12,301 matches
-
sistem de practici agricole. În cele mai fertile și mai populate zone oamenii locuiau în așezări semi-permanente. În regiunea fertila a bazinului râului Murray, economiile bazate pe cules și vânătoare specifice altor zone ale continentului au fost abandonate în schimbul pescuitului. Expediția lui Sturt de-a lungul râului Murray a condus la credința că grupuri aborigene practicau agricultura ca rezultat al prezenței căpițelor de fân utilizate ca adevărate hambare de grâne. Puțin interes au arătat colonițtii albi masei de populații aborigene astfel
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
au observat că echipamentele lor sub apă pluteau în derivă spre est. Acest lucru a fost neobișnuit, deoarece curenții de suprațată din Oceanul Pacific curg spre vest la ecuator. (Aceștia urmează direcția vânturilor). În anul următor Townsend Cromwell a condus o expediție de cercetare pentru a investiga modul în care curenții de ocean variază în funcție de adâncime. Ei au descoperit un curent care curgea rapid spre est, în straturile adânci de sub suprafața apei. Townsend Cromwell a fost un pasionat surfer, înotător și oceanograf
Curentul Cromwell () [Corola-website/Science/320816_a_322145]
-
Ei au descoperit un curent care curgea rapid spre est, în straturile adânci de sub suprafața apei. Townsend Cromwell a fost un pasionat surfer, înotător și oceanograf. A murit în 1958, când avionul său s-a prăbușit în drum spre o expediție oceanografică. este cel mai mare râu submarin. El Niño este o inversare a situației normale în Oceanul Pacific. Apa de la suprafață este suflată spre vest de vânturi care bat predominant spre vest și apa mai adâncă este forțată în sus să
Curentul Cromwell () [Corola-website/Science/320816_a_322145]
-
care ajung, odată cu înfrângerea regelui lidian Cressus, sub stăpânirea perșilor. Dominația persană bloca evoluția instituțională și socio-politică a orașelor ionice, astfel încât încercările de instaurare a isonomiei în aceste cetăți se confundă cu încercarea de eliberare de sub dominația persană. După eșecul expediție regelui Darius în nordul Marii Negre, ionienii se credeau capabili de succes. Aristagoras, guvernator numit de perși, sub numele de tiran, la Milet, proclamă în toamna anului 500 î.Hr. egalitatea politică a cetățenilor Miletului, urmat în celelalte cetăți ionice, și formează
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
În 498 î.Hr., ionienii au cucerit și incendiat Sardes, vechea capitală a Lidiei. Perșii vor învinge una câte una cetățile răsculate, și în 494 î.Hr. Miletul este ras de pe față pământului, iar locuitorii rămas sunt deportați la Babilon. Perspectiva unei expediții punitive în Grecia insulară și metropolitană devine amenințătoare și, la Atena, Temistocle, fiul lui Neocles, din famili Lycomidai, devenit arhonte în 493 î.Hr., începe fortificarea comună a cetății și a portului, în vreme ce Aclmeonizii, urmașii lui Clistene, caută să se înțeleagă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
din famili Lycomidai, devenit arhonte în 493 î.Hr., începe fortificarea comună a cetății și a portului, în vreme ce Aclmeonizii, urmașii lui Clistene, caută să se înțeleagă cu perșii. În 490 î.Hr., o flota comandată de Datis și Artpafernes pornește într-o expediție de pedepsire, cucerind rând pe rând cetățile insulare, cu excepția Delosului, respectat că sanctuar. Ajunși în Eubeea, asediază și distrug Eretria, transformând în sclavi pe toți supraviețuitorii, și debarcă apoi în Attica în golful de la Marathon, la 42 de kilometri spre
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
devenit simbolul prin excelență al biruinței civice și dovadă că, singură, Atena-până atunci un oraș-stat că toate celelalte, avea înaintea ei un destin de excepție. Miltiades a fost pentru câțiva ani eroul acestei rezistente în față înrobirii de către barbari. O expediție eșuată împotriva cetății Paros îi schimbă cu totul soarta, fiind condamnat la o amendă uriașă, dar moare înainte de o putea plăti din cauza unei răni infectate, și fiul sau, Cimon, va trebui s-o plătească înainte de a începe el însuși o
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
câte o corabie de război, prin liturgia trierarhie, obligația publică a celor mai bogați atenieni. Un mare număr de cetățeni cu venituri modeste, printre care și thetii, devin vâslași și luptători ușor înarmați pe trireme. Ori, flota persană-indispensabilă unei mari expediții pe continent, se cifra în jurul a 1200-1500 de corăbii feniciene și ionice, ceea ce nu mai reprezenta o disproporție imposibil de depășit pentru o forță maritimă greacă. Consecințele în plan social și politic al acestei mutații radicale vor fi însele radicale
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
