12,312 matches
-
viața omului este efemeră... precum fragila floare de cireș. Mă izolez sub corola înmiresmată a unui cireș și preț de câteva clipe, aflându-mă într-o meditație binefăcătoare, mă străfulgeră crâmpeie de viață trăite până acum, cu bucuriile și cu tristețile ei, cu oameni mult dragi mie. Pentru clipa prezentă, de o frumusețe copleșitoare, îi mulțumesc lui Dumnezeu că exist. Îi mulțumesc fiicei mele Cristina care, prin bagheta magică a sufletului ei generos, mi-a oferit momente din viață, unice și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
gustul seducător de iute sau dulce. Deschizând „ușa” și urmându-i „Calea”, vei reuși să te relaxezi, să-ți creezi o bună dispoziție, simțind senzația plăcută de a fi. Această plăcută senzație acționează ca un balsam asupra sufletului, risipind norii tristeții, aducând veselia între prieteni sau somnul liniștitor. Când sake este servit într-un bar, bărbatul este dispus să flirteze cu o gheișă, o doamnă șic, care știe să-i creeze momente de destindere totală: ochii îi sclipesc, cântă, se lasă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a mers cu cercetașii... Dintre atâtea posibilități, am ales să citesc ceva în „Jurnalul Național”, singurul ziar, ce l-am luat cu noi în Japonia. E din 17. 08. 08, ziua plecării. Răsfoind ziarul, îmi atrage atenția articolul... „Lacrimi de tristețe în „cubul de apă”, referitor la ratarea Cameliei Potec... Ora 7:25profit de faptul că am rămas singură. Dimi a plecat la masă cu unchii și mama lui. Am închis tv-ul, îmi revizuiesc notițele, dar și pozele făcute ieri, apoi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în care suntem cazate este un puzzle pus la dispoziția noastră. Doar uitându-mă la bucățile din lemn, mă apucă amețeala. De câte ori m-am gândit la despărțire...mi-am simțit inima ca pe un puzzle, iar acest „joc” îmi adâncește tristețea. Fac referire la copiii și nepoții mei aflați pe meridiane diferite. Când sunt cu unii, sunt departe de alții, iar inima mea este bucățele...Se apropie plecarea, devin, deja, melancolică. Azi vom urca cu telecabina pe vârful „Owakudani”. De acolo
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe doamna Floarea, să comunice, astfel ca să poată transmite gândurile, cunoștințele, temerile sau așteptările. Comunicarea asta însă se bazează pe rațiune și este precisă când vine vorba de a comunica chiar și în sentimentele care trezesc în sufletul nostru bucuria, tristețea, exaltarea, deznădejdea sau dulcea melancolie a aducerilor aminte, așa că în mâinile talentatei Hana, putem ajunge niște visători influențați numai cu ajutorul cuvintelor. Departe de a fi o simplă înșiruire de date geografice sau întâmplări mărunte, notele din călătoria autoarei în Japonia
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
departe tăcut și impasibil la zgomotele din jur, filozofând la chestiuni asupra cărora mintea omenească nu s-ar fi putut pronunța cu exactitate. Dar povestea acestui mamifer carpatin nu este de natură să creeze bună dispoziție, ci, dimpotrivă, o adâncă tristețe. Prins de țiganii ursari în pădure, a fost salvat de jandarmi tocmai în momentul în care acești ticăloși se pregăteau să-l schilodească smulgându-i unghiile și dinții pentru a fi dresat să joace prin târguri și iarmaroace. De la jandarmerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mici. Doamne iartă-mă, oare cu ce-au greșit copiii ăștia?? Ăstuia mic îi mai dai sân? Îl mai alăptezi? Nu? L-ai înțărcat? Ei, poftim! Deportat în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea de afară, străduindu-se să înțeleagă motivul acestei schimbări din viața lor. Partea dureroasă era că nu găseau niciun răspuns la întrebările repetate cu obstinație. De ce? De ce? Cum e posibil? Nu se știau cu nimic vinovați. Erau oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cred... Ai grijă de Tine, Doamne! Pe curând... Luați aminte că sintagma "Muncă voluntară" este soră siameză cu "Munca te face liber", adică îți dă senzația de împlinire, de satisfacție, de bucurii nesfârșite și de îndepărtare a oricărui sentiment de tristețe, devii un om nou, cu un orizont optimist și luminos, capabil de fapte mărețe...! Minciuni criminale!!! Încă o dată, luați aminte la faptul că sintagma de mai sus ilustrează, la cel mai înalt grad, caracterul duplicitar și demagogic al celor două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
