11,461 matches
-
birului domnesc; bostangiii, pe de altă parte, provocau multe neorânduieli în aceleași județe învecinate. Pentru a curma această stare de lucruri, voievodul Scarlat Ghica (august 1765-decembrie 1766) oferi sultanei suma de 25000 de lei anual și lua sub administrarea sa moșia. Aceeași operație a făcut mai târziu și voievodul Alexandru Ipsilanti (1774, după 26 septembrie-1775). Cu toate că pierdu-se o mare parte și cea mai bogată a teritoriului său, inclusiv reședința, județul a continuat să existe și să figureze în actele cancelariei
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
serdarul Grigore Tăutu. Se institui de asemenea, domeniul Brăilei, cuprinzând teritoriul fostei raiale, teritoriu mai mic decât acela al județului. În aprilie 1831, se publicau dispozițiile luate de Obșteasca Adunare cu privire la organizarea acestui domeniu, organizare care avea în vedere: 1)moșiile domeniului; 2)pescuitul pe Dunăre; 3)”ostroavele din șanalul Dunării”. Se urmărea și colonizarea domeniului cu locuitori care ar dori sa se așeze aici, români sau străini. Precizarea pe teren a vechilor hotare, tinându-se seama și de eventualele revendicări ale
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
pe Dunăre; 3)”ostroavele din șanalul Dunării”. Se urmărea și colonizarea domeniului cu locuitori care ar dori sa se așeze aici, români sau străini. Precizarea pe teren a vechilor hotare, tinându-se seama și de eventualele revendicări ale foștilor stăpâni de moșii. Factorul care a contribuit în cel mai înalt grad la dezvoltarea Brăilei, după 1829, a fost libertatea comerțului pe Dunăre și mare, prevăzută de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei și în primul rând
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
au făcut după bunul plac al proprietarilor și nu era rară situația când chiar străzi erau deschise după interesul propriu al acestora. Astfel, într-o ședință a Consiliului Comunal București din 1895, se arăta că la marginea orașului se aflau moșiile câtorva mari proprietari, care nu agreeau proiectul de lege privind periferia orașului deoarece „"ar fi privați de specula ce fac astăzi prin transformarea locurilor lor, odinioară pentru agricultură, în loturi parcelate, deschizând pe dânsele strade din cele mai insalubre, fără
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
fără succes Suceava, au fost obligați să se retragă după ce au fost învinși în bătălia de la Codrii Cosminului. Una din cauzele acestui eșec răsunător pare a fi fost nesupunerea șleahtei, întrucât la revenirea în țară, Ioan a confiscat sute de moșii nobiliare. În pofida acestor acțiuni, el a păstrat o popularitate deosebită până la sfârșitul vieții. Cum noul mare maestru al Cavalerilor Teutoni, Friedrich Wettin von Sachsen, a refuzat să depună jurământ de credință coroanei Poloniei, Ioan l-a obligat cu forța armată
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
stricat relațiile lui Sigismund cu szlachta (nobili polonezi) și magnații. În ciuda acestui lucru, el a stabilit o armată de recruți și birocrația necesară pentru a-l finanța. El a înființat codurile juridice care formalizau iobăgia în Polonia, blocand țăranii pe moșiile nobililor. După moartea lui Janusz al III-lea al Masoviei în 1526, Sigismund a reușit să anexeze Ducatul Masoviei. Intermitent în razboiul cu Vasily al III-lea al Moscovei, începând din 1507, (înainte, armata sa era în totalitatea sub comanda
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
septembrie 2010, și a explorat viața familiei Crawley și a servitorilor lor de a doua zi după scufundarea "Titanicului", în aprilie 1912, până la izbucnirea Primului Război Mondial, la 4 august 1914. Se pune accent pe necesitatea unui moștenitor de sex masculin pentru moșia Grantham, și pe viața sentimentală tulbure a lui Lady Mary, care încearcă să găsească un soț potrivit. Contele și contesa, care aveau trei fiice și nici un fiu, au aranjat pentru fiica lor cea mare să se căsătorească cu verișorul ei
