12,434 matches
-
civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie mai prejos decât vecinele, a trimis-o pe Diana, fetița lui, să ne aducă cinci garoafe, exact în momentul ieșirii din casă, să ne ureze, plină de emoții „drum bun”. Cam acesta a fost filmul desprinderii de obișnuit și momentul de debut al „Marii Aventuri”, cum m-am obișnuit să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ruși, polonezi și cehi, veniti să se distreze. Dansuri populare, cântece, prezentarea unor instrumente specifice zonei, mâncare multă, băutură la discreție și mult zgomot, care ne-a cam împiedicat să comunicăm. Mai târziu au sosit și Dimitrin cu soția și fetița. Punctul culminant al serii a fost când toată lumea a fost invitată să iasă afară, unde, într-un amfiteatru, improvizat, am urmărit „dansul pe jar”, un obicei păgân, prea puțin convingător și ușor emoționant, stârnind controverse în rândul spectatorilor, de acum
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
plîngeți iubiți-vă și faceți copii aveți grijă de voi nu faceți prostii. Am avut plăcerea de a lucra cu ea. Am avut fericirea de a o avea nașă. Am avut privilegiul de a o asculta... cîntîndu-ne. Am bucuria că fetița noastră îi poartă numele... ADRIANA... Cred că se bucură pentru noi. Nicolai Mihăilă ADA GÂRȚOMAN - SUHAR 30 iunie 1954 - 22 iulie 2005 Studii universitare: Institutul de Teatru Szentgyorgy Istvan din Târgu Mureș, în anul 1984, clasa prof. Ileana Burlacu 1984-1986
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
București a conferențiarului, în a cărui normă didactică figurau și două grupe de seminar. Respectivul m-a solicitat să-l suplinesc la cele doua grupe, atrăgându-mi atenția că printre studenți se află nici mai mult nici mai puțin decât "fetița tovarășului prim", respectiv a prim-secretarului Regiunii de partid Moldova, copila fiindu-mi caracterizată drept o persoană "voluntara și plină de viață". Când am intrat la grupa respectivă, am făcut prezența, dorind s-o "vizualizez" pe împricinată. Era o fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de 35 de ani, mărunțel, 1,50 m și 50 kg, deci categoria "pană". Mare fumător și "degustător" de tării, căsătorit cu o blondă "nefericită" (a dat divorț la întoarcerea în țară și bine a făcut), având un copil, o fetiță drăguță. Ca "pile" avea un frate redactor la "Scânteia", ceea ce nu era de neglijat! Cam asta era "fișa" omului. Nu mi-a plăcut niciodată să zgândăr în viața altora, după cum nu mi-a plăcut ca alții să-și bage nasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe al doilea, cel bun. Cai Cai a năvălit din apele învolburate peste peștera din munți unde dormea Tren Tren. Pe acesta nu l-au trezit nici apa, nici fulgerul, nici focul sau vântul. L-a deșteptat doar râsul unei fetițe care dansa în apropiere. Tren Tren l-a alungat pe Cai Cai, a început să se umfle până bolta peșterii sale s-a înălțat până la soare, apoi muntele s-a prăbușit în ape peste dușmanul său. Legenda confirmă teoriile științifice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
intenționez s) cump)r cele trei volume noi. Marshall era vegetarian, pacifist și quaker - un om fermec)tor și spiritual, foarte ciudat și nefericit. Avea p)reri contradictorii despre lume - de ce s-ar Îndr)gosti un pacifist de Islamul militant? Fetițele lui Marshall, gemene, sufereau de o boal) congenital) a sistemului nervos, care le-a fost, În cele din urm), fatal). Adesea Îl Întâlneam pe Marshall la al cincilea etaj al Social Science Building - refuză s) foloseasc) liftul, urcă pe sc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cooptez În echipă. Era departe de a fi o profesionistă matură pe vremea aceea, dar, cu o bucurie și o vervă care compensau lipsa de experiență, a inventat ritmuri și asociații de sunete cu totul neașteptate. În aceeași zi, o fetiță cam de șase ani, blondă și diafană, a sosit la „La Mama“ Însoțită de șoferul taxiului din care coborâse. El s-a prezentat drept tatăl fetiței: „Ea e Diane și vreau să devină actriță. O las În seama