foarte mult să învăț, cred că asta mă caracterizează, am omis să menționez în portretul de mai sus. Au fost mulți oameni care m-au îndrumat direct sau implicit și trebuie să-i evoc. Mi-amintesc cu respect și cu tristețe că nu mai sînt aici de Laurențiu Ulici, Iosif Naghiu, Dumitru Solomon, Mircea Ghițulescu, ultimii trei apropiați mie prin profesiunea lor de dramaturgi și critici de teatru. M-am bucurat de prietenia lui Alexandru George, Mircea Horia Smionescu, Ion Hobana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spațiu absolut unic și încântător, cu multe bijuterii culturale, un loc în care oamenii trăiesc relaxați și extrem de civilizat... Deși încă de mică am fost autodidactă, impulsivă și originală de felul meu, cred că sunt un om obișnuit, cu bucuriile, tristețile, împlinirile și nereușitele mele... Trăim vremuri fabuloase, unice, pe întreaga planetă, un timp al extremelor! A.B.Acum ceva vreme am primit ultima Dumneavoastră carte de interviuri și am citit-o cu mare bucurie și interes. Doream de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
literar vorbind, mă apropii mai mult de Generația '60. Realitatea este că am refuzat să mă încadrez, oficial sau nu, în cadrul vreunei generații literare sau să fac parte din cenacluri, găști, etc. La 25 de ani de la Revoluție, văd, cu tristețe, că "găștile" și principiul de "gașcă" funcționează încă foarte bine în cultura română, la aproape toate instituțiile culturale din România! Așa cum se spune că "dacă nu ești în media nu exiști", am putem parafraza "dacă nu faci parte din nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tot mai mult oamenii, izolându-i și alienându-i. A.B.Cum este scriitoarea, femeia și fiica Cristina Rhea? Deși încă de mică am fost autodidactă, impulsivă și originală de felul meu, cred că sunt un om obișnuit, cu bucuriile, tristețile, împlinirile și nereușitele mele. Cred în Bunul Dumnezeu, lucrez mult cu mine în prezent pe plan psiho-emoțional, sunt preocupată de dezvoltarea spirituală și personală (atât de cuceritoare acum pe întreaga planetă veste foarte bună!), încerc să găsesc bucurie în lucrurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să mă consider un mare norocos, pentru că sunt unii care trec prin literatura română și nu știu ce este aceea o mare prietenie literară și gustul acestei relații. E mare păcat! A.B.-Dar cu Nichita cum a fost? Cu Nichita, cu tristețe spun, am eșuat, am ratat, nu mi-a ieșit această prietenie literară, dar nu l-am învinovățit niciodată pe el. niciodată. A.B.Astăzi știți de ce? V-ați redescoperit? După moartea lui Nichita Stănescu, abia atunci, am descoperit unicitatea. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am reușit să ne întâlnim astăzi, aici, chiar în incinta Teatrului, în biroul dumneavoastră. Îmi puteți spune ce înseamnă această funcție pentru dumneavoastră și cu ce probleme vă confruntați? Probleme foarte mari nu am avut, doar că, spun acum cu tristețe, mi se încheie mandatul, împlinind trei ani și jumătate de când sunt director de teatru. Acum mă pregătesc să predau mai departe ștafeta, probabil bunului și vechiului meu prieten Ion Cojar, regizor de mare prestigiu, cunoscut atât la noi în țară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunt, zice-se la zodiac, tenace, muncitor, ordonat, răbdător, înzestrat cu spirit critic, dar și exagerat de susceptibil, mult prea sensibil și dornic de a trăi afecțiunea mea și a celorlalți către mine. Sunt, nu o dată, melancolic și năpădit de tristeți, dar știu să fiu și exuberant și vesel. Îmi place foarte mult să călătoresc, am și avut parte, din fericire, de împlinirea acestei pasiuni, să cunosc țărmuri noi și mereu alți oameni, sunt sociabil și acomodant, mă adaptez repede fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puțin). Am admirat tehnica voastră, progresul vostru. Am fost și la San Francisco (Frisco). Am admirat și acel uriaș pod suspendat peste Poarta de Aur (Golden Gate), cea mai nouă, cea mai grandioasă operă tehnică americană. Dar am aflat cu tristețe că de pe acel pod mulți șomeri, mulți dezmoșteniți ai soartei, se azvârlă În acel simbol al bogăției voastre, golful Poarta de Aur. Dați-mi voie să admir mai mult Iowa decât San Francisco. Acest stat dă echilibrul necesar vieții voastre