Downton Abbey () [Corola-website/Science/329493_a_330822]
-
a fost protopârintele reginei Natalia a Sârbiei. Al treilea frate, Nicolai, a rămas necăsătorit. Datoritä faptului, cä Wassilko a fost nobil polonez, Stanislaus Jablonowski, mare hetman al coroanei, a comunicat, la 4 noiembrie 1691, într-un ordin subalternilor săi, ca moșiile Lucavăț și Bănila stau sub scutul regelui polon. Se vor scuti de contribuții. Acest Vasile, care o măritase pe Candachia Cocoranul (1635-1688) în 1654, a avut doar un fiu, Ion (1665-1743) și două fețe. Singurul copil acestuia și al Măriuței
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
Mihodra, Lăpușna, Șipotele pe Siret, Mihova, Cereșenca, Lipoveni, Șișcăuți și Zeleneu. Cavalerilor de Wassilko au aparținut printre altele Bănila Moldoveneasca cu Nikolaus- si Augustendorf, asa ca și părți din Lucavăț pe Siret. Familia a fost una cu cele mai mari moșii în întreaga Austro-Ungaria. În 1918 ținuturile au avut o suprafață de 56.000 jugăre austriece, ceea ce corespunde la 32 288 de hectare. Cu posesiunile cavalerilor de Wassilko domeniul să ridicat la 75 000 de jugăre. Astfel conții Wassilko au fost
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
Cădirea contesei, Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, ș.a. Cu toate că conacul îi poartă numele, acesta însă, nu a fost ridicat de către diplomatul și negustorul de origine armeană Manuc Bei Mîrzaian, așa cum se vehiculează (el decedând la scurt timp după procurarea moșiei Hîncești, în 1817), ci de către urmașii săi - fiul Murat, care a demarat construcția vilei boierești, și nepotul diplomatului, Grigore, care a încheiat lucrările respective. Conacul, de asemenea, este un monument de arhitectură înscris în Registrul monumentelor de cultură al Republicii Moldova
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
la Sibiu, apoi, în anul 1815, Manuc se mută cu familia sa la Chișinău, în Basarabia țaristă, unde cumpără cu 300.000 de „lei-aur”, moșia Hîncești. Ajungând la o vârstă mai înaintată, distanța mare îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
Grigore. Cei doi au construit un castelul în stil francez de o frumusețea uimitoare, cu o grădină de iarnă, turnuri de pază și un parc imens. După cel de-al doilea război mondial conacul a trecut în proprietate sovietică. Inițial, moșia a fost adaptată pentru găzduirea unei școli de mecanizare, apoi a unui colegiu de construcții. Zidurile conacului care înconjurau odată întreaga zonă, au fost distruse la sfârșitul anilor '50. Până la sfârșitul anilor '80, complexului arhitectural a fost menținută într-o
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
Richard de York, al 3-lea Duce de York (21 septembrie 1411 - 30 decembrie 1460), a fost strănepot al regelui Eduard al III-lea al Angliei prin tatăl său și stră-str-strănepot al aceluiași rege prin mama sa. A moștenit moșii întinse și a deținut câteva funcții oficiale în Franța la sfârșitul Războiului de 100 de Ani și a condus Anglia ca Lord Protector în timpul nebuniei regelui Henric al VI-lea. Conflictele lui cu soția lui Henric, Margareta de Anjou, și
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
York, a fost ucis în Bătălia de la Agincourt la 25 octombrie 1415. După unele ezitări, Henric al V-lea i-a permis lui Richard să moștenească titlul unchiului său și (la majorat) pământurile ducatului de York. Titluri mai mici și moșiile mari ale comitatului March au devenit, de asemenea, proprietatea lui Richard odată cu decesul unchiului matern, Edmund Mortimer, la 19 ianuarie 1425. Motivul ezitărilor lui Henric a fost că Edmund Mortimer a fost proclamat de mai multe ori de a avea
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
Franța, fiind prezent la încoronarea sa ca rege al Franței la Notre Dame, la 16 decembrie 1431. În cele din urmă, la 12 mai 1432 a intrat în posesia moștenirii sale și i s-a acordat un control complet al moșiilor sale.
