11,901 matches
-
principiul fundamental a fost adoptat de toate constituțiile elene de după 1864. Constituția cuprindea 150 de articole. Ea stabilea o separarea strictă a puterilor în stat, stabilea puterile executive ale guvernatorului și acorda puterea legislativă corpului reprezentativ al poporului numit „Vouli”. Guvernatorul avea putere de veto care îi permitea doar să suspende aplicarea unor legi și era lipsit de dreptul să suspende legislativul. Pe de altă parte, guvernatorul era „inviolabil”, în timp ce secretarii de stat (miniștii) erau responsabili pentru acțiunile lor publice. În
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
puterile executive ale guvernatorului și acorda puterea legislativă corpului reprezentativ al poporului numit „Vouli”. Guvernatorul avea putere de veto care îi permitea doar să suspende aplicarea unor legi și era lipsit de dreptul să suspende legislativul. Pe de altă parte, guvernatorul era „inviolabil”, în timp ce secretarii de stat (miniștii) erau responsabili pentru acțiunile lor publice. În acest fel ,constituția din 1827 a introdus pentru prima oară așa-numitul „principiu parlamentar”. Această contituție a marcat și un important pas înainte în domeniul drepturilor
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și Mavrocordatos să atace portul Poros și să pună stăpânire pe flota greacă ancorată aici. Miaoulis a reușit să pună stăpânire pe flota elenă și să evite astfel blocada insulelor pe care le reprezenta. În aceste condiții, se părea că guvernatorul Greciei ar fi fost silit să convoace Adunarea Națională. Kapodistrias a cerut ajutorul rezidenților francezi și britanici pentru înăbușirea rebeliunii, dar a fost refuzat. Colonelul (mai târziu generalul) Kallergis a organizat o expediție a unei unități a armatei regulate elene
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fugă și s-a refugiat în clădirea ambasadei franceze. S-a predat însă după câteva zile autorităților elene. Giorgios a fost judecat și condamnat la moarte prin împușcare. Augustinos Kapodistrias i-a succedat fratelui său Ioannis Kapodistrias în funcția de guvernator al Greciei. Augustinos a condus țara doar șase luni, perioadă în care țara s-a scufundat în haos. Prin protocolul de la Londra semnat pe 7 mai 1832 s-a stabilit proclamarea regatului independent al Greciei, cu principele bavarez Otto devenind
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
avut efective estimate între 100.000 și 190.000 de oameni, cea mai mare parte fiind prost echipați. Până la începerea războiului, Imperiul Rus avea în regiune Armata Caucazului, cu efective de 100.000 de soldați, plasată sub comanda nominală a guvernatorului Caucazului, Illarion Voronțov-Dașov. Comanda efectivă a acestor forțe se afla însă în mâinile șefului statului major al armatei, Nicolai Iudenici. În preajma declanșării campaniei din Caucaz, rușii s-au văzut obligați să redistribuie aproximativ 40.000 de soldați din Caucaz pe
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
otoman de la Sarikamish. Germanii au primit sarcina să întrerupă linia Sarikamish-Kars. Stange Bey a reușit pe 1 ianuarie să ajungă la Ardahan. Pe 22 decembrie, în timpul bătăliei de la Sarikamish, Armata a 3-a a primit ordinul să înainteze spre Kars. Guvernatorul Voronțov a plănuit ca în fața înaintării otomane să retragă Armata rusă a Caucazului în Kars. Iudenici a ignorat planurile lui Voronțov. El a rămas ferm pe poziții la Sarikamis. Enver Pașa și-a asumat personal comanda Armatei a 3-a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
ale voluntarilor armeni au început marșul spre Van . Pe 21 mai, generalul Iudenici a fost primit în oraș, i-au fost oferite cheile orașului și citadelei și a confirmat guvernul provizoriu armean, numindu-l pe Aram Manukian în funcția de guvernator. După eliberarea orașului Van, luptele s-au îndreptat spre vestul regiunii pentru tot restul verii. Pe 24 aprilie (numită de armeni Duminica roșie), ministrul de interne otoman Mehmed Talat a emis o circulară prin care afirma că armenii din regiune
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
totul, pentru a ajuta centrele industriale Ontario și Toronto să concureze cu firmele de import americane. King și liderul conservator Arthur Meighen au avut în mod constant și cu dezbateri comune. În 1926, Prim-ministrul Mackenzie King i-a propus Guvernatorului General, Lordului Byng, să dizolve Parlamentul și să organizeze alegeri parlamentare, dar Byng a refuzat. În schimb Byng l-a chemat pe Meighen, liderul Partidului Conservator, să formeze un guvern. Meighen a încercat să facă acest lucru, dar nu a
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
