13,698 matches
-
Miros de Lysol. Protejat, așa trebuie să mă fi simțit în cutia aia pe roți. Războiul lua o pauză. În orice caz, pentru început nu s-a întâmplat mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ranița a rămas cenușie, culoare de campanie. Pentru a putea fi eliberat, a trebuit să dau o adresă, cea care-mi fusese pasată de Philipp, un camarad de aceeași vârstă, cu salutări pentru mama. Un năzdrăvan drăgălaș cu gropițe în obrajii de înger și cu un râs molipsitor. Ca și mine, era dotat cu acea nesocotință ce făcuse din noi voluntari. El a trebuit să rămână în lagărul Munster și a fost transportat mai târziu cu o coloană de lucru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
absolut indiferent? Totul era în zadar. Pișatul caprei de lapte Genoveva nu voia să se termine și pace. Alcătuind cea mai ridicolă pereche cu putință, produceam o imagine jalnică. Și astăzi încă s-ar putea ca rușinea să-mi înroșească obrajii, dacă nu aș putea evoca totodată o amintire menită să oprească jetul de urină al caprei: curând puteam deja să înregistrez succese rapide, chiar dacă pe un teren altfel fertilizat, și anume pe ringurile de dans care se numeau Wedig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a gustat din mâncare; vizitiul cu privirea întunecată a cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai putea sătura de atâta burtă de vacă; iar micuța fată a aurarului, ale cărei gropițe din obraji i-au fost transferate fiicei regelui polon, Reglindis, a mai cerut și ea un polonic. Încă de pe vremea RDG, când în sfârșit mi-au fost aprobate de către autoritățile acestui stat atât de penibil de închis o serie de lecturi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici pomeneală, tot mereu numai pocăință, reculegere și de-astea... Voia să iasă de aici și să plece, cât mai repde cu putință... Da, astăzi chiar... Dar apoi, după o scurtă ezitare și cu lacrimile rostogolindu-i-se încă pe obraji: „Dar șefa novicilor e severă, vă spun eu, tot timpul severă...“ Așadar, am rugat să mi se permită, ba nu, am solicitat o discuție cu temuta gardiană de pușcărie. Fără nici o ezitare, a venit până la noi prin curtea interioară, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dă interes pentru savanți. Una d-adevăratelea, că-ți vine să te râzi. Că io Îi și zic Întruna lu Fainberg: „De ce să arunci doi marafeți pă Ratti, când avem Zoologică chiar la noi acasă?“ Pă bune, Îi citești În obraz că ie neterez, un Neica Nimenea cu păru morcoviu, și d-aia nu mă mir că Juana Musante l-a pus la locu lui. Musante aia, știți doar, e cum ar fi șerifă: d-aia s-a și luatără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fac pă omu invizibil; stau dân zori până la mezu nopții decât la mine În debara, care ie gaură dă șarpe, și mă râd dă gașca lu Pește, ăl de-și dă talente În Abator și nici că mă zărește În obraz. Da, nu-mi fie niciodată oarecum, Îmi trec vremea prin otobuze, schimonosindu-mă, ca să mă ia drept altu. Zarlenga ie un animal Înhăinat, n-a avut de-a face cu oameni, ie un gagiu, iar ceilanți tot ca iel. Io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
părintele Argañaraz. II După opt zile, Tulio Savastano a dat buzna În celulă, agitat și fericit. Abia de-a putut bâigui: — V-am tras clapa, dom’le! Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că avea unghiile lăcuite. Foarte natural, cei doi respectabili domni au luat loc pe două bănci; Savastano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
venit aici decât să-mi vorbești ca radiou care dă partidele, mi-a zis. D-aia n-ai venit Înotând În haine cu miros dă biftec creol. Am profitat dă puntea aia ca să mă Întind și i-am spus la obraz cu și mai mare avânt: — Goal pentru River, madam! Io voiam să vorbim dă scenar, adică dă libret, ăla de l-ați Înfruntat asear. O Carte Mare, Produsu la o țeastă Gigantă. Matale nu vi să pare? — Ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
biștari. Visam că În unele locuri valorile erau tratate cu pardon. M-am greșit. Ies din casa ta cum am intrat, cu mâinile curate. N-ai să spui c-am luat baremi un firfiric. I-am zis adevărurile dă la obraz și p-ormă mi-am Îndesat În cap cu ambele gheare canotiera neagră până ce boru mi-a ajuns pă umeri. La ce-oi vrea parale, dacă tot iești neam dă măscărici? mi-a strigat oligarha dă pă divan, da mandea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
3 al Istoriei universale dă Cantú. Când veterana a bătut În retragere, i-am dat o palmată În spate lu Julito, care iera gata-gata să cumpere bilet dă Cosquín, cu tusea lui dă câine, și i-am zis dă la obraz, bașca duhoarea care i-am trimis: — Hop-țop! S-a aflat clenciu și tu, fi-miu, care Îmi pare că ți s-a dus fumurile. Vin să-ți dau tributu În condoleanțe. — Da ce spui tu, Urbistond? mi-a zis pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă de simplitatea lui, i-au strigat: — Ei, bărbate, cu ce bărbat stai? La care Zúñiga, fără să-i vină sângele-n obraji și fără să-și piardă sângele din obraji, le-a răspuns prompt: — Cu Solduleț. S-a putut verifica după aceea că era vorba de un comisionar de la care el aștepta, pur și simplu, să obțină o reducere de preț.“ Altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă de simplitatea lui, i-au strigat: — Ei, bărbate, cu ce bărbat stai? La care Zúñiga, fără să-i vină sângele-n obraji și fără să-și piardă sângele din obraji, le-a răspuns prompt: — Cu Solduleț. S-a putut verifica după aceea că era vorba de un comisionar de la care el aștepta, pur și simplu, să obțină o reducere de preț.