11,710 matches
-
mod atât de pervers vânătorii, practică neospitalieră față de natura primitoare? Chiar de la început în text sunt prezente conflicte, opoziții, tensiuni. Prima frază: "Tatăl și mama lui Iulian locuiau într-un castel înconjurat de păduri, clădit pe coasta unui deal" semnalează singurătatea și închiderea, dar și, în mod aluziv, surda diviziune între părinți care sunt juxtapuși. Flaubert nu spune "părinții lui Iulian", el îi distinge, îi împarte. Pe de o parte bătrânul războinic, pe de alta, mama cea pioasă. Între cele două
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
scriitorul american plasându-și povestirea, care îl conduce pe narator către o antică locuință cu arhitectură simbolică și semnificativă, sub semnul unei "zile de toamnă, zi apăsătoare, întunecată și mută"427 cu nori grei și joși într-un cer lugubru. Singurătatea, rătăcirea și melancolia însoțesc mersul fugarului, urmărit și persecutat într-o "întunecime întristătoare", fără hrană, ud până la piele pe o ploaie înghețată, în căutare de refugiu. Prăbușirea casei Usher este și ea, într-adevăr, o chestiune de ospitalitate: naratorul chemat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stăpânește pe ultimul descendent al casei Usher? De ce această chemare adresată unui vechi tovarăș din copilărie de care nu mai știe nimic de mulți ani? Mai întâi este vorba de a găsi lângă un prieten o societate în lupta cu singurătatea, un reconfort pentru chinul său, o ușurare a bolii sale. Dar și (fiindcă Roderick a fost un prieten intim al naratorului și îl cunoaște așadar bine) ca să-i împărtășească angoasa și nebunia. Gazda își primește cordial oaspetele, dar cu o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
temându-se de izbucnirea unei furtuni încearcă să intre în casa pustnicului) care se termină prin achiziționarea unui scut (obiect simbolic de protecție). Fiindcă ceea ce caracterizează casa Usher este într-adevăr neospitalitatea ei funciară, neospitalitate fizică mai întâi, în închiderea, singurătatea, claustrarea ei, în părăginirea și secretul ei. Stăpânul casei este ultimul descendent al familiei care nu va mai primi niciodată supuși noi în sânul ei. Ceea ce se oferă vederii naratorului, înainte ca el însuși să devină victimă, este spectacolul excluderii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ignorant (ignorând cauzele răului), neputincios în fața manifestărilor unui Eros negru și aruncat, în cele din urmă, afară, din acest sumbru conac care, în mod narcisist, face implozie în el însuși pentru a dispărea "la picioarele sale", lăsat prada, iremediabil, unei singurătăți înghețate. Naratorul lui Landolfi, zărind un fum măturat de vânt, "fum foarte melancolic în sine" care se ridică în aerul umed și aproape întunecat, descoperă o casă așezată pe un platou, rezidență burgheză sau conac în care caută "adăpost și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
conac în care caută "adăpost și hrană". Casa are un caracter vechi. Fațada principală decolorată, are o balustradă de piatră cu piramide și bule, "cum aveau acum trei sau patru secole" casele de la țară. La această vechime se adaugă dărăpănarea, singurătatea, adandonul. O bucată mare de tencuială a căzut; tufe de urzici și buruieni cresc printre dale. Casa este tăcută ("o liniște adâncă, funestă")428 și munții din jur par să constituie un ecou pentru această liniște: "Natura întreagă suferea unul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de o foncieră neospitalitate 437. Acest caracter puțin prietenos este contrabalansat la Poe de o ospitalitate finalmente cordială, deși chinuită, oferită de Roderick Usher, în timp ce la Landolfi, caracterul locatarului său nu fac decât să confirme, să dubleze și să accentueze singurătatea melancolică și sumbră a locurilor. Harababura și neglijența și totodată sentimentul unei splendori trecute dau o impresie de amestec, de haos, de diferit, ca și cum eterogeneitatea lucrurilor ar trimite la o tragică discordanță. Cele două farfurii ale cinei, "una rustică și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
gropi, greu de străbătut. Nu e primăvară și vremea nu e blândă: e jumătatea lui octombrie, zăpada s-a așternut, e un frig glacial după opt luni de secetă care i-au cufundat pe locuitorii ținutului algerian în mizerie. Îndepărtarea, singurătatea îl obligă pe învățătorul de țară la o viață aspră de călugăr, în acest "ținut unde e greu să trăiești". În ciuda situației neospitaliere a acestui "ținut pierdut", în acest peisaj de deșert, de dezolare, luminat de o "lumină murdară", Daru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