mondial și a continuat să rămână în următorii ani, cu dezvoltarea sistemului medical, apariția pensiilor de bătrânețe și a pensiilor veteranilor. Criza financiară a Marii Recesiuni a lăsat dominionul Newfoundland să desființeze guvernul și să devină o provincie sub un guvernator brtitanic. În 1948, guvernul britanic a inițiat referendumul din Newfoundland cu trei alegeri: a rămâne o colonie, a se reîntoarce la statutul de independență sau a adera la Canada. Newfoundlandezii au decis să adere la Canada ca o provicie, ceea ce
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
Helen, moment în care filmul se încheie. Filmul a fost o afacere de familie pentru Tim Robbins. Pe lângă partenera sa de viață Susan Sarandon, în film au mai jucat tatăl său, Gil Robbins (episcopul Norwich), mama sa, Mary Robbins (asistenta guvernatorului), sora Adele Robbins (asistenta medicală) și fiii Jack Henry Robbins (un copil) și Miles Robbins (băiatul din biserică). Fratele său, David Robbins, a compus melodiile de pe coloana sonoră. Filmul a fost foarte bine primit de critici și are în prezent
Culoarul morții (film din 1995) () [Corola-website/Science/326332_a_327661]
-
s-a păstrat și a prosperat și în perioada Imperiului Songhai (1468-1591). În timpul domniei șeicului Amadu Lobbo (1818-1845), întemeietorul Imperiului Massina, moscheea a fost demolată și reconstruită, tot în stil sudano-sahelian dar având planul modificat. În anul 1906, William Ponty, guvernatorul colonial al Africii Occidentale Franceze a fost de acord să reconstruiască moscheea, la cererea șeicului Almamy Sonfo, după modelul vechii moschei a sultanului Kunburu. Contrucția a fost finanțată de către autoritățile franceze și s-a încheiat un an mai târziu, în
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
descendenta lui Marelui Șef Kepookalani, verișor primar al lui Kamehameha cel Mare. De asemenea, mama sa a fost sora regelui Kalăkaua și a reginei Liliuokalani. Tatăl lui Kaiulani a fost Archibald Scott Cleghorn, un bancher scoțian din Edinburgh și ultimul guvernator al Oahu. A fost botezată în ziua de Crăciun 1875 la catedrala Sf. Andrei. Prințesa Ruth Keelikōlani i-a fost nașă. Kaiulani a fost numită după mătușa ei Anna Kaiulani, care a murit tânără, și după regina Victoria a Regatului
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
Dealul Parlamentului. Prima etapă a construcției a fost încheiată în 1865, la timp pentru a găzdui ultima sesiune a ultimului parlament al Provinciei Canada dinaintea Confederației. Legea Unirii nu stipula principiul responsabilității guvernamentale (răspunderea guvernului în fața legislativului ales); de fapt, guvernatorul general al provinciei avea dreptul stipulat explicit de a respinge orice lege adoptată de adunarea aleasă. În 1848 însă, guvernatorul general James Bruce, earl de Elgin, a numit un cabinet nominalizat de partidul majoritar din Adunarea Legislativă, respectiv coaliția Baldwin-Lafontaine
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
parlament al Provinciei Canada dinaintea Confederației. Legea Unirii nu stipula principiul responsabilității guvernamentale (răspunderea guvernului în fața legislativului ales); de fapt, guvernatorul general al provinciei avea dreptul stipulat explicit de a respinge orice lege adoptată de adunarea aleasă. În 1848 însă, guvernatorul general James Bruce, earl de Elgin, a numit un cabinet nominalizat de partidul majoritar din Adunarea Legislativă, respectiv coaliția Baldwin-Lafontaine care câștigase alegerile în ianuarie. Lord Elgin a respectat principiul responsabilității guvernamentale nerespingând Legea Daunelor din timpul Revoltelor, foarte nepopulară
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
în Canada Vest administrația locală funcționa mai ales la nivel districtual, până în 1849, când s-a introdus un sistem pe bază de comitate. În 1841, s-au introdus consilii districtuale alese prin vot; până atunci, oficialii locali erau numiți de guvernator. Explorarea Canadei de Vest și a Țării lui Rupert în perspectiva anexării și colonizării a fost o prioritate a politicienilor din Canada Vest în anii 1850, înainte de expediția Palliser și de expediția de explorare din bazinul Red River, condusă de
Provincia Canada () [Corola-website/Science/322571_a_323900]
-
a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din Florența, și "Venus și Adonis", de Annibale Carracci. Între 1647 și 1656, arhiducele Leopold Wilhelm, fiul împăratului Ferdinand al II-lea și fratele împăratului Ferdinand al III-lea, ocupă funcția de guvernator în Țările de Jos meridionale. Wilhelm era un mare cunoscător de artă și conducea o regiune care se afla în centrul comerțului european. În urma licitațiilor organizate pentru colecțiile ducelui de Buckingham și ale lui Carol I al Angliei, arhiducele achiziționează
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
