13,247 matches
-
conduce douăzeci și trei de turme de porci și „nimeni nu cutează să fure, ba să-l ferească Dumnezeu pe acela, pe care aș crede că-1 pot bănui”. Sămădăul Îi pretinde cârciumarului să-1 informeze cu tot ce se Întâmplă: cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, lăsându-l pe Ghiță copleșit de gânduri negre, pentru că simte pericolul, daca i se supune lui Lică, dar riscul poate fi mai mare, dacă Î1 refuză. Conflictul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
vorbă, sfiindu-se totuși să se vâre Între bogătași. Nu lipsesc reprezentanții intelectualității ardelene: familia Învățătorului Herdelea și preotul Belciug. Aceștia respectă petrecerea țăranilor, dar nu se amestecă printre ei. Maria Herdelea era fată de țăran de pe la Monor, dar fiindcă umblase totdeauna În straie nemțești și mai ales pentru că s-a măritat cu un Învățător, se simțea mult deasupra norodului și avea o milă cam disprețuitoare pentru tot ce e țărănesc. Ion o strânge la piept pe Ana, posibila mireasă a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fără culoare că soarele anulează toate culorile și ele devin cenușii. O pereche de bocanci, reparați din când În când de Traian Pisică, amintește că țăranii au făcut un pas Înainte, față de vremea când toată vara și chiar toamna târziu, umblau desculț (vezi romanul „Desculț” de Zaharia Stancu). Când Încearcă și Moromete să repare ceva la unul din aceste obiecte, se rupe o componentă Într-unul din ei și Îl aruncă cine știe unde, de se ocupă de el Duțulache, câinele casei, și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
urmare a unei inadaptări la noile condiții sociale, Îl slăbesc din punct de vedere fizic. Rămâne cu spiritul treaz, dar simte dureri insuportabile În picioare, probabil manifestări ale unor crize reumatice, În funcție de vreme, bună sau rea. Apoi nu mai poate umbla și rămâne imobilizat pe prispă ceasuri Întregi. Ca o ironie a soartei, el, țăranul care a avut totdeauna căruță cu cai, prins de o criză teribilă la fiica lui vitregă, Alboaica, este cărat Înapoi acasă de către nepotul său Sande Într-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
încercat mereu să-și adapteze nevoile la condițiile de mediu și nu invers. Pentru a întări cele spuse, Dorin Iancu precizează că "este interzis să rupi crengile vii, este interzis să culegi flori cu rădăcină cu tot, se recomandă să umbli cu precauție primăvara în păduri pentru a nu stînjeni păsările care-și fac cuibul, este interzisă cu desăvîrșire depozitarea gunoaielor de orice fel, oriunde"275. În opinia sa, Finlanda se înfățișează ca o grădină imensă, iar cele spuse nu fac
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și Vama Veche, de la DJ Bobo la Aktiv, hituri de-o zi sau de-o oră! Toate înșirate fără fade-in/fade-out pe-o instanță de Winamp, mânuită la întâmplare de doi tipi, între care unul habar n-avea cum se umblă cu PC-ul, dar poseda o stație de amplificare profesională și-a stat la paranghelie s-o păzească, să nu i-o strice careva; celălalt, care știa să manevreze CD-urile cât să copieze conținutul lor pe HDD, tocmai încerca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Invenție a filologului Edgar Papu, protocronismul a devenit în 1974 un concept repede îmbrățișat de o întreagă pleiadă de adoratori naționaliști ai regimului Ceaușescu. Foarte simplu spus, românii le făcuseră pe toate înainte: de la muzică (doar pe meleagurile noastre a umblat Orfeu, iar muzica Bizanțului tot de sorginte românească a fost), până la avioane și avangardisme literare. Alexandra Tomiță are un fir impecabil în demonstrație, expunând gradele de contaminare ale protocronismului, gradele de impostură ale susținătorilor lui și, nu în ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
protocronismului românesc, colecția „Noua Critică și Istorie literară“, Cartea Românească, 2007 Satul curcubeielor duble Bogdan Romaniuc „Și unde căutăm un obiect atunci când constatăm că nu-l mai avem? Ne-am pierdut, să zicem, ceasul. Unde-l căutăm? Pe unde am umblat, evident. Orice obiect pierdut se caută refăcând traseul, începând de la ultimul loc în care putem fi siguri că l-am avut.“ Acesta este, am putea spune, fragmentul-cheie al cărții lui Alexandru Vlad, Curcubeul dublu, un „roman“ alcătuit din mici fragmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
nelimitat, nu e bine să-ți faci de lucru prea mult pe-acolo. Și-atunci apare instinctul - un mediator între ei. Pe la 18 ani m-a întrebat care-i treaba cu scrisul, din ce se compune un text. Și am umblat sub capotă. Și m-am speriat. Fiindcă mi-am dat seama că, dacă aflu cum se mișcă rotițele, nu mai pot să scriu. Dacă se strică mecanismul, îl abandonez. N-ai ce să repari aici, dacă nu merge. Până acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
sau le culege din agora, prelucrându-le și adaptându-leă cu gingășie și măiestrie de dantelăreasă și bijutier: poveștile nu pot fi rostite oricum, ci printr-un ritual stabil. Pățaniile pornesc din viața de zi cu zi, dar elucubrează adesea, rătăcesc, umblă prin labirinturi. Șeherezada știe însă întotdeauna să le aducă la liman, să le desfacă din coji, să le spele, să le pieptene, să le hrănească. Pentru că poveștile nu există pur și simplu: ele trebuie, de obicei, hrănite cu tot soiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