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
liniștea sufletului lor sau... resemnarea, am avut timp să le văd desenele marcate de riduri pe fețe... Chipuri cândva frumoase, ce au traversat mulți ani, chipuri ce au știut cândva să zâmbească, acum, împrejmuite de plete albe, urmăreau cu o tristețe nedisimulată copilașii ce le aminteau, poate, de copilăria lor, de colindele copilăriei lor, de căminele părintești cu mese îmbelșugate, de proprii lor copii și nepoți. Ne-am aranjat apoi și noi. Cu Bogdan, băiețelul Steluței, eram șapte; cele mai bune
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am constatat că se mai păstrase câte o banană pentru fiecare. Ne-am bucurat ca niște copii și le-am înfulecat toți cu o poftă nebună... Mama ne păstrase și nouă câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că există semeni de-ai noștri în mare nevoie. Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
inventaseră relațiile interpartinice, subpartinice, suprapartinice... A.M.P. : Hai să nuanțăm aceste lucruri. Majoritatea nu avuseseră acces la rente, pentru că rentele sunt pentru cine are puterea. Noi nu câștigaserăm decât niște primă‑ rii în ’92. Unde câștigasem primării, trebuie spus cu tristețe că, mai ales la București, corupția era deja mare - corupția sub administrația Convenției. Ciorbea, când a venit, era un om cinstit. A fost pentru noi o ușurare, pentru că el trebuia să îl înlocuiască pe predecesorul lui, care fusese corupt și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a formei. ... În rândurile, rărite îngrijitor, ale cântăreților simțirii noastre de astăzi, fii bine venit, tinere ardelean!” 113 „Poezia lui Blaga aduce un puternic suflu de noutate. În poezia sa vădește o viață interioară foarte zbuciumată, însuflețită de bucurii și tristeți, de entuziasm și resemnare, de efuziuni și îndoieli. Desprinzându-se de legăturile pământești, poetul evadează în universul infinit, unde plutește între vis și realitate, între posibil și miracol, apropiindu-se de domeniul misterului.” (Literatura contemporană) Lucian Blaga (18951961) Sextil Pușcariu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a vredniciei străbune, care-i astăzi Moldova - o clipă de creștinească și românească cucernicie” Urma poezia „Ne vom întoarce înapoi!” - semnată Geordrumur, din care redăm prima și ultima strofă: „Ne vom întoarce înapoi Spre țara visului domnesc, Pe unde azi tristeți doinesc Fără ciobani și fără oi. Spre țara unde numai noi Mai creștem, fără să se vadă: În Bucovina de baladă Ne vom întoarce înapoi!” * Despre Octavia LupuMorariu citesc în Moldova Literară de la MihăileniDorohoi în nr.3-4/1933 următoarele scrise
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
scandinavă clasică atunci când a încercat sugestia fragilității umane, figurată îndeobște în variante feminine; decor simplu, uneori chiar frust, al epuizării, bolii sau presimțirii morții. Paloarea morbidă a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1. „La 17 noiembrie (1951) am primit o carte poștală a Corinei. Îmi scria că la 30 octombrie, după trei luni de suferință, murise tata. Zile de-a rândul am trăit în altă lume, de mult uitată, mângâiat doar de tristețe. Simțeam că pierdusem încă o parte, și cea mai lungă, din trecutul meu. Mă plimbam, singur, pe străzile din jurul catedralei Sacré-Cœur, amintindu-mi scene din copilărie, din adolescență, din prima tinerețe” - cf. Memorii II, p. 131. 2. Vezi „Le Dieu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și misiunea lui Buddha (...). Aș fi început Actul I dacă n-aș fi găsit, la Swift Hall, scrisoarea disperată a lui Stig Wikander: fiica lui cea mai tânără, cea mai inteligentă și mai înzestrată, s-a sinucis acum o lună... Tristețe teribilă” - Jurnal, 15 iunie 1970. 3. În vara anului 1970, august, la Stockholm, a avut loc al XII-lea Congres Internațional de Istoria Religiilor, prezidat de Geo Widengren, la care Wikander nu a mai participat; „Îl informez pe Carl-Martin Edsman
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]