12,998 matches
-
unei suprafețe mai flexibile pentru evitarea unor accidentări grave. În competițiile internaționale majore (Olimpiadă, Campionat Mondial), precum și în cele naționale de anvergură, această suprafață ajutătoare nu este acceptată. La fel ca și în celelalte probe ale gimnasticii, notele în gimnastica masculină se acordă ținându-se cont de dificultatea execuțiilor, de ținuta sportivului și de calitatea exercițiului în ansamblu. Arbitri sunt obligați să urmărească îndeplinirea numărului de elemente obligatorii (inclusiv o linie acrobatică compusă din cel puțin 2 salturi). Gimnastul trebuie să
Sol (gimnastică) () [Corola-website/Science/303913_a_305242]
-
zeițe din lume, în afară de Amaterasu. Susanoo i-a cerut atunci surorii sale cele cinci bijuterii pe care le avea la gât, și după ce le-a spart cu dinții a suflat o ceață luminoasă din care s-au născut cinci divinități masculine, mai puternice decât oricine, cu excepția zeului furtunii. Când Susanoo, mulțumit de creația lui, și-a proclamat omnipotența, Amaterasu i-a amintit că cei cinci zei au fost născuți din colierul ei. Nervos că nu este apreciat, Susanoo devine dintr-odată
Amaterasu () [Corola-website/Science/303922_a_305251]
-
cele mai vechi tradiții, cu continuare până în zilele noastre. Ca masă nediferențiată, apa reprezintă infinitatea posibilităților, ea conține tot ceea ce este virtual, tot ceea ce încă nu are formă, sămânța primordială, toate semnele unei dezvoltări ulterioare. Aerul este elementul activ și masculin prin excelență ("Dicționarul de simboluri"), în timp ce pământul și apa sunt considerate pasive și feminine (materializante), aerul fiind un simbol al spiritualizării. El cucerește și populează lumea subtilă, așezată între cer și pământ, lumea expansiunii pe care, după cum spune tradiția chineză
Element clasic () [Corola-website/Science/303941_a_305270]
-
a/ai/ale purtătorilor”, dar "nosioca" „al/a/ai/ale purtătorului”, "nosioci" „purtători” etc. În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocală a, de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor masculine, care nu are desinența, si care s-ar termină în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este "borac" „luptător”. În cursul flexiunii, a dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-un grup de consoane de genitivul lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima, a ne lošima" „Mă adresez oamenilor buni, nu celor răi”, "U jednim slučajevima uspeva, u drugima ne" „În unele cazuri reușește, în altele nu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima, a ne lošima" „Mă adresez oamenilor buni, nu celor răi”, "U jednim slučajevima uspeva, u drugima ne" „În unele cazuri reușește, în altele nu”. Desinența cazului instrumental singular al substantivelor masculine are două variante, "-om" și "-em". Varianta "-om" este prezentă după consoanele finale de rădăcina altele decât c, z, č, dž, š, ž, ć, đ, nj, j și lj, de exemplu în "să čovekom" „cu omul”. Varianta "-em" este folosită
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de vedere al tipologiei morfologice, sârbă este o limbă flexionara, că limba română, dar în grad mai mare decât aceasta, adică cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor se disting mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul masculin, feminin sau neutru. Masculinul este de regulă posibil de recunoscut după terminația consonantica la cazul nominativ, numărul singular: "jelen „cerb”. Tot masculine sunt și substantivele terminate în "-ao" și cele în "-eo", la care o a fost cândva l (vezi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
morfologice, sârbă este o limbă flexionara, că limba română, dar în grad mai mare decât aceasta, adică cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor se disting mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul masculin, feminin sau neutru. Masculinul este de regulă posibil de recunoscut după terminația consonantica la cazul nominativ, numărul singular: "jelen „cerb”. Tot masculine sunt și substantivele terminate în "-ao" și cele în "-eo", la care o a fost cândva l (vezi mai sus Alternanta l
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor se disting mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul masculin, feminin sau neutru. Masculinul este de regulă posibil de recunoscut după terminația consonantica la cazul nominativ, numărul singular: "jelen „cerb”. Tot masculine sunt și substantivele terminate în "-ao" și cele în "-eo", la care o a fost cândva l (vezi mai sus Alternanta l ~ o): "orao" „vultur”, "pepeo" „cenușă”. Nominativul plural al acestora se termină în "-i": "jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cerb”. Tot masculine sunt și substantivele terminate în "-ao" și cele în "-eo", la care o a fost cândva l (vezi mai sus Alternanta l ~ o): "orao" „vultur”, "pepeo" „cenușă”. Nominativul plural al acestora se termină în "-i": "jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
plural al acestora se termină în "-i": "jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul plural al celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
În afară de singular și plural, limba sârbă mai păstrează unele vestigii ale numărului dual. Acesta este cerut de numeralele "dva" „doi”, "dve" „două”, "tri" „trei”, "četiri" „patru”, "oba" „amândoi” și "obe" „amândouă”. Cuvintele la acest număr au desinența "-a" la nominativ masculin și neutru (identică cu cea de genitiv singular) și "-e" la feminin (identică cu cea de nominativ plural). Exemple: "dva metra „doi metri”, "obe mačke „ambele pisici”. Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în trei sau
