12,214 matches
-
înșelăciune”. Diogenes Laertios, în scrierea lui despre " Viețile și doctrinele filosofilor" sunt cuprinse toate genurile de izvoare ale filosofiei eline : I. directe, prin citarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor și II. indirecte : doxografii, biografii, succesiuni și secte ale filosofilor, cronologii, liste de omonimi, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi, cataloage ale filosofilor (lipsesc două, ultimele două feluri de izvoare indirecte, mai puțin importante. Diogenes Laertios, într-un pasaj din Viața lui Platon (III, 47), se adresează direct, la
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
Viețile și doctrinele filosofilor" sunt cuprinse toate genurile de izvoare ale filosofiei eline : I. directe, prin citarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor și II. indirecte : doxografii, biografii, succesiuni și secte ale filosofilor, cronologii, liste de omonimi, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi, cataloage ale filosofilor (lipsesc două, ultimele două feluri de izvoare indirecte, mai puțin importante. Diogenes Laertios, într-un pasaj din Viața lui Platon (III, 47), se adresează direct, la persoana a doua, unei personalități feminine, căreia
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
sunt cuprinse toate genurile de izvoare ale filosofiei eline : I. directe, prin citarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor și II. indirecte : doxografii, biografii, succesiuni și secte ale filosofilor, cronologii, liste de omonimi, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi, cataloage ale filosofilor (lipsesc două, ultimele două feluri de izvoare indirecte, mai puțin importante. Diogenes Laertios, într-un pasaj din Viața lui Platon (III, 47), se adresează direct, la persoana a doua, unei personalități feminine, căreia Laertios i-ar fi
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
genurile de izvoare ale filosofiei eline : I. directe, prin citarea de fragmente din operele pierdute ale filosofilor și II. indirecte : doxografii, biografii, succesiuni și secte ale filosofilor, cronologii, liste de omonimi, testamente ale filosofilor, epistole scrise de filosofi, cataloage ale filosofilor (lipsesc două, ultimele două feluri de izvoare indirecte, mai puțin importante. Diogenes Laertios, într-un pasaj din Viața lui Platon (III, 47), se adresează direct, la persoana a doua, unei personalități feminine, căreia Laertios i-ar fi dedicat Viețile sale
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
contradicție între rațiune și revelația divină rezultă fie dintr-o folosire falsă a rațiunii, fie dintr-o interpretare greșită a învățăturii creștine. În cazul imposibilității unei trăsături comune, se dă totdeauna prioritate credinței, opinia teologilor fiind determinantă față de cea a filosofilor. Poziția scolasticilor era în contrast evident cu teoria adevărului dublu a filosofului și medicului arab Averroes (1126-1198) din Spania, din aceeași perioadă istorică. Averroes considera că adevărul poate fi descoperit fie pe calea filosofiei, fie prin mijlocirea teologiei islamice, doar
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
a rațiunii, fie dintr-o interpretare greșită a învățăturii creștine. În cazul imposibilității unei trăsături comune, se dă totdeauna prioritate credinței, opinia teologilor fiind determinantă față de cea a filosofilor. Poziția scolasticilor era în contrast evident cu teoria adevărului dublu a filosofului și medicului arab Averroes (1126-1198) din Spania, din aceeași perioadă istorică. Averroes considera că adevărul poate fi descoperit fie pe calea filosofiei, fie prin mijlocirea teologiei islamice, doar că prin filosofie se atinge un nivel superior de cunoaștere și, în
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
că adevărul poate fi descoperit fie pe calea filosofiei, fie prin mijlocirea teologiei islamice, doar că prin filosofie se atinge un nivel superior de cunoaștere și, în caz extrem, poate contrazice învățătura islamului. În perioada de dezvoltare amplă a scolasticii, filosoful și teologul italian Toma din Aquino realizează în scrierile sale un echilibru între rațiune și credință. Învățatul scoțian John Duns Scotus restrânge tot mai mult domeniul adevărului bazat pe rațiune și susține că numeroase cunoștințe considerate rodul gândirii filosofice, în
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
Duns Scotus restrânge tot mai mult domeniul adevărului bazat pe rațiune și susține că numeroase cunoștințe considerate rodul gândirii filosofice, în realitate se bazează exclusiv pe credință. Scolasticii acordau un deosebit respect așa ziselor autorități filosofice și teologice, în special filosofilor anichității greco-romane și părinților bisericii, și se fereau să adauge ceva nou la vechile învățături. Acest fapt le-a atras mai târziu critica celor care i-au considerat comentatori lipsiți de originalitate ai textelor vechi. Aristotel era socotit drept o
