu și Marin Preda. În 1976 debutează în proză cu romanul "Fratele nostru Emanuel", editat de Cartea Românească, pentru care obține premiul Asociației Scriitorilor din București. mărturisește că a avut șansa rară de a cunoaște îndeaproape trei personalități de excepție ale culturii contemporane, la umbra cărora și-a modelat spiritul: Constantin Noica, Marin Preda și
Petre Anghel () [Corola-website/Science/304576_a_305905]
-
Saxonia și mare proprietar. Alte festivități au avut loc la Heidelberg, unde ruinele castelului au fost iluminate în cinstea sa. Asociațiile studențești din Heidelberg și din Praga au ținut petreceri prelungite, iar Uniunea Literară a studenților germani din Viena a editat un număr festiv al revistei uniunii. Felicitările și darurile au fost atât de numeroase încât a trebuit să golească încăperea în care lucra din casa sa de la Karlsruhe. Printre cei care i-au trimis mesaje de felicitare se numără și
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]