“ Altă analiză pe bune care ne incită. Chiar Calasanz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mari și umezi, În special când vorbea despre ființele pe care le studia. În acele momente, devenea aproape maternă. Unul din colegii ei de la Universitatea din Chicago o poreclise „Mama-Natură cu mușchi“. Norman se ridică și primi o pupătură pe obraz. — Avem cabinele Învecinate și am auzit când ai intrat. Când ai ajuns aici? — Acum o oră. Cred că sunt Încă șocat, răspunse Norman. Tu crezi toate astea? Chiar crezi că e ceva adevărat? — Eu cred că ăla e adevărat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aia l-am lăsat acolo. — S-a trezit? Ți-a spus ceva? — Nu, dar pare să respire normal. Și culoarea pielii e OK. M-am gândit că e mai important să pun În funcțiune sistemele vitale. Își șterse sudoarea de pe obraji și continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
temerile, creând lucruri care-i dovedesc că acestea sunt justificate. — Vasăzică, acest calmar există ca să-i justifice frica? — Da, ceva de genul ăsta. — Nu știu ce să zic, replică Beth. Se lăsă pe coate, ridicându-și capul; lumina Îi cădea pe pomeții obrajilor. Arăta ca un manechin: elegantă, frumoasă și puternică. — Eu sunt zoolog, Norman. Vreau să pipăi lucrurile, să le ating cu mâinile mele și să mă conving că sunt reale. Toate teoriile astea despre manifestări, pur și simplu... Sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
explozie încît venirea morții să fie chiar necesară. O ostoire, un pansament care să învăluie rana carele sînt și să lase astfel lumea să se vindece. Voia sa! Fratele din spital vine prelungit de deasupra mării, își lipește fața de obrazul meu și-mi șoptește: „-Ai răbdare. Nimic nu te va sătura de tine pînă ce nu vei fi fericit de zei cu nebunia. Numai ei simt ireversibilitatea veșniciei. Astfel, tu, neiertatul, ești silit să dai socoteală de tot. De tine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
verilor mi-au topit stratul sentimental al deziluziilor amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil al iubirilor ETERNE. De aceia prietenia
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din mama și tata, din bunici și străbunici, din unchi și mătușe, precum și sora mamei AURICA, verișoara tatei, Zoița, și chiar învățătorul satului domnul FLOREA, trecut la cele VEȘNICE. Cine să mă înțeleagă, să mă asculte, când lacrimile îmi traversează obrazul brăzdat de singurătate și plouat de cei ce azi nu mai sunt. Poarta bisericii mi s-a deschis să mi prezinte Preotul slujba în memoria celor ce azi nu mai sunt. Ea, poarta ce stă de strajă, ca și monumentul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
va trebui să vorbească, Frica de moarte va pluti înspre nimfuri Disecând neliniștea și vrând să oprească Un cântec înserat în infinituri. Orice ar fi, eu am rămas, Cu setea mea, culcată-n alte timpuri Arzând la demoni, lacrimi pe obraz. Ei m-au iubit și m-au urât Și au vrut să fiu pe o altă lume Însângerând doar veacul mohorât, Îngenunchiat pe-o zare de furtună. II Amărăciunea zace peste-un vânt, Cutremurată-i viața în poeme. Văd cerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tăcut imediat. Mi-am adus aminte că nu prea am fost cuminte. Și în noaptea aceea, în noaptea de Crăciun, după ce am împodobit bradul, m-au trimis la culcare ca într-o noapte obișnuită. Și am adormit cu lacrimi pe obraji, de supărare și de rușine. Deodată, am văzut o lumină ciudată ce venea nu știu de unde și care m-a purtat cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
superi de aici înainte! Ei te iubesc pe tine chiar când greșești și te ceartă, dar în inima lor suferă. Îți place să-i vezi cum suferă? Nu, nu... eu îmi iubesc părinții..., am răspuns printre lacrimile care-mi brăzdau obrazul îmbujorat. Nu plânge! Dacă regreți cu adevărat, eu te-am iertat. Și ei te vor ierta. Poftim, ia-ți patinele și mergi la ei! Să le mulțumești și să nu mai faci alte prostii de aici înainte. Am luat patinele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
școală Tu m-ai condus când m-am mărit. De-aceea eu, iubită mamă, Îți mulțumesc și te sărut, De ziua ta ți-aduc o floare Și-ți modelez chipul în lut! Își șterse lacrimile ce se rostogoliseră încet pe obraji, oftă lung, aruncă o ultimă privire în care să cuprindă curtea cu tot ce era în ea și plecă. Trecu pe sub pragul porții și o închise cu grijă. Se lăsă condus de pașii care-l purtau, sigur, pe un drum
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să pună Mia mașina în mișcare, Maria și Ionuț au șușotit puțin și apoi, au dat câte un buchețel de flori mămicilor lor. Maria fusese de acord să facă din toate florile două buchețele aproape egale. Ionuț i-a pupat obrazul de bucurie că a avut și el flori pentru mama lui. Cele două doamne au fost fericite. Au primit florile cu drag și au mers să-i îmbrățișeze și să-i sărute pe copii. Pe amândoi, fiecare și, în felul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu se află la noi, în România, îl întrerupse George, un băiețel mărunt, cel mai scund din clasă. Muntele despre care doriți să aflați câte ceva se numește..., se numește... Sfântul Munte Athos, îndrăzni Mariana să vorbească, oarecum nesigură, roșie la obraji și cu privirea în pământ. Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu-și gâtul ca pentru a o vedea mai bine pe fată ori pentru a o auzi. Un munte poate fi sfânt ca oamenii? continuă el privind-o sfidător de
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]