12,623 matches
-
arhitecturile spiritualiste ale lui Ion Cornea la notațiile fragile ale lui Teo Boicescu, de la retorica lui Emil Darie, animația gestualistă a lui Constantin Neacșu și a lui Laurențiu Ene, viziunile vag simboliste ale Mariei Gaghel Crișan și pînă la abstracționismul liric al Ecaterianei Popa, stilistica individuală este foarte diversă și bine susținută în detaliu. Cei doi graficieni, Petti Velici și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
a fost impresionantă ca efect public (a fost, nu mai este!), mai puternică și mai răspândită decât lasă să se înțeleagă antologia lui Nicolae Leahu. Au fost selectate exemple suficiente și reprezentative, de la Alexei Mateevici (poemul Limba noastră e efigia lirică a Basarabiei) la Grigore Vieru și încă puțin, foarte puțin, mai încoace. Tonul lamentației rituale din poezia lui Grigore Vieru are predecesori. Poezia dorului și a înstrăinării la Victor Teleucă (p. 108-110) pare să vină pe filiera tânguirii romanțioase a
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
inepuizabilă de angoase pentru multe generații de occidentali halucinați, și anume pe nesățiosul aspersor de vieți fragede, pe veșnic însetatul de sînge proaspăt , adică pe contele Dracula însuși. Cum această atribuire putea aduce mari daune imaginii noastre cvasiangelice, de păstori lirici și mereu cutremurați de credința într-un Dumnezeu cum nu mai are nimeni, am pasat ungurilor, cu multă generozitate, privilegiul de a-l fi moșit pe Dracula, lăsînd-o pe Elisabeta Bathory să furnizeze toate informațiile despre ceremonialurile sangvinare de la rădăcina
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
versuri antum, Ora Fîntînilor apărut în 1964, doar cu cîteva zile înainte de stingerea sa din viață, i-a adus poetului Ion Vinea un prejudiciu ale cărui urmări încă nu s-au epuizat. Locul său de prim rang în evoluția modernismului liric românesc nu are parte nici acum de o recunoaștere plenară, cu toate că un Șerban Cioculescu nu șovăia a-l numi ,clasicul unor forme poetice moderne", adică un ,clasic" de două ori în răspăr, o dată pentru că se înscrie într-un parametru al
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Vinea. Ieșit din turnul său de ivoriu, emblematic însă oarecum convențional, bizuit pe prefabricate, poetul își încarcă acum tropii mai mult decît cu propriul lor sens aleatoriu sau cu unul prestabilit, cultural, cu înseși semnificația ființei sale, abordate ca act liric. Ion Vinea, Paradis destrămat. Florilegiu româno-italian. Selecție și versiune italiană de Geo Vasile. Eseu critic și cronologie de Nicolae }one, Ed. Vinea, 2004, 132 pag., preț neprecizat.
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Valin, care i-a tradus cu mare succes toate scrierile. Este volumul pe care l-am avut la îndemână, cu profit pentru o transpunere cât mai fidelă în românește a acestor poeme surprinzător de simple, însă de o mare intensitate lirică, în care și referințele livrești - în esență, la Biblie - se integrează unui discurs ce pare calchiat pe concretul vieții imediate, aproape lipsit de metafore. Vânt de Apele dormeau în nesfârșirea nemișcătoare. Ebraica veche scrie vântul dintâi ca pe un verb
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
în timpul vieții, prin grija sa, decât două volume de proză scurtă: Descântecul și Flori de lampă (1925) și Paradisul suspinelor (1930). În sinteza sa de istorie literară din 1927 E. Lovinescu îi înregistra poezia ca pe o curiozitate a extremismului liric, deși îi remarca ,firul clar al unei inteligențe artistice ce se străvede", iar în compendiul din 1937 îl reținea pe prozator destul de vag și de sumar. Pentru a nu disocia în sine însuși scriitorul de gazetar (operațiune nu doar psihologic
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
orice și totdeodată și scriitor, dacă după o zi de muncă silnică mai păstrezi energia să reîncepi în celălalt sens". Cazul Ion Vinea ar merita să fie studiat de visătorii noștri deprinși a se tângui, pierduți în iluziile propriei genialități lirice și în fumurile cafenelelor. Exigența vitalității trebuie combinată cu capacitatea talentului de a schimba uneltele sau măștile în cursul aceleiași zile. Deși, concede Ion Vinea pentru a-i consola pe neputincioși, ,e preferabil, firește, să fii numai scriitor, și cât
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
o oglindă magică în care puteți fi surprinsă plonjând și vălurindu-i suprafața cu grație și vocație vă este cartea Geometrii singulare. În fine, vă mulțumesc pentru aducerea la suprafață, cu această ocazie, a unor amintiri din viața copilăriei și confirmările lirice, de la începuturi. Să fim sănătoși, în substanța bunelor prilejuri, în ecoul lor bine ritmat și în atingere cu lumea. (Luminița Suse, Canada) * Deși fiecare vers este mereu o altă poveste, poemul alcătuindu-se din relatări scurte și parcă fără combustie
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13647_a_14972]
-
dispărut/ și entuziasmul a diminuat/ o, rigoare/ fă ce mai poți face" ( Ce mai poți face). Marcat de o intensitate aparent dezabuzată și de un cinism suav, Ioan Moldovan e neîndoios unul din cei mai importanți poeți ai bogatei serii lirice optzeciste.
