12,261 matches
-
10 mm), rareori mai mare. În jurul nidusului se formează os compact, mai dezvoltat când leziunea afectează corticala, dând o hipercondensare osoasă de mai mulți mm grosime. Uneori condensarea interesează întreaga circumferință diafizară. Când localizarea este în țesut osos spongios reacția osoasă perifocală este discretă. Când nidusul este superficial se produce o îngroșare prin apoziție periostală, OO putând protruziona la suprafața osului. În localizarea vertebrală, el poate irita și comprima o rădăcina nervoasă. Țesuturile moi și membrana sinovială ce acoperă un OO
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
foarte mică, rotund-ovalară, cu diametrul < 10 mm (în formă gigantă, rară, d = 10-20 mm) - nidusul, înconjurat de o reacție difuză de scleroză periferică, foarte intensă Rx și disproporționat de amplă față de dimensiunea nidusului. Scleroza difuză se pierde treptat în țesutul osos înconjurător. Uneori condensarea osoasă este foarte amplă și cuprinde întreaga circumferință a segmetului osos afectat. 2) OO spongios: are sediu periferic. Afectează în special colul femural, corpul vertebral și oasele mici ale mâinilor și picioarelor. Imaginea sa Rx este de
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
diametrul < 10 mm (în formă gigantă, rară, d = 10-20 mm) - nidusul, înconjurat de o reacție difuză de scleroză periferică, foarte intensă Rx și disproporționat de amplă față de dimensiunea nidusului. Scleroza difuză se pierde treptat în țesutul osos înconjurător. Uneori condensarea osoasă este foarte amplă și cuprinde întreaga circumferință a segmetului osos afectat. 2) OO spongios: are sediu periferic. Afectează în special colul femural, corpul vertebral și oasele mici ale mâinilor și picioarelor. Imaginea sa Rx este de zona de intensitate redusă
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
nidusul, înconjurat de o reacție difuză de scleroză periferică, foarte intensă Rx și disproporționat de amplă față de dimensiunea nidusului. Scleroza difuză se pierde treptat în țesutul osos înconjurător. Uneori condensarea osoasă este foarte amplă și cuprinde întreaga circumferință a segmetului osos afectat. 2) OO spongios: are sediu periferic. Afectează în special colul femural, corpul vertebral și oasele mici ale mâinilor și picioarelor. Imaginea sa Rx este de zona de intensitate redusă, de dimensiuni mici (<15 mm), delimitată discret de un lizereu
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
vecinătate, în special a șoldului. Excepțional de rar, OO se poate transforma în osteoblastom. Este exclusiv chirurgical. Constă în rezecția tumorii. Rezecția ei incompletă duce de regulă la recidivă. 1) rezecția largă a tumorii: sunt înlăturate nidusul și puțin țesut osos scleros. Excizia țesutului osos hiperostotic sau a țesutului reactiv înconjurător trebuie să fie minimă pentru a nu slăbi osul conținător și pentru că ele revin repede la normal după excizia nidusului. În unele localizări rezecția este foarte greu de realizat. De
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
șoldului. Excepțional de rar, OO se poate transforma în osteoblastom. Este exclusiv chirurgical. Constă în rezecția tumorii. Rezecția ei incompletă duce de regulă la recidivă. 1) rezecția largă a tumorii: sunt înlăturate nidusul și puțin țesut osos scleros. Excizia țesutului osos hiperostotic sau a țesutului reactiv înconjurător trebuie să fie minimă pentru a nu slăbi osul conținător și pentru că ele revin repede la normal după excizia nidusului. În unele localizări rezecția este foarte greu de realizat. De aceea, tratamentul începe cu
Osteom osteoid () [Corola-website/Science/307744_a_309073]
-
Joy Gresham. Aceasta avea doi fii (David și Douglas) în urmă căsniciei cu scriitorul William Gresham, de care s-a despărțit deoarece acesta era alcoolic. Însă, după ce s-a plâns de o durere de șold, a fost diagnosticată cu cancer osos. Ea a murit în 1960, dar Lewis a continuat să-i crească pe băieții lui. La începutul lunii iunie 1961, Lewis s-a îmbolnăvit de nefrita. Ca urmare a suferinței, și-a întrerupt activitatea la catedră. În primăvara lui 1963
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
de stăpân. Sentimentele sale puternice îl pot duce la speculații și aventură. Poate fi egoist. Sănătate : Vitalitatea nativului Leu este remarcabilă; totuși, este sensibil la stres, care îi poate provoca tulburări cardiace. Este predispus la afecțiuni ale sângelui, ale măduvei osoase și ale încheieturilor. Insuccesele îi pot afecta sănătatea. Simbolul tău Leul, regele tuturor animalelor, a fost mult timp asemuit cu semnul tău dominant Soarele, regele planetelor solare. Nimai Soarele îți asigură forță vitală de viață prin lumină pe care o
Leu (zodie) () [Corola-website/Science/306867_a_308196]
-
osul carpometacarpus, prin intermediul oaselor radiale și ulnare, care formează un fel de mână a păsării. Aceasta are 3 degete, dintre care 2 sunt nedezvoltate, fiecare deget constând din câte 2 falange. Pelvisul păsărilor este format din 4 oase și formațiuni osoase: Partea superioară a membrelor constă din osul femur lung. La genunchi se unește cu tibiotarsus și fibula. Acestea se nuesc cu tarsiometatarsus, care constituie partea inferioară a membrelor.
