11,720 matches
-
della sera") reprimarea ei brutală cu ajutorul minerilor. Colaborează cu ziarul Ziua unde ingrijește un supliment literar periodic. A colaborat, ca scenarist, cu regizorul Stere Gulea la realizarea filmului " Stare de fapt " (distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional de la San Marino). A generat o sumă de reacții în presa culturală, ca urmare a unor atitudini, replici, acte. A fost acuzat de a fi colaborat cu Securitatea ca poliție politică a Statului socialist. Eugen Uricaru este căsătorit cu Lucia, profesor universitar, cu
Eugen Uricaru () [Corola-website/Science/331020_a_332349]
-
USS "Alaska" (CB-1) a fost prima navă din clasa "Alaska" de crucișătoare de dimensiuni mari care a servit Marina Statelor Unite la sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. Cealaltă navă din clasa ei a fost "Guam"; alte patru nave de acest tip au mai fost comandate, dar nu au fost finalizate până la sfârșitul războiului. "Alaska" a fost a treia
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. Cealaltă navă din clasa ei a fost "Guam"; alte patru nave de acest tip au mai fost comandate, dar nu au fost finalizate până la sfârșitul războiului. "Alaska" a fost a treia navă a Marinei SUA care a fost numită după ceea ce se chema pe atunci teritoriul Alaska. Construcția ei a început la 17 decembrie 1941, la 10 zile după începerea războiului, iar nava a fost lansată în august 1943 de către "New York Shipbuilding Corporation" în
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
17 decembrie 1941 la New York Shipbuilding, în Camden, New Jersey. A fost lansată la 15 august 1943, fiind botezată de soția guvernatorului Alaskăi, după care s-a făcut amenajarea. Nava a fost terminată în iulie 1944, fiind dată în serviciu Marinei SUA la 17 iunie, sub comanda căpitanului Peter K. Fischler. Nava avea o lungime de 246,43 m, o lățime de 27,76 m și un pescaj de 9,7 m. Avea un deplasament de 30 257 tone standard și
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
a fost supusă unor marșuri de probă, mai întâi în Chesapeake Bay iar apoi în Caraibe, în apropiere de Trinidad. Pe traseu ea a fost escortată de distrugătoarele "Bainbridge" și "Decatur". După terminarea probelor "Alaska" s-a întors la Arsenalul Marinei din Philadelphia pentru mici modificări, incluzând instalarea a patru sisteme de conducere a focului Mk 57 pentru tunurile de 127 mm. La 12 noiembrie a plecat din Philadelphia în compania distrugătorului și puitorului de mine "Thomas T. Fraser", pregătindu-se
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
și susținător al teoriei morții lui Dumnezeu. Hamilton a murit în 2012 la vârsta de 87 de ani in Portland, Oregon. Hamilton s-a născut în 1924 la Evanston, Illinois. În 1943 a absolvit Oberlin College. El a servit în Marină SUA în timpul celui de-al doilea război mondial, apoi a obținut diplomă de master la Union Theological Seminary (New York City) în 1949. În 1952 Hamilton a obținut un doctorat în teologie la Universitatea Saint Andrews din Scoția. Hamilton și colegul
William Hamilton (teolog) () [Corola-website/Science/334914_a_336243]
-
din ținte a fost un convoi de reînarmare Al-Nusra ce se deplasa din Jisr al-Shughur spre un sat nord-estic din provincia Latakia. Potrivit oficialilor ruși, în dimineața zilei de 7 octombrie 2015, patru nave de război ale Flotilei Caspice a Marinei Militare Ruse a lansat 26 rachete de croazieră 3M-14T Kalibr NK care au lovit 11 ținte din cadrul teritoriului sirian. Rachetele au trecut prin spațiul aerian iranian și iraqian pentru a ajunge la țintele lor, aflate la o distanță de peste 1
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
având ca subiect relațiile internaționale și obiectivele politicii sale externe, „care poate fi comparată cu dispoziția celebră a lui Hitler, consemnată de colonelul Hossbach”. El a început prin aprecierea că gradul de libertate a unei țări este proporțională cu puterea marinei sale. După aceasta, dictatorul a continuat cu „obișnuita lamentare că Italia este prizonieră în Mediterana”. El a desemnat Corsica, Tunisia, Malta și Ciprul ca fiind „gratiile acestei închisori” și a descris Gibraltarul și Suezul ca fiind gardienii pușcăriei. Pentru neutralizarea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
frontul german. În ZOAA mai acționau doar 70 de avioane de vânătoare, 40 de bombardiere și 20 de avioane de recunoaștere. Lor li se adăugau 28 de bombardiere, 38 de avioane lansatoare de torpile și 14 avioane de vânătoare ale marinei și 3 avioane de vânătoare și 30 de alte aparate de zbor cantonate în Corsica. Estimările italiene se ridicau la peste 2.000 de avioane franceze pe frontul din Alpi și Mediterana, la care s-ar fi adăugat peste 620