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cea de nominativ plural). Exemple: "dva metra „doi metri”, "obe mačke „ambele pisici”. Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în trei sau patru clase de declinare, după terminația de la nominativ singular. Declinarea I este cea a masculinelor (în afară de cele terminate în "-a") și a neutrelor. Declinarea a II-a cuprinde femininele și masculinele în "-a". Femininele în consoana aparțin declinării a III-a. Există și numeroase substantive cu declinare neregulata. Iată declinarea a trei substantive regulate din
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în trei sau patru clase de declinare, după terminația de la nominativ singular. Declinarea I este cea a masculinelor (în afară de cele terminate în "-a") și a neutrelor. Declinarea a II-a cuprinde femininele și masculinele în "-a". Femininele în consoana aparțin declinării a III-a. Există și numeroase substantive cu declinare neregulata. Iată declinarea a trei substantive regulate din primele două clase de declinare, care conțin numărul cel mai mare de substantive: Observații: Exemplu de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
declinare, care conțin numărul cel mai mare de substantive: Observații: Exemplu de declinarea a III-a: Adjectivele nepronominale pot fi: Aproape toate adjectivele calificative propriu-zise au o formă scurtă și una lungă. Cea scurtă se caracterizează prin terminație consonantica la masculin nominativ singular, iar cea lungă se obține prin adăugarea lui "-i" la forma scurtă: "bogat" > "bogați" „bogat”. În cazul lor, forma scurtă este nedefinita, iar cea lungă - definită. Acesteia îi corespunde în română adjectivul substantivat, articulat cu articol hotărât sau
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sau a unui inanimat, "ko" „cine”, respectiv "šta" „ce”, care se declina în felul următor: Alte cuvinte interogative pot fi pronume sau adjective pronominale: Declinarea acestora este aceeași că a adjectivelor, inclusiv prezenta vocalei suplimentare la genitiv, dativ și locativ masculin și neutru singular, în cazul folosirii pronominale. "Koji" are și forme reduse la aceste cazuri: "kog(a)", "kom(e)". Următoarele cuvinte, pe lângă statutul de pronume-adjective interogative, îl au și pe cel de pronume-adjective relative: Numai pronume este cuvântul "što", care
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
stotina" este la nominativ dual în "dve stotine" 200, "tri stotine" 300 și "četiri stotine" 400, si la genitiv plural în celelalte nume de sute: "pet stotina" 500 etc. Corespunzător lui 1000 este "hiljada", substantiv feminin, lui „milion” - "milion", substantiv masculin, iar lui „miliard” - "milijarda", substantiv feminin. Particularitatea numeralelor "stotina", "hiljada" și "milijarda" este că atunci când constituie singure numărul, iau formă de acuzativ singular în locul tuturor formelor cazuale: "Postoji stotinu razloga za to" „Sunt o sută de motive pentru această”, "Reč
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de la cele ordinale cu sufixul "-ina": "trećina" „treime”, "četvrtina" „pătrime”, "petina" „cincime” etc. Lui „jumătate” îi corespunde "polovina". Substantive formate cu sufixul "-ică de la numeralele colective sunt "dvojica", "trojica", "četvorica" etc. Se folosesc numai cu nume de persoane de sex masculin sau cu pronume care se referă la asemenea nume: "nas dvojica „noi doi” (bărbați), spre deosebire de "nas dvoje" „noi doi” (un bărbat și o femeie). Pot înlocui numeralele cardinale, dar față de majoritatea acestora, care sunt invariabile, cele cu "-ică" se declina
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
compuse + sufix zero, adică cuvântul a suferit o derivare regresiva. Exemple: Prin conversiune se obțin, de exemplu, substantive din adjective, majoritatea lor declinându-se tot că adjectivele. Substantivele comune care provin din adjective și denumesc persoane, își păstrează formele de masculin și feminin, de exemplu "dragi, -a" „iubitul, iubita”, dar numele de familie de aceeasi proveniență nu se acordă la feminin. Astfel sunt "Crnjanski", "Rački", "Markov" etc. Cele care denumesc noțiuni abstracte își păstează formă de neutru: "dobro" „binele”, "zlo" „râul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ale tabuului”, "bife" - "bifea" „al/a/ai/ale bufetului”. Cele în "-i" primesc un "-j-" de legătură: "hobi" - "hobija" „al/a/ai/ale hobiului”. Cuvintele turcești terminate în "-i", "-ü", "-ı" sau "-u" se termină în sârbă în "-ija", fie masculine sau feminine, și intră în declinarea a II-a: "zanatlija" (masculin) „meseriaș”, "ćuprija" (feminin) „pod (peste o apă)”. La cuvintele de origine latină în "-tio" în această limbă, aceasta terminație devine "-cija", fie ca sursă directă este sau o altă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
-i" primesc un "-j-" de legătură: "hobi" - "hobija" „al/a/ai/ale hobiului”. Cuvintele turcești terminate în "-i", "-ü", "-ı" sau "-u" se termină în sârbă în "-ija", fie masculine sau feminine, și intră în declinarea a II-a: "zanatlija" (masculin) „meseriaș”, "ćuprija" (feminin) „pod (peste o apă)”. La cuvintele de origine latină în "-tio" în această limbă, aceasta terminație devine "-cija", fie ca sursă directă este sau o altă limbă : "ambicija", "degradacija". Numai substantivele care denumesc persoane de sex feminin
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
feminine, ceea ce denotă uzul lor în cultul fertilității. În eneoliticul târziu apare chiar un tip de vase care imită prin formă o femeie gravidă. De-abia la sfărșitul neoliticului, când se pot constata tendințe de reprezentare realistă, apar și figuri masculine. Cultul unei zeități cerești în ipostaza unui taur e dovedit de asemenea de numeroase reprezentări plastice. Atunci când apar figurile antropomorfe masculine, acest zeu suprem adoptă postura soțului, uneori și cea a fiului Zeiței Mamă, care e în același timp șeful
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]