voastră, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a inventat ritmuri și asociații de sunete cu totul neașteptate. În aceeași zi, o fetiță cam de șase ani, blondă și diafană, a sosit la „La Mama“ Însoțită de șoferul taxiului din care coborâse. El s-a prezentat drept tatăl fetiței: „Ea e Diane și vreau să devină actriță. O las În seama voastră, sunt convins că va trece audiția. Voi veni după ce-mi termin tura de zi să o duc acasă“. Liz a făcut o audiție muzicală cu Diane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În acea expresie unică de adevăr, ce-ți rămânea Întipărit În minte ca o gravură. Decembrie 1989... Eram din nou la ART, În Cambridge, cu câteva zile Înainte de premiera cu A douăsprezecea noapte. Lucram din nou cu Diane Lane, fosta fetiță de șase ani din Trilogie, devenită star la Hollywood, care Între două filme și-a găsit timp să zboare la Boston s-o joace pe Olivia, iar Viola era interpretată de Cherry Jones, azi regină absolută a Broadwayului. Câtă electricitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
copilărie și care Începea așa: „Sophie n’est pas jolie...“ și mulți ani mai târziu, am oftat exact ca el, când am redescoperit din Întâmplare, Într-o cameră de copii, aceleași volume din „Bibliothèque Rose“, cu povestiri despre băieți și fetițe care trăiau În Franța, o versiune idealizată a acelei vie de château pe care o trăise familia mea În Rusia. Povestirile În sine (toate acele „Les Malheurs de Sophie“, „Les Petites Filles Modčles“, „Les Vacances“), erau, din câte-mi dau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alunga Înapoi În cutia lor cu jucării din camera copiilor. Un rudimentar muțunachi cu arc sărea din cutia lui, speriind-o pe frumoasa mea Sarah și poza aceea Îmi displăcea profund pentru că Îmi amintea de petrecerile de copii unde o fetiță grațioasă care mă vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cel mai apropiat ar fi micheletea). 3 În partea mai maronie și mai udă a plajei, acea parte care furniza cel mai bun noroi pentru castele, când marea era În reflux, m-am pomenit Într-o zi săpând alături de o fetiță franțuzoaică pe nume Colette. Urma să Împlinească zece ani În noiembrie, eu Împlinisem zece În aprilie. Privirile noastre erau Îndreptate spre o bucată zimțată de scoică de midie pe care ea călcase cu talpa piciorului ei Îngust cu degete lungi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea repede ciripind ca o pasăre, amestecând engleza Învățată de la o guvernantă cu franceza pariziană. Cu doi ani În urmă, pe aceeași plajă, mă atașasem mult de Zina, o fetiță frumoasă, bronzată și capricioasă, fiica unui vraci sârb; Îmi amintesc (ceea ce este absurd fiindcă aveam amândoi doar opt ani pe atunci) că avea un grain de beauté pe pielea de culoarea caisei, chiar sub inimă și că o oribilă colecție
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
duminici proiecții educative cu Lanterna Magică, În casa noastră din St. Petersburg. Își propunea să ilustreze („abundent“, cum spune el, lingându-și buzele subțiri) lecturi instructive În fața unui grup care - Își imagina el cu drag - va consta din băieți și fetițe vrăjiți, Împărtășind o experiență memorabilă. Se gândea că, pe lângă Îmbogățirea bagajului nostru de cunoștințe, aceasta ar putea contribui la transformarea mea și a fratelui meu În niște mici lianți. Folosindu-ne ca nucleu, a adunat În jurul acestui miez ursuz mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
anticariat În timpul vizitei lui În Rusia, În 1961. Este un volum de 316 pagini care conține nouăsprezece lucrări. Într-una din acestea („Crime pasionale“, scrisă În 1902), tata discută, destul de profetic Într-un sens oarecum bizar, cazuri (din Londra) de fetițe aflate à l’âge le plus tendre (vnejneișem vozraste), adică de la opt la doisprezece ani, care erau sacrificate unor desfrânați („slastoliubtsam“). În același eseu manifestă o atitudine foarte liberală și „modernă“ față de diverse practici anormale, printre altele, inventând un cuvânt