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
ale francezilor. Reformele lui Pariani au pus pe primul plan atacul frontal, cu excluderea atacurilor de flanc și spate. În plus, comandanților forțelor terestre din prima linie le-a fost interzis să comunice direct cu omologii lor din aviație sau marină, ceea ce făcea aproape imposibilă colaborarea inter-arme. Mareșalul Rodolfo Graziani se plânsese de faptul că, în lipsa vehiculelor motorizate, armata italiană avea să fie incapabilă să desfășoare un război mobil, asemănător cu ceea ce prevăzuseră germanii. Italienii aveau probleme și în cazul dotării
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
negativ asupra negocierilor germane pentru armistițiu. Urmarea a fost clară - pretențiile italiene aveau să fie sprijinite de Hitler doar dacă armata lui Mussolini avea să obțină victorii decisive pe front. Mai înainte ca Italia să declare război, Royal Navy și "Marine nationale française" concepuseră planuri pentru provocarea la luptă a "Regia Marina". Pentru aceasta, britanicii au trimis Flota Mediteraneană spre Malta. Mișcarea avea ca scop secundar testarea eficienței forțelor aeriene și a submarinelor italiene.. Pentru același scop, marina franceză trebuia să
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Royal Navy și "Marine nationale française" concepuseră planuri pentru provocarea la luptă a "Regia Marina". Pentru aceasta, britanicii au trimis Flota Mediteraneană spre Malta. Mișcarea avea ca scop secundar testarea eficienței forțelor aeriene și a submarinelor italiene.. Pentru același scop, marina franceză trebuia să atace obiective terestre din zona Genovei, din Marea Tireniană, din sudul Italiei, Sicilia și Insulele Dodecaneze. Flota aliată avea un avantaj sensibil de italieni la capitolul nave de luptă. Amiralul Domenico Cavagnari, șeful statului major al Marinei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
marina franceză trebuia să atace obiective terestre din zona Genovei, din Marea Tireniană, din sudul Italiei, Sicilia și Insulele Dodecaneze. Flota aliată avea un avantaj sensibil de italieni la capitolul nave de luptă. Amiralul Domenico Cavagnari, șeful statului major al Marinei Italiene, avea se opunea angajării flotei italiene într-o bătălie de amploare cu cele ale aliaților. Cavagnari prefera să utilizeze flota de suprafață pentru minarea Strâmtorii Siciliei, iar flota de submarine pentru un atacuri susținute împotriva flotei aliate de suprafață
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Echipajul de pe "Calatafimi" au crezut că „strălucirea proiectilelor care au atins "Albatross" au marcat detonarea torpilelor de la bord”. Această presupunere a fost utilizată în scop propagandistic și „a creditat forțele de coastă italiene cu o aură exagerată de eficiență”. Acțiunile marinei militare au fost însoțite de bombardamentele efectuate de "Armée de l'Air" împotriva aerodromurilor italiene și ale RAF împotriva Genovei. Raidul naval francez l-au determinat pe Mussolini să ordone forțelor aeriene italiene să declanșeze bombardamente împotriva Franței metropolitane. Pe
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Pe 17 iunie, atacul goeletei "La Curieuse" a obligat submarinul italian "Provana" să iasă la suprafață în regiunea Oran. Vasul francez a distrus în cele din urmă submarinul pe care l-a pintenat. "Provana" a fost primul submarin scufundat de marina franceză. Ieșirile în larg a crucișătoarelor și distrugătoarelor franceze de pe 18 și 19 iunie nu s-au încheiat cu nicio acțiune de luptă. Pe 21 iunie, cuirasatul francez "Lorraine", sprijinit de crucișătoarele britanice HMS "Orion" și HMS "Neptune", crucișătorul australian
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
alte patru distrugătoare britanice au atacat portul Bardia din Libia italiană. Avioanele îmbarcate franceze au lansat de asemenea raiduri asupra orașului Livorno într-unele dintre ultimele acțiuni de luptă ale francezilor împotriva italienilor. Pe 18 iunie, statul major al "Regia Marina" a efectuat o evaluare a unei posibile debarcări în Malta, care a dovedit că o astfel de acțiune nu are sorți de izbândă, în ciuda precarității sistemelor defensive de pe insulă. Concluziile acestei evaluări au fost acceptate pe 25 iunie de Badoglio
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