însele radicale. În 486 i.en. se legiferează isegoria , dreptul egal la exprimarea unei opinii în adunarea poporului, tot atunci, unele colegii de magistrați încep să fie desemnate prin tragere la sorți, iar fruntașii suspecți de tiranie sunt ostracizati. Marea expediție persană a întârziat datorită morții lui Darius și a dificultăților întâmpinate de succesorul sau, Xerxes, în primii ani de la preluarea puterii. În 481 î.Hr., pregătirile de război erau de notorietate, astfel, atenienii exercită o presiune politică și diplomatică crescândă pentru
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
puțin cunoscută. Cu toate acestea, se știe că Sparta a făcut unele eforturi în sensul impunerii autorității ei pe plan panelenic. La doi ani după victoria de la Plateea și cea de la Mycale (478), regele Pausanias este trimis în fruntea unei expediții navale să elibereze pe grecii din Cipru de dominația persană. Terminând cu succes misiunea încredințată, Pausanias s-a îndreptat spre nord, spre Byzantion, unde, în mod inexplicabil pentru moment, a intrat în relații cu perșii, și astfel și-a atras
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
l-au costat viața. Deocamdată, după ce a pus stăpânire pe Byzantion, obținând astfel controlul asupra traficului maritim în Pont, Pausanias a cucerit și Sestosul, unde se instalaseră atenienii. În această fază a operațiilor spartane (477), atenienii au reacționat, trimițând o expediție sub conducerea lui Cimon, fiul lui Miltiades. Alungat din Propontida, Pausanias a fost rechemat la Sparta, unde, după câțiva ani, a murit în chip tragic. De aici înainte, pe cât se pare, Atena nu s-a mai aflat în bune relații
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
unde, după câțiva ani, a murit în chip tragic. De aici înainte, pe cât se pare, Atena nu s-a mai aflat în bune relații cu Sparta, care, mereu în speranța de a deveni hegemon în Grecia Balcanică, a organizat o expediție în Tesalia urmând, ca din nord, subjugarea cetăților din Grecia centrală să urmeze în chip firesc (476). Grave tulburări în Pelopones, unde cetăți din Arcadia și Argos s-au ridicat împotriva pretențiilor Spartei de a se afla în poziție de hegemon
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
e mai puțin împovărător să plătească phorosul anual decât să mobilizeze resursele umane, și resurse materiale pentru o flota comună. Primii ani după organizarea ligii antrenează această flota mai importantă și mai bine exersată și instruită decât oricare alta, în expediții prestigioase și profitabile, mai ales datorită inițiativei lui Cimon, fiul lui Miltiades, care, cel dintâi, înțelege că o carieră victorioasă de strateg îi poate aduce beneficii materiale și o putere politică personală cu totul remarcabile, chiar în condițiile în care
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
război și pe Nicias, susținut de cei care preferau că Atena să refuze ajutorul cerut. Se declanșează o adevărată psihoza datorită făgăduielilor de victorie și prosperitate ale lui Alcibiades, și atenienii decis, în ultima instanța, să trimită în Sicilia o expediție. Pentru a echilibra lucrurile, decid însă să pună în fruntea flotei de 120 de trireme, nu lui Alcibiades, ci lui Nicias și Lamachos, ambii ostili expediției și conservatori. Înainte de plecare, la Atena a izbucnit un scandal datorită mutilării statuilor închinate
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ale lui Alcibiades, și atenienii decis, în ultima instanța, să trimită în Sicilia o expediție. Pentru a echilibra lucrurile, decid însă să pună în fruntea flotei de 120 de trireme, nu lui Alcibiades, ci lui Nicias și Lamachos, ambii ostili expediției și conservatori. Înainte de plecare, la Atena a izbucnit un scandal datorită mutilării statuilor închinate lui Hermes care străjuiau orice răscruce de drumuri. Autorii sacrilegiului au fost identificați că tinerii unei nobile familii, ostili și batjocoritori față de puterea demosului, dar anchetă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
demosului, dar anchetă se extinde și îl găsește drept vinovat și pe Alcibiades de fapte similare, în speță de parodierea tainică și nocturnă a riturilor sacre de la Eleusis. În ciuda eforturilor lui Alcibiades de a grăbi judecarea procesului, acesta întârzie, și expediția pornește spre Catania în Sicilia. Pe drum, flota e ajunsă din urmă de o corabie, care anunță că procesul a fost judecat și toți acuzații, inclusiv Alcibiades, găsiți vinovați pentru sacrilegiu, au fost condamnați la moarte, veneau să-l aresteze
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
tânărul general. Peste noapte, Alcibiades a reușit să fugă cu o corabie și se refugiază direct în Sparta, unde destanuie toate planurile ateniene, care i se datorau lui însuși , reușind să-i convingă pe spartani că nu trebuie să ignore expediția din Sicilia, ci să intervină în sprijinul Siracuzei. În primăvară lui 414, flota ateniană a părăsit Catania și a încercuit Siracuza, dar spartanii și corintienii o încercuiesc la rândul lor flota ligii. În primăvară următoare, sunt trimise de la Atena alte