închiderii sale: " Și-a omorât vărul. - E împotriva noastră? - Nu cred. Dar nu poți ști niciodată". Această liniște, această ne-cunoaștere, sentimentele neștiute ale arabului îl fac nerăbdător pe Daru, pentru că nu fac decât să-i prelungească porția lui de singurătate și liniște. Dacă împarte mâncarea pe care o pregătește pentru prizonier cu acesta, va spune că o face numai pentru că îi e foame. Răspunsurile la întrebările sale în legătură cu crima nu fac decât să irite în el revolta sa împotriva unui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aici "cumnat", care era legitim atunci când vizitau casa unchiului, nu mai este potrivit în acest caz: el semnalează deplasarea și ruptura. Fratele său a devenit "cumnatul", ruptura este definitiv consumată, vaporul pleacă iarăși, lăsându-l pentru totdeauna pe oaspete în singurătatea unui exil absolut. Constrângerea, fie a unei ospitalități impuse de către război (la Vercors), fie de către boală (la Pirandello) a făcut ca un bărbat și o femeie să se iubească. Unul ar vrea să rămână și nu poate, celălalt ar vrea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
al căror caracter utopic este foarte mult pus în evidență. Deosebirea este că, în acest proiect evocat, utopia se realizează: "La sfârșitul acestei nuvele, când această curioasă idee se realizează, cititorul își dă seama că această tentativă pentru a sfărâma singurătatea ființelor omenești nu este altceva decât inventarea primei cafenele"482. O mare parte a operei lui Kafka ar putea fi interpretată și înțeleasă ca o fundamentală ezitare în fața chestiunii ospitalității, care ia la el forme complexe, contradictorii și angoasate. El
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mine și care, culmea culmilor, nu puteam să le respect în întregime"538. I se aduse lui Kafka reproșul că nu vorbește 539, că nu mănâncă, că e singur precum ... Franz Kafka!540 Astfel, chinuit de un viu sentiment de singurătate, "în sânul familiei mele, printre ființele cele mai bune și mai iubitoare, trăiesc mai străin decât un străin. Nu i-am adresat mamei mele mai mult de zece cuvinte în medie pe zi în cursul ultimilor ani, cu tatăl meu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a adormitului" (164). Frieda și-a pierdut și ea prospețimea și frumusețea, acoperită de voalul de oboseală. Apropierea lui Klamm o făcea seducătoare, îndepărtarea sa face din ea o floare care se ofilește și se reîntoarce insignifiența ei. Bătrânețea și singurătatea merg mână în mână cu oboseala. Când Ieremia se întoarce singur, după ce l-a pierdut pe Arthur care și-a dat demisia, "el părea mai bătrân, mai obosit, mai ridat, dar mai dolofan iar mersul lui era cu totul diferit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
protagoniști într-o aceeași tăcere, aceeași omisiune, aceeași lipsă. 448 Se vorbește de asemenea de o "natură extrem de sensibilă, rafinată de o îndelungată selecție dar și poate prin vreo tară familială", de sânge, de finețea "rasei care vorbea, cu toată singurătatea ei disperată și dezlănțuirea instinctelor ancestrale", de "marea slăbiciune de caracter și o mare imprecizie a sensului moral care, se știe, dă naștere tuturor exceselor" (Landolfi, op. cit., p. 135). 449 Landolfi, op. cit., p. 42. 450 Referitor la ermit, Sylvain Floch
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la curent cu realul, ci de a te cufunda până la sufocare într-un imediat care își pierde semnificația. Cred că genul ăsta de informație e mai curând toxic, și aș recomanda mai mult calm, mai multă reținere, câteva momente de singurătate pe zi. Cum spunea George Călinescu, câteva momente de inactualitate. Suntem prea actuali. Trebuie să fii, spunea Călinescu, măcar o oră pe zi singur și inactual. Or, la fluxul de informație care vine peste tine, lucrul ăsta a devenit tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu trebuie să doarmă, trebuie citite". Și replica lui N.M.: "Nu, dar trebuie să stea în așteptare, și noi le-am tulburat...) Cred că trebuie să existe totdeauna o contra-tendință, asta se vede și în epoca noastră. Oamenii suportă greu singurătatea. Camus spunea, cândva, că nenorocirea întregii omeniri vine din faptul că un om nu poate sta singur, liniștit, într-o cameră! Asta este ceea ce se întâmplă. Sunt multe exemple de regiuni mici, enclave umane care își revendică o particularitate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în cvartete și cvintete cu pian... V.I. Da, și când mai am ocazia, pentru că acum sunt foarte ocupat, mai cânt muzică de cameră. Nu am avut interes să fiu singur pe scenă și să merg dintr-un loc în altul. Singurătatea e îngrozitoare... A.V. Puteai să nu fii singur pe scenă, puteai să fii cu orchestra... V.I. Da, dar la un moment dat nu am mai fost atras. În plus, iubirea mea dintotdeauna a fost teatrul. Nu am crezut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