Richard Plantagenet, Duce de York () [Corola-website/Science/331004_a_332333]
-
servit mai întâi că funcționar-șef al Postei din orașul Cilli aflat în regiunea austriacă Știria de Jos (azi localitatea Celje din Slovenia) și a câștigat o avere substanțială prin speculații mai mult sau mai putin riscante. El a dobândit moșii mari și s-a mutat în cele din urmă la Graz, capitala Știriei. Rezoluția imperiala din 1782 a stabilit abandonarea fortificațiilor orășenești și vânzarea terenurilor din interiorul lor și din imediata vecinătate. Jacomini a profitat de această ocazie unică și
Kaspar Andreas von Jacomini () [Corola-website/Science/328021_a_329350]
-
este fosta reședință a lui Dinicu Golescu, astăzi monument istoric, cunoscut de-a lungul timpului sub numele de Palatul Belvedere, Casa cu Turn și . Reședința a fost construită în 1814, iar în anul 1827, moșia și casa sunt lăsate ca zestre fiicei sale, Anei Golescu, căsătorită cu Alexandru Racoviță. În 1830, aceștia au transformat reședința în pension pentru fetele boierilor avuți. Zoe Racoviță, fata celor doi, va moșteni în 1850 când se va căsători cu
Conacul Golescu-Grant () [Corola-website/Science/334919_a_336248]
-
sunt lăsate ca zestre fiicei sale, Anei Golescu, căsătorită cu Alexandru Racoviță. În 1830, aceștia au transformat reședința în pension pentru fetele boierilor avuți. Zoe Racoviță, fata celor doi, va moșteni în 1850 când se va căsători cu Effingham Grant, moșia lui Dinicu Golescu, Grădina Belvedere, și conacul aferent.
Conacul Golescu-Grant () [Corola-website/Science/334919_a_336248]
-
numărul 1473, având codul de clasificare . El este format din următoarele două obiective: Prima atestare documentară a satului Popești este într-un uric din 12 august 1426 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). El a făcut parte din Ținutul Cârligăturii. Moșia Popești a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserica "Sf. Varvara" din Popești, ca biserică de conac boieresc. La 24 martie 1883, principele Alexandru Gh. Mavrocordat (4 iunie 1844 - 18 martie
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
în temelia Bisericii "Nașterea Maicii Domnului" din Miroslava, pe latura de sud, sub o placă de marmură. Patru luni mai târziu, a decedat și fiul său, Gheorghe Al. Mavrocordat, care a fost înmormântat în biserica din Popești. După moartea principelui, moșiile familiei au fost administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a fost înmormântată în biserica din Popești; prin testament, moșia Popești a trecut la fiica ei, Olga. Aceasta se căsătorise în 1908 cu prințul Mihail
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
său, Gheorghe Al. Mavrocordat, care a fost înmormântat în biserica din Popești. După moartea principelui, moșiile familiei au fost administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a fost înmormântată în biserica din Popești; prin testament, moșia Popești a trecut la fiica ei, Olga. Aceasta se căsătorise în 1908 cu prințul Mihail Sturdza, nepotul fostului domnitor ai Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849). În 1930, Olga Sturdza era proprietară a 250 ha de teren de cultură și 58,88
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
fostului domnitor ai Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849). În 1930, Olga Sturdza era proprietară a 250 ha de teren de cultură și 58,88 ha d teren inexpropriabil la Popești, ea având și alte proprietăți. În urma reformei agrare din 1945, suprafața moșiei Popești a fost redusă la 50 de hectare. După instaurarea regimului comunist, prin Decretul 83/1949, castelul a fost trecut abuziv in proprietatea statului. Principesa a fost obligată să se mute la București, de unde a fost ridicată și arestată în
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
mai fi avut banii pentru întreținere. Dar conform testamentului decedatului asta nu este posibil: Soția a moștenit largi terenuri și case precum 1 milion de florini în bani și un apanaj de 30.000 de fl. anual. Anastasia a căpătat moșii și 6,18 milioane de fl, Irena moșii și 5,9 milioane de fl., Elenă moșii, între altele acele din Țară Românească și 6,17 milioane de fl., Iphigenia moșii și 5,75 milioane de fl. Fiicele doar și-au
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
testamentului decedatului asta nu este posibil: Soția a moștenit largi terenuri și case precum 1 milion de florini în bani și un apanaj de 30.000 de fl. anual. Anastasia a căpătat moșii și 6,18 milioane de fl, Irena moșii și 5,9 milioane de fl., Elenă moșii, între altele acele din Țară Românească și 6,17 milioane de fl., Iphigenia moșii și 5,75 milioane de fl. Fiicele doar și-au mutat mijlocul vieții lor de la Viena spre alte
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]