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
și se fereau să adauge ceva nou la vechile învățături. Acest fapt le-a atras mai târziu critica celor care i-au considerat comentatori lipsiți de originalitate ai textelor vechi. Aristotel era socotit drept o autoritate de necontestat, fiind numit "Filosoful". Scrierile Sfântului Augustin se bucurau de aceeași prețuire nelimitată în domeniul teologiei, fiind depășite doar de Sfintele Scripturi și de textele oficiale ale conciliilor bisericești. Metoda preferată a scolasticilor consta în operarea cu vocabularul logic și filosofic al lui Aristotel
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
Banchetul (sau despre dragoste) (în ) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Constantin Noica spunea că "nici o altă carte de filosofie nu e mai nefilosofică în aparență; nici o viziune morală n-a fost atât de vie, până la scandal. În realitate, ceea ce înfățișează Platon, sub aparențe atât
Banchetul (Platon) () [Corola-website/Science/301420_a_302749]
-
și episodul cu Euridice. Mitul a fost des prelucrat și citat, de pildă de: Trebuie amintit și spectacolul Platon este unul din gânditorii care își exprimă antipatia față de Orfeu. Această atitudine trebuie înțeleasă din perspectiva poziției în general critice a filosofului față de tagma artiștilor, așa cum reiese ea mai ales din "Republica". În cuvântarea lui Phaidros despre Eros în "Banchetul" Orfeu este acuzat de moliciune și lașitate pentru că nu s-a sinucis din iubire. Zeii i-au hărăzit deci acestuia o pedeapsă
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
unui „Orfeu modern”. Autorul „Contractului social” consideră însă muzica drept expresia originară a sufletului, legată de afecte și preliminară logos-ului. Inefabilul și frumusețea artei, percepute numai cu simțămintele, constituie și pentru Johann Gottfried von Herder o premiză a filosofării. Filosoful și artistul cu darul poeziei sunt predestinați, asemeni lui Orfeu, să conducă națiunile spre umanitate. Poezia însăși este la Herder o „filosofie a vieții”. Latura demonică, dionisiacă a personajului îl interesează pe Georg Friedrich Creuzer, filolog care l-a influențat
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
considerații omenești, fără a avea origine în revelația lui Dumnezeu. O analiză critică a textelor biblice în accepțiunea actuală s-a conturat totuși abia în epoca Iluminismului. Printre primii cercetători în această direcție din secolul al XVII-lea se numără filosofii Thomas Hobbes și Baruch Spinoza precum și învățatul francez Richard Simon. Un impuls în această direcție fusese dat deja de Reformă, care a reactualizat studiul Bibliei și a introdus noi metode de considerații critice. Fiecare nouă traducere a textelor biblice obligă
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
Pe 4 iulie, Declarația a fost adoptată. New York s-a abținut de la vot și și-a pus semnătură după ce Congresul provincial din New York a ratificat-o pe 9 iulie. Puternic influențată de ideile iluministilor francezi din secolul XVIII și a filosofilor revoluției burgheze engleze din secolul XVII, Declarația cuprindea teoriile politice ale celei mai democratice aripi a partidului revoluționar, formulându-se drepturile inalienabile ale omului, proclamându-se într-un act de stat principiul suveranității poporului ca bază a organizării statale. Declarația
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
operelor de artă. Este interesant că hermeneutica a influențat și studiile din ultimii ani asupra inteligenței artificiale, unii cercetători în acest domeniu considerând inadecvată metoda cognitivistă sau aceea a elaborării informațiilor pentru înțelegerea gândirii omenești. În secolul al XIX-lea, filosofii Friedrich Schleiermacher și Wilhelm Dilthey au lărgit orizontul hermeneuticii, incluzând și pe cititori în procesul de analiză. După Schleiermacher, în actul lecturii, cititorul lasă libere intențiile autorului. Interpretarea ar înseamna atunci, încercarea de a se pune în situația autorului și
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
a întreprinde interpretări sistematice și științifice, situând fiecare text în contextul său istoric originar. El încearcă să delimiteze aspectele "intelectuale" ale artelor de științele naturii "explicative" și consideră opera literară un ""monument al limbajului"" ("Sprachdenkmal"). În secolul al XX-lea, filosofii germani Edmund Husserl, Martin Heidegger și elevul acestuia, Hans-Georg Gadamer au dat o nouă orientare hermeneuticii filosofice în sensul unei arte deschise a interpretării. Heidegger deplasează problema centrală a hermeneuticii de la interpretarea textelor la înțelegerea existențială, pe care o consideră
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