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
capătă un miez sapiențial. Se află la mijloc o gîndire arhaică, structurată atît pe reflecția propriu-zisă, cît și pe răsfrîngerea ei în oglinzile imaginative care-i măresc expresivitatea, năzuind la un soi de pragmatism al idealității. Cîteva cugetări cu fior liric: "Trebuie să fii smintit ca, încredințat osîndei, să ceri cuie de aur nici chiar Hristos n-a fost țintuit cu ele". Constatăm că iubirea de patrie a lui Grigore Vieru e atît de firesc pusă-n text, încît își poate
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
pentru prima dată. Este ca și cuvîntul potrivit care spune lucrurile în mod potrivit. Poetul este un văzător, a spus Rimbaud. În ce s-ar putea asemăna un poet damnat, pentru care Il faut être absolument moderne și un poet liric precum Neruda? În aceea că amîndoi sunt condamnați să exprime ființa lucrurilor, în mod poetic. Oare a exprima ființa nu este un exercițiu făcut de filosofi? Asta este, destinul filosofiei este de a da motive, nu numai intelectuale, bineînțeles. Totuși
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
cîteodată chiar înlăuntrul Europei. [...] Această situație și-a lăsat amprenta pe Europa pînă în ziua de azi și e foarte greu să se restituie fiecăruia drepturile sale. Spectacolul acestei contradicții lasă o umbră pe ideea europeană. O umbră obiectivă, nu lirică. Să înaintăm pe calea ce trebuia să ne permită să deslușim, să depistăm, să decriptăm, anumite elemente, forme și acte, anumite figuri active ce caracterizau Europa secolului al XIX-lea și care s-au prelungit și se prelungesc pînă azi
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
a spus: Părinte, să mă îngropați la țărmul mării și să fie într-o mânăstire de maici și să ascult în fiece seară, ca la Agafton (mănăstire de maici lângă Botoșani) cum cântă „lumină lină” (Arhim. B. V. Anania, Ipostaze lirice eminesciene, în Telegraful Român (Sibiu), 1-15 Iunie 1989, p. 1). Deci, poetului îi erau familiare sfintele slujbe și iubea imnul „lumină lină”, unul din cele mai frumoase din cadrul vecerniei ortodoxe. Cât privește taina spovedaniei, chiar dacă i-a fost sugerată sau
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
mijlocească la Părintele luminilor pentru răscumpărarea lui: „redămi credința”, două cuvinte mari care atestă cunoașterea dogmei răscumpărării, atât de importantă în Ortodoxie. O altă poezie religioasă, superbă ca fond și formă, este „Rugăciune” scrisă tot în 1879. Și aici expresia lirică este o ipostază a spiritului, ființa noastră păcătoasă deschizându-se ca un crin, ca un vas purificat, prin durere și rugăciune, pentru a primi binecuvântarea Domnului prin sfinții Săi, în acest caz prin Sfânta Fecioară. În lumea creștină, Maica Domnului
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
epocă în conștiința unui supercititor. Ele constituie, în mare măsură, un exercițiu de critică literară, întrucât fac vizibile mecanismele de producere a emoției folosite de poeți. în același timp, însă, parodiile reprezintă un mod ingenios de a da curs elanului liric propriu. în loc să se limiteze la un singur stil, poetul care scrie parodii utilizează o sută de stiluri. Dintr-un simplu instrumentist, el se transformă în dirijorul unei orchestre, amplificându-și mesajul. Ca și Marin Sorescu în Singur printre poeți, Liviu
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
stiluri. Dintr-un simplu instrumentist, el se transformă în dirijorul unei orchestre, amplificându-și mesajul. Ca și Marin Sorescu în Singur printre poeți, Liviu Capșa recurge la parodii dintr-un preaplin al bucuriei de a descoperi poezia, dintr-o exuberanță lirică. Parodiindu-l, de pildă, pe Mircea Cărtărescu, el nu numai că divulgă tehnica poetică a acestuia (relatarea la persoana întâi, enumerarea fastuoasă etc.), dar o și folosește fugitiv, pentru a-și exprima propria voioșie de citadin: " Tocmai coborâsem din 331
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