munte care coborau pe valea Vésubie și Regimentul "San Marco" care trebuia să execute o debarcare în spatele fortului francez "Cap Martin". Debarcarea amfibie a trebuit să fie anulată datorită unor probleme logistice - defecțiuni mecanice, supraîncărcarea vaselor și marea agitată. "Regia Marina" nu dispunea de suficient de multe vase de debarcare și de aceea rechiziționase vase de pescuit și de agrement. Marina italiană a încercat să execute câteva debarcări dar, după ce unele dintre vasele folosite au eșuat în apele puțin adânci, întreaga
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Martin". Debarcarea amfibie a trebuit să fie anulată datorită unor probleme logistice - defecțiuni mecanice, supraîncărcarea vaselor și marea agitată. "Regia Marina" nu dispunea de suficient de multe vase de debarcare și de aceea rechiziționase vase de pescuit și de agrement. Marina italiană a încercat să execute câteva debarcări dar, după ce unele dintre vasele folosite au eșuat în apele puțin adânci, întreaga operațiune a fost anulată. Divizia "Cosseria" a fost oprită din înaintare de tirurile bateriilor de artilerie de la Cap Martin și
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în ianuarie 1918, un al doilea regiment, denumit „Cloșca”, iar după o lună și cel de-al treilea, denumit „Crișan”. Primele regimente care au depus jurământul, angajându-se la apărarea suveranității României Mari, au fost Regimentele 1 și 2 la Marino pe 5 decembrie 1918, respectiv în piața Sena din Roma pe 26 ianuarie 1919. În "„Buletinul Cercului de studii al istoriei poștale din Ardeal, Banat și Bucovina”", Dan-Simion Grecu susține formarea în prima perioadă a anului 1919 a unui al
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
să fie lăsată să plece în uniformă militară și cu armamentul din dotare. Statului Major General al Armatei Italiene a încuviințat aceasta, astfel că unitățile au început să plece însoțite de ofițeri italieni. Regimentul 1 „Horea” a plecat din gara Marino în ianuarie 1919 către Taranto, pentru a fi îmbarcat la 3 februarie 1919 cu destinația Constanța pe vasele „Regina d'Italia” și „Meran”. Regimentul 2 „Cloșca” a plecat din Italia îmbarcat în martie 1919 pe vasul „Nippon”. În luna martie
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
permis să plece în turneu pentru prima dată,in 2013. Lindsey a lansat două albume de succes: Lindsey s-a născut în "Santa Ana,California". A fost crescută într-o familie modestă împreună cu cele 4 surori ale sale: Brooke,Jennifer,Marina și Vova de către Stephen și Diane Stirling.Tatăl său a fost scriitor și misionar,una dintre numeroasele sale cărți fiind "Persona Non Grata". Părinții săi obișnuiau să o ia la toate concertele de muzică clasică gratuite care aveau loc prin
Lindsey Stirling () [Corola-website/Science/335426_a_336755]
-
2006, "I Was Șo Lonely", "No No Never (Moscow-Istanbul)" și "Ia + Ți" (versiunea în rusă a "Total Disguise", toate cele trei cântece au fost duet cu Tamara Gverdțiteli), în 2008 și "Je M'Adore", în 2014. El a reprezentat Sân Marino la Concursul Muzical Eurovision 2016 din Stockholm. Serhat s-a nascut pe 24 octombrie 1964, în Istanbul, Turcia. Tatăl său, İsmail Hakkı a fost un ofițer naval născut în Trabyon, unde mama lui era de asemenea născută. A urmat cursurile
Serhat () [Corola-website/Science/335430_a_336759]
-
5 săptămâni consecutiv pe Deutsche DJ Black/Pop Charts, numărul 1 pe Black 30, numărul 2 pe British Dance Charts, numărul 8 pe French Dance Charts și locul 9 pe Swiss Dance Charts. Pe 12 ianuarie 2016, postul din Sân Marino (RTV) a anunțat că Serhat va reprezenta Sân Marino la Concursul Muzical Eurovision 2016, din Stockholm, Suedia.
Serhat () [Corola-website/Science/335430_a_336759]
-
numărul 1 pe Black 30, numărul 2 pe British Dance Charts, numărul 8 pe French Dance Charts și locul 9 pe Swiss Dance Charts. Pe 12 ianuarie 2016, postul din Sân Marino (RTV) a anunțat că Serhat va reprezenta Sân Marino la Concursul Muzical Eurovision 2016, din Stockholm, Suedia.
Serhat () [Corola-website/Science/335430_a_336759]
-
aceea a cartușelor ".32 ACP". Deși inițial fusese proiectat pentru a servi ca armă individuală doar pentru ofițerii Armatei Franceze, revolverul a fost fabricat în peste 350.000 de exemplare, între 1892-1924. A fost în înzestrarea forțelor terestre, jandarmeriei și marinei franceze. Revolverul mai este numit, în mod eronat, "revolver Lebel", după numele colonelului Nicolas Lebel, deși nu există nici o evidență a implicării despre vre-o implicare a lui Lebel în dezvoltarea armei sau a muniției aferente. Revolverul a fost înlocuit
Revolver Saint Etienne, model 1892 () [Corola-website/Science/335504_a_336833]