Scheletul păsărilor () [Corola-website/Science/306974_a_308303]
-
putea atinge 36 de metri în lungime. Calculele s-au revăzut anterior și s-a ajuns la concluzia că această specie putea atinge în jur de 15 metri. Scheletul rechinilor este foarte diferit de scheletul peștilor teleosteni (pești cu schelet osos) sau al vertebratelor terestre. Rechinii, ca și pisicile-de-mare, au un schelet cartilaginos și elastic, un țesut mult mai ușor și mai flexibil decât cel al oaselor. Ca și la ruda sa apropiată, pisica-de-mare, mandibula rechinului nu este unită de craniu
Rechin () [Corola-website/Science/308342_a_309671]
-
l sau cutia craniană (din latină "cranium"; denumire populară: țeastă, din latinescul "testa", cap) este o structură osoasă care conține și protejează encefalul. la animalele vertebrate craniate. Aceasta se află în partea superioară a endoscheletului mamiferelor. l uman este compus din opt oase care împreună formează o cavitate ovoidă cu duritate variabilă și cu o capacitate de circa
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
inferioară). Se articulează cu osul etmoid, lacrimal, palatin și maxila. Vomerul ("Vomer") este un os nepereche, situat în planul median, întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Maxila ("Maxilla
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
oaselor și a articulațiilor oaselor (sinfibroză). Așadar, aceste spații sunt: În acele locuri în care se articulează mai mult de două oase, suturile sunt ample și formează șase fontanele: Fontanelele au o importanță capitală în timpul nașterii pentru că permit suprapunerea plăcilor osoase ale craniului care dau posibilitatea trecerii capului fătului prin canalul de naștere. În timpul puerperiului, oasele revin la poziția lor inițială. În timpul copilariei, palparea fontanelei anterioare permite verificarea normalității în dezvoltare, a osificării craniului precum și a presiunii intracraniene. Creștere și consolidare
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
a scrijelit cu un cuțit numele întreg și jumătate din prenume, când a fost oprit de o călugăriță bătrână care l-a ocărât. Vizitând biserica, a admirat pictura lui Nicolae Grigorescu, care a reușit să înlocuiască "„toate formele ascuțite și osoase ale chipurilor rusești, care împodobesc zidurile tuturor celorlalte mânăstiri”", cu "„formele rotunde și dulci ale școalei profane”", reușind să redea pe aceeași figură maternitatea și virginitatea, întipărind prin linii și culori duioșia unei mame pe fața unei fecioare.