și el pe nume Valentine Walton, în care a descris pe scurt bătălia și l-a informat pe acesta de moartea fiului său și de ultimele sale cuvinte. Noaptea târziu, generalii regaliști au ajuns la York, împreună cu numeroși soldați împrăștiați. Guvernatorul Yorkului, Sir Thomas Glemham, i-a lăsat să intre doar pe cei ce făceau parte din garnizoană (adică doar câțiva ofițeri care participaseră la luptă ca voluntari), de teamă că parlamentariștii ar putea pătrunde în oraș pe urmele regaliștilor. Numeroși
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
fast în biserica San Lorenzo și este urmată de festivități minunate. Cosimo, ajuns de puțin timp la putere, nu avea relații politice și fonduri economice, astfel prin această căsătorie s-a găsit în posesia unui patrimoniu imens și înrudit cu guvernatorul Italiei meridionale (Don Pedro obținuse reînnoirea funcției de guvernator până la moartea sa în 1553). Cuplul a locuit inițial la Palazzo Medici Riccardi, din via Larga, iar apoi s-a transferat la Palazzo Vechio, care a fost restructurat și mărit cu
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]
-
festivități minunate. Cosimo, ajuns de puțin timp la putere, nu avea relații politice și fonduri economice, astfel prin această căsătorie s-a găsit în posesia unui patrimoniu imens și înrudit cu guvernatorul Italiei meridionale (Don Pedro obținuse reînnoirea funcției de guvernator până la moartea sa în 1553). Cuplul a locuit inițial la Palazzo Medici Riccardi, din via Larga, iar apoi s-a transferat la Palazzo Vechio, care a fost restructurat și mărit cu această ocazie. Cuplul era foarte îndrăgostit după mărturiile cronicarilor
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]
-
("Alexander Augustus Frederick William Alfred George"; 14 aprilie 1874 16 ianuarie 1957), a fost rudă apropiată a familiie regale britanice, comandant militar britanic, maior general care a servit ca Guvernator General în Africa de Sud și în Canada. Prințul Alexander de Teck s-a născut la Palatul Kensington la 14 April 1874, ca al patrulea copil și al treilea fiu al Prințului Francis, Duce de Teck și a soției lui, Prințesa Mary
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
de regele Eduard al VII-lea cu "Distinguished Service Order". La 16 noiembrie 1903 s-a logodit cu Prințesa Alice de Albany, fiica Prințului Leopold, Duce de Albany și deci nepoată a reginei Victoria și nepoată de frate a a guvernatorului general al Canadei, Prințul Arthur, Duce de Connaught și Strathearn. Cuplul s-a căsătorit la 10 februarie 1904 la Castelul Windsor, și șase zile mai târziu prințul a fost numit Cavaler Marea Cruce al Ordinului Victoria. Alexander și Alice au
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
Prințul Maurice de Teck născut în 1910 care a trăit mai puțin de șase luni. La izbucnirea Primului Război Mondial, prințul Alexander, care promovase la rangul de maior și era comandant, a fost nominalizat de primul ministru britanic Herbert Asquith să devină Guvernator General al Canadei. Cu toate acestea, prințul a fost chemat pentru serviciul activ cu regimentul său participând la lupte în Franța și Flandra.<br> În timpul războiului, sentimentul antigerman în întreagul Imperiu Britanic l-a determinat pe rege să schimbe numele
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
suna destul de britanic. Soția lui Athlone și-a păstrat titlul regal în timp ce copiii lor au devenit Lady May Cambridge și Rupert Cambridge, Viconte Trematon. În 1923, Athlone a fost numit de rege general maior (în ciuda retragerii sale din armată) și Guvernator General al Uniunii Africii de Sud, înlocuindu-l pe vărul său, Prințul Arthur de Connaught. A ajuns la Pretoria în ianuarie 1924 și a început imediat îndatoririle de vicerege deschizând clădirea nou construită a parlamentul. În alegerile care au urmat, Partidul Național
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
numeroase îndatoriri. Pentru serviciile sale în Africa de Sud aduse Coroanei, Athlone a fost numit de regele George al V-lea Cavaler al Ordinului Jartierei la 17 aprilie 1928, și, după întoarcerea sa în UK, l-a numit la 4 august 1931 guvernator al castelului Windsor. Anul următor a fost numit cancelar la Universitatea din Londra, post pe care l-a deținut până în 1955. În Canada la sfârșitul anilor 1930, au existat apeluri din cercurile guvernamentale și mass-media pentru rege de a numi
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]
-
a fost numit cancelar la Universitatea din Londra, post pe care l-a deținut până în 1955. În Canada la sfârșitul anilor 1930, au existat apeluri din cercurile guvernamentale și mass-media pentru rege de a numi un individ născut canadian ca guvernator general. Cu toate acestea, primul ministrul canadian William Lyon Mackenzie King l-a sfătuit pe regele George al VI-lea că nu era momentul potrivit pentru o astfel de schimbare în tradiția viceregelui. Unchiul lui George, Contele de Athlone, al
Alexander Cambridge, Conte de Athlone () [Corola-website/Science/322706_a_324035]