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și la fel de imposibilă ca și cum te-ai culca cu o femeie fără membre. Idealul nostru era Regina Guinevere, Isolda, une belle dame nu prea nemiloasă, nevasta unui alt bărbat, mândră și docilă, modernă și iute, cu glezne suple și mâini subțiri. Fetițele cu șosete și balerini curați, cu care noi și alți băietani ne Întâlneam la lecțiile de dans sau la petrecerile de Crăciun, aveau tot farmecul, toate bomboanele și steluțele din pomul de Crăciun reflectate În irisul ochilor lor scânteietori și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate se contopeau pentru a alcătui o persoană pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am amuzat teribil când eu am sugerat destul de prostește asemănarea lor cu o mulțime de capete de mici Hitleri. În mod similar, pot identifica o grădină Înflorită din Paris drept locul unde am remarcat În 1938 sau În 1939, o fetiță liniștită de vreo zece ani, cu o față albă și imobilă, arătând, cu hăinuțele ei mohorâte, jerpelite și nepotrivite pentru anotimpul respectiv, de parcă ar fi fugit dintr-un orfelinat (presupunerea mi-a fost confirmată mai târziu când am zărit cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să urmeze la rând. Mă durea cumplit și nu mai aveam putere nici să țip. Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a luat simțirile. Eram fericită să mor... Țamblac, sleit, gâtuit, o mângâie, cu durere: Gata... A trecut, fetițo... A trecut... Maria, necruțătoare, rece: ...Toți... toți au trecut prin mine, încearcă ea să continue, dar, deodată, o podidesc lacrimile și îngână printre hohote de plâns: Și ... și n-aveam decât paisprezece ani, unchiule... paisprezece ani... Țamblac plânge: Gata fetițo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fetițo... A trecut... Maria, necruțătoare, rece: ...Toți... toți au trecut prin mine, încearcă ea să continue, dar, deodată, o podidesc lacrimile și îngână printre hohote de plâns: Și ... și n-aveam decât paisprezece ani, unchiule... paisprezece ani... Țamblac plânge: Gata fetițo... Gata... S-a sfârșit... A trecut, încearcă el s-o liniștească și o mângâie ca pe un copil, dar cu mâna cealaltă, pe furiș, își șterge lacrimile, bolborosind: S-a sfârșit... S-a sfârșit... ...Niște oameni sărmani, cu inimă mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și frumoase avem!... De te gândești bine, "Raiul" ar putea fi chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate mică, o amenință el cu dragoste. Recunosc, "sunt un porc în turma lui Epicur". Tu ai spus-o... Horațiu a spus-o, precizează Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi ultima." E o șmecherie care te face să vezi cât de minunată poate fi viața. În durere chiar... Maria îl îmbrățișează cu duioșie: Bunul, dragul meu unchi. Mă rog să fim împreună cât mai mult timp. Ascultă-mi sfatul, fetițo: "Fugit irreparabile tempus!" Tinerețea! Doamne! Ce bogăție! Câtă bucurie! N-o risipi! Iubește! "Unde dragoste nu e, nimic nu e!" Cine a spus asta? Trăiască iubirea! Nu sunteți voi os din osul nostru? De prea mult elan se împiedică într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc! E rândul tău să te faci Mahomed! intră Olena, țipând, luptând cu o sabie de lemn, parând lovitura săbiei lui Petru. Olena-Elena e o fetiță de vreo zece ani, înăltuță, blondă, îmbrăcată cu contașul lui taica pe care îl târșește pe pământ; în cap cu un turban cu tui și sangeacuri desigur, captură de la Podul Înalt, ce-i cade mereu peste ochi. ...E rândul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trecător ori să ți se încălzească sufletul la amintirea unei prietenii. O mică afecțiune de o clipă se întipărește și ea. Atingerea unei coapse îngăduitoare e suficientă pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea. „Bagajele” sunt de tot felul, de la cele mai modeste la cele mai cuprinzătoare. „Un pumn de castane, scrie Valeriu Cristea, trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis” (15). Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]