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
rasă. Capul are un bot lung cu buze umede, pe ele găsindu-se nările. Animalul are urechi mobile și ochii mari. De gât atarna o cută de piele numita "salbă". Coarnele nu sunt goale pe dinăuntru, ci au un "cep" osos bine vascularizat. Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găsește o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două degete învelite în formațiuni cornoase numite ongloane, care le protejează
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
de "endobranhiate". În urechea internă au două canale semicirculare. Caracterele distinctive a agnatelor și a gnatostomelor sunt redate în următorul tabel: Ostracodermii primitivi aveau corpul acoperit cu solzi placoizi, care la formele mai evoluate s-au contopit în plăci (scuturi osoase) puternice, impregnate cu fosfat de calciu. Acest schelet dermic lipsește complet la ciclostomi. Endoscheletul agnatostomilor este puțin dezvoltat și este format din cartilaj și țesut conjunctiv; el este exclusiv cartilaginos la ciclostomi și, în parte, osificat la ostracodermi, la care
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
ianuarie 1794, fiul ei, micul Ludovic al XVII-lea, cum îl numeau monarhiștii, s-a stins de tuberculoză, într-un mister sordid în iunie 1795, la vârsta de numai 10 ani. La autopsie, corpul micului Louis Charles arăta subțire și osos de la subnutriție, fiind acoperit de numeroase tumori și râie. Cu această ocazie, inima lui Louis Charles a fost prelevată pe ascuns. Ea este azi păstrată în catedrala Saint-Denis de lângă Paris, alături de rămășițele pământești ale părinților săi și ale tuturor regilor
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
linia mediană și este singurul os mobil al viscerocraniului. I se descriu un corp ( corpul mandibulei), amplasat orizontal si câte un ram vertical sau ascendent ( ram mandibular), stâng și drept. În regiunea superioară a fiecarei ramuri, mandibula prezintă două prelungiri osoase : cea plasată anterior este reprezentată de apofiza coronoidă, iar posterior este condilul mandibular... Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de vedere anatomic, componentele fiecărei ATM sunt: osul temporal, condilul mandibular, meniscul articular (plasat între cele două componente osoase
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
osoase : cea plasată anterior este reprezentată de apofiza coronoidă, iar posterior este condilul mandibular... Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de vedere anatomic, componentele fiecărei ATM sunt: osul temporal, condilul mandibular, meniscul articular (plasat între cele două componente osoase) și capsula articulară. Mușchii masticatori sunt responsabili de închiderea și deschiderea gurii, de mișcările de protruzie/ retruzie ale mandibulei, precum și de mișcările de lateralitate ale acesteia, permițând în acest fel desfășurarea funcțiilor de masticație, deglutiție și fonație. Toți acești mușchi
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
mod greșit viespi sau muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera). Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal). Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern). Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen). Subclasa: Pterigota (insecte care prezintă pe segmentele toracice 2 sau 3 perechi de aripi
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
mai des întâlnite reacții adverse sunt: dispepsii, dureri de cap, diaree, dureri abdominale, vertij. Extrem de rar s-au semnalat: ulcer peptic, hemoragii la nivelul tractului gastrointestinal, dereglări vizuale și nervoase, nefrite interstițiale; disfuncții hematologice (anemie hemolitică autoimună, neutropenie, hipoplazia măduvei osoase, trombocitopenie); pancreatite, convulsii epileptice, tulburări psihice, biliurie. Toate aceste simptome dispar la întreruperea medicației.
Acid mefenamic () [Corola-website/Science/302239_a_303568]
-
Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile. Alte specii au optat pentru deplasarea în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor. Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului și 3 coarne pe acesta cu care reușea să-l descurajeze chiar și pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu care se apăra împotriva atacatorilor. Hrana era o problemă în timpul dinozaurilor doar pentru speciile
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
zilei mâncând, ceea ce îi lăsa puțin timp pentru alte activități ca de exemplu împerecherea. Ca și multe specii actuale probabil că și dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deși oamenii de știință nu sunt ferm convinși de acest lucru. Gulerul osos și cele 3 coarne ale triceratopsului puteau fi folosite și pentru atragerea unei partenere, iar platoșele osoase de pe spatele stegozaurului puteau fi vascularizate pentru a deveni un punct de atracție pentru femele. Aceste reptile de mult dispărute, care continuă să
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
specii actuale probabil că și dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deși oamenii de știință nu sunt ferm convinși de acest lucru. Gulerul osos și cele 3 coarne ale triceratopsului puteau fi folosite și pentru atragerea unei partenere, iar platoșele osoase de pe spatele stegozaurului puteau fi vascularizate pentru a deveni un punct de atracție pentru femele. Aceste reptile de mult dispărute, care continuă să ne fascineze, au pierit complet acum circa 65.5 de milioane de ani, cu mult înainte ca
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]
-
dinozauri erau carnivore - teribile animale de pradă, ca, de exemplu, fiorosul Tyranosaurus rex - alții erau erbivori. Variau foarte mult și ca dimensiuni, de la o talie gigantică, până la dinozaurii pitici, de numai câteva zeci de centimetri. Stegozaurul era acoperit cu plăci osoase, care îl apărau de prădători și îl ajutau să-și păstreze constantă temperatura corpului. În capătul cozii avea patru spini lungi, cu care, la nevoie, se putea apăra. În ciuda înfățișării sale impresionante (măsura 18 metri lungime și 3,5 metri
Dinozaur () [Corola-website/Science/302210_a_303539]