celor doi termeni. Astfel, după Gadamer, întrucât fiecare investigator își inițiază activitatea pornind de la o cunoaștere anticipată a obiectului cercetat, nu se mai poate admite o separație originară a celor doi termeni, ei existând de la început într-o dimensiune unică. Filosoful francez Paul Ricoeur, în lucrările sale ""Le conflit des interprétations"" ("Conflictul interpretărilor", 1969) și ""Temps et récit"" ("Timp și expunere", 1983-1985) radicalizează pozițiile lui Heidegger și Gadamer și dezvoltă mai departe semnificația hermeneuticii, pornind de la teoriile lingvistice asupra sensurilor simbolice
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
acest ultim domeniu, s-au obținut rezultate cu adevărat revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex.: în Germania, Arthur Kaufmann, în Italia, Emilio Betti). Mircea Eliade, ca hermeneut, înțelege religia ca "experiență a sacrului" și interpretează sacrul în raport cu profanul. Filosoful român subliniază faptul că relația dintre sacru și profan nu este de opoziție, ci de complementaritate. Hermeneutica mitului este o parte a hermeneuticii religiei. Oamenii nu ar trebui să interpreteze mitul ca o iluzie sau ca o minciună, pentru că există
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
redescoperit în mit. Mitul este interpretat de Mircea Eliade drept "istorie sacră". Eliade introduce conceptul de "hermeneutică totală". Mircea Eliade crede că oamenii nu ar trebui să interpreteze religia numai ca "credință în zeități", ci și ca "experiență a sacrului." Filosoful român analizează dialectica sacrului. Profanul este interpretat ca hierofanie.
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
ale muzicii și literaturii ideii de gestaltism și să demonstrezi că, odată subsumate, efectul emoțional și valoarea estetică devin, astfel, inteligibile. O parte destul de importantă din valoarea estetică a fost lăsată pe dinafară de gestaltism, astfel încît criticii formaliști și filosofii au început să caute în altă parte răspunsuri la întrebările lor. O idee recurentă este cea potrivit căreia trăsătura operativă ce determină percepția noastră a formei este “structura”, formula ascunsă, potrivit căreia este construită opera de artă. Această idée a
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
și prostia semenilor dar metoda este riscantă pentru că, în genere, țăranii olteni sunt isteți și greu de păcălit cu brașoave. Iată un exemplu sugestiv. Este comentariul inspirat al unui critic literar contemporan care creionează succint locul natal al unui important filosof și poet interbelic - Ilariu Dobridor. „Dobridorul - toponim cu rezonanță de basm - este satul din Dolj în care scriitorul a văzut lumina zilei, se pare la 1 noiembrie 1909... Dincolo de aspra viață câmpenească, satul se întemeia sufletește pe tradiția folclorică încă
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
sui generis(...) Desigur, e greu să cazi de fiecare dată de acord cu autorul, fie în principii, fie în detalii. Gândirea este însă stârnită și obligată, nu o dată, la exigențe superioare de ordin logic, dar și informativ. Autorul este un filosof atipic, îndărătul căruia se simte temperamentul poetului, dar și al gazetarului militant(...) La o privire superficială, cartea pare născută dintr-o mare ură împotriva rasei evreiești; la o privire mai adâncă, se vede că ea s-a născut, de fapt
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales împreună cu alți presocratici ocupă un loc de cinste. Dimitrie Cantemir, în "Divanul" (1698) îl citează pe „Thalis” cu o presupusă maximă (neatestată de nici o altă sursă) „precum Thalis filosoful bine au cunoscut și dzice: Focul, muierea și marea, trei răutăți deopotrivă”. "Cosmologia elenă" a lui Mircea Florian (1929) era cea mai aplicată și cea mai modernă lectură la timpul său despre presocratici.
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
în aceste științe. La încheierea studiilor, în 1496, pleacă în Italia, unde în 1497 începe să studieze medicina și dreptul canonic la Universitatea din Bologna, prima universitate din Europa, aprofundând și studiul literaturii clasice. În Italia a citit despre ideea filosofului grec Aristarh din Samos, care cu mai bine de un mileniu și jumătate înainte afirmase că Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, iar nu invers, așa cum susținea opinia comună la acea vreme. În acest timp locuiește în casa
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
sfere concentrice în rotație pe care se găsesc diversele planete ale sistemului solar (cum îl numim astăzi). Sferele finite cele mai externe ar conține așa zisele "stele fixe". În tratatul său, Copernic reia o veche ipoteză heliocentrică, deja susținută de filosofii pitagoreici, și descrie cele trei tipuri de mișcări ale pământului: în jurul axei ("rotație"), în jurul soarelui ("revoluție") și în raport cu planul eliptic, menținând teza aristotelo-ptolemeică asupra universului finit delimitat pe cer de stelele fixe, deși lărgindu-i substanțial dimensiunea în raport cu universul ptolemaic
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]