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lui Socrate, era primul comentator politic din istorie. Iisi expunea opiniile cu privire la dezbaterile contemporane-Panegiricul, Areiopagiticul, Despre Pace, Philippos, dezvoltând imaginea unei Atene ideale, moderate. Xenofon, filosoful-oștean, era autorul unor opere istorice că Hellenica, continuând Istoria lui Tucidide, sau Anabasis, istoria expediției în Asia al unui grup de 10 000 de mercenari greci porniți în sprijinul lui Cirus cel Tânăr, fratele și adversarul regelui persan, Artaxerxes ÎI ; Statul Lacedemonian-despre constituția Spartei, și Apologia lui Socrate și Apomnemomneumata-Memorabilele, consacrate învățăturii marelui filosof. Succesorul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
adeziunea sa și a nobililor normanzi din Sicilia la campania din Răsărit. În acest timp, Bernard trecea Rinul, se pare din inițiativă proprie, fără știrea papei, pentru a atrage la cruciadă și pe împăratul Germaniei, Conrad al III-lea.O expediție a creștinătății europene, condusă de însuși șeful ei, împăratul, ar fi fost cu adevărat o cruciadă, iar meritul, fără îndoială al lui Bernard. Împăratul nu părea, însă, deloc convins de importanța unei atari misiuni. La auzul venirii lui Bernard, el
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
asedieze Damascul, o acțiune pripită, soldată cu un eșec total. După doi ani de absență, regele Ludovic al VII-lea și împăratul Conrad al III-lea reveneau în țară, gloria lor fiind atât cât putea să le o confere o expediție eșuată. Drumul ales la întoarcere a fost pe mare. Oastea nu mai era numeroasă, puteau să se îmbarce pe corăbii apoi nici nu trebuia să plece toți odată. Conrad s-a îmbarcat la Acra la începutul lui septembrie 1148, Ludovic
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
s-a împăcat cu normanzii și a încheiat chiar o alianță cu ei, împotriva lui Frederic Barbarossa. Comnenul a obținut succese considerabile, prin acțiuni diplomatice. Părăsind Italia, împăratul s-a avântat spre Răsărit. În anii 1158-1159, el a întreprins o expediție în Armenia Ciliciană, și cârmuitorul acesteia s-a declarat vasal al Imperiului. Renaud, principele Antiochiei, a venit în tabăra basileului cu o frânghie la gât, în semn de supunere, protecția lui Manuel a cerut-o regele Ierusalimului Balduin III, iar
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
litigioase. Peste 5 ani, el s-a răsculat, dar, fiind învins, a depus pentru a doua oară jurământul de fidelitate împăratului și i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții acestuia din urmă. La începutul anului 1176, împăratul a întreprins o expediție în posesiunile seldjiukizilor. După ce a reconstruit cetățile Dorylaion și Sublaion, el a ordonat oștirii să înainteze spre Iconion. La 17 septembrie, uriașa armată a lui Manuel a trecut pe lângă ruinele castelului Myriokephalon, îndreptându-se spre est pe drumuri montane. Coloana
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
pinipede, nematode si multe tipuri de alge și alte organisme, precum și vegetație de tundră. Deși miturile și speculațiile despre un "Terra Australis" („Ținut de Sud”) datează din antichitate, prima reperare confirmată a continentului a avut loc în anul 1820 de către expediția rusă a lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mikhail Lazarev. Totuși continentul a rămas în mare măsură neglijat pentru restul secolului al XIX-lea din cauza mediului său ostil omului, a lipsei de resurse și izolare. Tratatul Antarctic din 1959 a
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
din Stonington, Connecticut). Prima oară von Bellingshausen a văzut Antarctida la 27 ianuarie 1820, trei zile înainte ca Bransfield să fi văzut și el țărmul, și 10 luni înainte ca Palmer să o facă în noiembrie 1820. În acea zi expediția pe două nave conduse de von Bellingshausen și Mikhail Petrovich Lazarev a ajuns într-un un punct la o distanță de 32 kilometri depărtare de continentul Antarctida și a văzut de acolo înalțimile de gheață. Primul document de debarcare pe
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
văzut de acolo înalțimile de gheață. Primul document de debarcare pe continentul Antarctida a fost cel al navigatorului John Davis în Antarctida de Vest la 7 februarie 1821, deși unii istorici dispută acesta afirmație. În decembrie 1839, ca parte a expediției de explorare a Statelor Unite ale Americii care a durat din 1838 până în 1842 efectuată de Marina SUA (uneori numită “Ex, Ex” sau “Expediția Wilkes”), a avut loc o expediție de navigare din Sydney, Australia, prin Oceanul Antarctic, cum a fost apoi cunoscută
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]