apărut anul acesta în colecția Poeții Orașului București la Editură Coresi pare să ascundă într-un ambalaj exotic un conținut atrăgător. Dar... Volumul debutează cu ciclul Poemul celular, pe scheletul căruia se încheagă o poezie a cotidianului în care discursul liric funcționează simbiotic cu cel prozastic: "Un greier în centrul Bucureștiului/ Îmi zornăie plăcut în urechi./ - Ba e celularul vecinului, îmi spune Claudia./ Nu mai zornăie./ Sau a adormit greierul."; "Hieroglife desenează picioarele ei/ pe podea, pe muzica disco". Prezenta Claudiei
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
Grigorescu, cînd o cere de soție, îi oferă "un pachet de șocolată și două rulouri de bomboane". Dansează, cîntă la vioară, îi place să observe strada, "rezemat de barele cheiului (Dîmboviței), ca odinioară Verlaine pe cheiurile Senei". Însă intimitatea elaborării lirice e străină de orice poză, inconfortabilă, ruptă de lume: "poetul scria pe genunchi, cu un mic creion, doar pentru transcriere acordîndu-și folosirea mesei. Nu-i plăcea să fie surprins în timp ce scria, își acoperea îndată cu palma creionul și hîrtia". O
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
în setea celui ce având a se pronunța mizează în primul rând pe posibilitatea de înnoire a unui poet, a textului de sub ochi. Dar chiar celui care ar deschide pentru întâia oară un volum de versuri de Gheorghe Grigurcu, maturitatea lirică a autorului i s-ar impune ca să spunem așa, de la primele silabe, certificând plinătate, surse, resurse, voce inconfundabilă. De la jocul pur în care e acceptată și rima: „Să numeri ai mai putea/ până când/ până unde/ parodii de infinituri rotunde/ urcă
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
o proaspătă receptivitate a darului vieții - de o catifelată tandrețe și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână înmănușată cum/ mângie mările” (O mână) or: „Zeii n-au nici o vârstă,/ doar umbra mâinii tale/ îmbătrânește discret” Și tot astfel, în punctul în care hai-ku-ul se intersectează cu bonzai-ul
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
40 de poezie, 42 de proză și 8 piese de teatru. Privind mai îndeaproape tabloul de valori constatăm că printre volumele de poezie postdecembriste sunt foarte multe antologii care cuprind creația dinainte de 1990. Selecția aplică o penalizare destul de usturătoare inflației lirice recente. Din cele opt piese de teatru postdecembriste: 4 sunt ale lui Matei Vișniec și câte una aparține lui Marin Sorescu, Iosif Naghiu, Dumitru Solomon și Vlad Zagrafi. Cât de departe ajunge dicționarul în zone postdecembriste puțin cunoscute și instabile
Catalogul bibliotecii esențiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13114_a_14439]
-
Elena Zottoviceanu 50 de ani este mult și puțin totodată: este foarte mult față de o viață de om - pentru cei ce au văzut primele spectacole în „noua clădire” în 1954 s-a scurs parcă un mileniu - pentru istoria artei lirice românești cei 50 de ani sunt doar o secvență, dar foarte importantă pentru că i-a dat statutul stabilității. Până atunci teatrul liric nu avusese o „casă” a lui, viețuind circa un secol și jumătate într-un provizorat sărăcăcios, veșnic supus
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
au văzut primele spectacole în „noua clădire” în 1954 s-a scurs parcă un mileniu - pentru istoria artei lirice românești cei 50 de ani sunt doar o secvență, dar foarte importantă pentru că i-a dat statutul stabilității. Până atunci teatrul liric nu avusese o „casă” a lui, viețuind circa un secol și jumătate într-un provizorat sărăcăcios, veșnic supus mutărilor, pribegind prin diferite săli nepotrivite atât pentru activitatea de pe scenă cât și pentru public. Nici după instituționalizare (în 1921) situația nu
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
ilustrează și activitatea departamentelor tehnice (decoruri, costume etc.) care, trebuie spus, numără adevărați maeștrii în domeniu - completând astfel cartea. Tot o privire spre trecut, un omagiu adus celor ce au împlinit pe această scenă o epocă de apogeu a artei lirice românești a fost și decernarea din partea Ministerului Culturii a unor diplome de excelență, într-o ceremonie, e drept, cam grăbită, dar încălzită de emoție. Cele câteva spectacole-eveniment care au marcat săptămâna au beneficiat de participarea entuziastă a publicului - sălile pline
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]