poetul din "scorbura" în care se ascunde, de unde trimite, când vrea el, trilurile numite poeme. L-am văzut de multe ori pe Emil Brumaru pe străzile Iașului, cu pasul egal și molcom, cu privirea în pământ, îmbrăcat (poate) în mantaua singurătății. M-am gândit și la ipoteza tăcerii poetului în studio, și nu m-am îngrijorat. Aveam cu mine două volume de poezii, eram gata să citesc, după voia hazardului, oricare. Pentru că din poezia lui Emil Brumaru nu poți alege. Totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
puțin pentru poezia lui Emil Brumaru și pentru autorul ei. Dacă asta a fost impresia de la final, îndrăznesc să cred că totul s-a transformat într-o aventură de neuitat. Ceea ce urmează este o succesiune de imagini din acea aventură. Singurătatea ți-o creezi, o urăști, dar ții foarte mult la ea Ce poate fi mai frumos, credeți-mă pe cuvânt, decât să vorbim despre poezie? Astăzi, cu autorul, Emil Brumaru, și cu Ioan Holban. Bine ați venit în studio. Cutuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
scrisoare către Șerban Foarță. Să știți că multe poezii sunt, în realitate, scrisori către prieteni. A.V. Poetului îi șade bine și singur? Vă întreb pentru că de foarte multe ori v-am văzut pe stradă mergând singur. E.B. Da, dar singurătatea, cum să spun, ți-o creezi, o urăști, dar ții foarte mult la ea. Cine îți intră în singurătate... Pe mine, la ora actuală, mă enervează, e foarte greu să pătrundă cineva în camera mea, în odăile pline de cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
șade bine și singur? Vă întreb pentru că de foarte multe ori v-am văzut pe stradă mergând singur. E.B. Da, dar singurătatea, cum să spun, ți-o creezi, o urăști, dar ții foarte mult la ea. Cine îți intră în singurătate... Pe mine, la ora actuală, mă enervează, e foarte greu să pătrundă cineva în camera mea, în odăile pline de cărți, sub pat sunt cărți, peste tot e plin de cărți, n-are omul unde să stea. Și, motivând chestia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
foarte greu să pătrundă cineva în camera mea, în odăile pline de cărți, sub pat sunt cărți, peste tot e plin de cărți, n-are omul unde să stea. Și, motivând chestia asta, spun, "domnule, ne întâlnim la cafenea." Dar singurătatea este..., nu știu... Îmi aduc aminte cum am citit "Robinson Crusoe" la Belcești, că am fost și acolo, taică-meu fiind șef de gară, tot era dus dintr-o localitate în alta (Belcești era haltă atunci), am citit cartea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
taică-meu fiind șef de gară, tot era dus dintr-o localitate în alta (Belcești era haltă atunci), am citit cartea pe linia moartă, într-un tren dezafectat, care stătea acolo de ani de zile, ruginit. Era, și acolo, o singurătate perfectă. Cred că m-am și antrenat. Toate vacanțele de elev le petreceam la rudele mele de la Curtea de Argeș, unde eram singur și citeam în neștire romane groase... A.V. Iată și o definiție ușor poetică a singurătății perfecte! E.B. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și acolo, o singurătate perfectă. Cred că m-am și antrenat. Toate vacanțele de elev le petreceam la rudele mele de la Curtea de Argeș, unde eram singur și citeam în neștire romane groase... A.V. Iată și o definiție ușor poetică a singurătății perfecte! E.B. Da, eu țin la ea, pe de-o parte nu-mi convine, dar pe de altă parte, când îmi sparge cineva "oul" de singurătate, scot "ciocul" și-l ciupesc. A.V. Sigur, e foarte frumos că ați primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
citeam în neștire romane groase... A.V. Iată și o definiție ușor poetică a singurătății perfecte! E.B. Da, eu țin la ea, pe de-o parte nu-mi convine, dar pe de altă parte, când îmi sparge cineva "oul" de singurătate, scot "ciocul" și-l ciupesc. A.V. Sigur, e foarte frumos că ați primit la 28 martie premiul "Opera Omnia" al revistei "Observator Cultural", este foarte bine că vi s-a acordat peste câteva zile, la 31 martie, marele premiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]