făcut? Nu, glumesc. Ideea filmului nu presupune un personaj care să i se potrivească. Personajele principale sunt copii mici, mai e maturul pozitiv. Dar are și el o secvență sau două chiar, când apare și, în general, nu înțelege... el umblă toată ziua prin casa asta de cultură. E muncitor de scenă și e mai tot timpul... nu neapărat beat... dar cu două-trei pahare de bere la bord - cum sunt ei, de fapt, nu e un secret -, și are niște replici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
a câștiga bani. Și a câștigat o sumă enormă, avea nevoie pentru familie, sau ceva de genul ăsta. Când a venit acasă, soția era deja într-o bună relație cu altcineva și n-a putut sta acasă, a plecat și umbla pe drumuri, cu servieta aia, iar servieta era doldora de bani“. Și n-avea ce face cu banii, dormea la hotel și avea nevoie de comunicare cu oamenii. Aveam vreo 14 ani atunci. Pe mine omul ăsta m-a emoționat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de gentleman. Felul de-a fi al lui B.B. King degajă un stil aristocratic și obișnuit, o combinație la îndemâna celor dotați nu numai cu har, ci și cu o înțelegere mai largă a umanității. Ei nu se cred Mesia, nu umblă pe ape, nu salvează omenirea, planeta sau câinii vagabonzi, nu instituie pacea printre simbriașii ideologiilor totalitare, nu se cred nemuritori, ba chiar glumesc pe tema asta. Cântecul lui B.B. King este expresia iubirii sale. Mesajul - dacă se poate vorbi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
lui a murit Cordelia, fiica prietenului său G. Tutoveanu. Apoi s-a îmbolnăvit și el. Dar cum nu avea decât 33 de ani, totul, în cazul său, i s-a părut doar o încercare. Și-a dus boala pe picioare, umblând pe la căpătâiul bolnavilor, iar după cam 40 de zile febra tifosului i-a cedat iar doctorul care refuzase să se retragă dintre pacienții săi pentru o necesară convalescență, și-a intrat în obișnuitul zilelor de trudă... Vasile Voiculescu, medic de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Black inițiază un drum inedit în criticismul retoric, un drum pe care ne invită să îl urmăm, ghidându-ne strategic, pentru a îi testa posibilitățile și despre care mărturisește, la fiecare pas, că e un drum care merită să fie umblat până la bătătorire: el însuși a umblat cu bine pe drumul respectiv, el însuși a beneficiat de îndrumare, iar recompensa pentru efortul de a salva adresa de la Coatesville de dispariția în regimul uitării constă în fiecare dintre noi, cei care îl
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
criticismul retoric, un drum pe care ne invită să îl urmăm, ghidându-ne strategic, pentru a îi testa posibilitățile și despre care mărturisește, la fiecare pas, că e un drum care merită să fie umblat până la bătătorire: el însuși a umblat cu bine pe drumul respectiv, el însuși a beneficiat de îndrumare, iar recompensa pentru efortul de a salva adresa de la Coatesville de dispariția în regimul uitării constă în fiecare dintre noi, cei care îl citim, cei care îl citim pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
libertății peste tot în lume, a cărei putere este consecința confruntării americanilor cu nenumărate crize, pe parcursul istoriei, pe care nu le-au depășit, nu-i așa, pe calea cea mai simplă, ci pe calea cea dreaptă, drum pe care au umblat cu hotărâre până la capăt, America mitică este, cu siguranță, o "națiune cu destin"315 și ultima "speranță că pacea și libertatea vor supraviețui în lume"316. Pe de altă parte, anunță Campbell, "America non-mitică" arată cu totul diferit: "sprijină guvernele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sau păcatul ți l-a scos tocmai atunci în cale pe părintele Ivanciu, pe care îl cunoșteai și care avea un gând pe care ți l-a spus în două cuvinte: „ Măi băiete, nu-i păcat de tinerețele tale, să umbli așa teleleu? Mai bine te-ai însura și ai intra în rândul oamenilor”. Degeaba ai spus că nu ai parale, că părintele Ivanciu avea pregătit un pitac de zece parale, pe care ți l a și pus în palmă și
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
protopopul la biserica Goliei spre a face inspecție,... ” te-a găsit „în halat, cu o pușcă în mână, trăgând în ciorile de pe crucea bisericii. Protopopul, uimit de această nelegiuire,... întreabă: Da’ bine, diacone, unde s o mai văzut față bisericească umblând cu pușca?” Tare mă tem însă, că n-ai tăcut din gură. De-acuma era tot una dacă tăceai sau dacă ziceai ce-ți ședea pe limbă. Adevărul este că în ziarul „Curierul de Iași” Nr.6 din 1868 a
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
zinc, care să împiedice pierderea în văzduh a buchetului și aburului rece. Și apoi, dacă intrați acolo, trebuia să respectați sloganul fraților Amira, făcut pe calapodul celui de la Junimea: „Intră cine vrea, rămâne cine bea!” Nu întotdeauna aveați timp să umblați hai-hui pe cele coclauri și atunci urcați fuguța dealul și colea, pe Sărărie, vă aștepta „Hanul lui Topor”, care nu era chiar de lepădat. Timpul, însă, cu bune, cu rele, își urma calea. Pentru o vreme, matale te-ai mutat
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
te-ai lăsat. Întâi, la îndemnul lui Titu Maiorescu, ai scris „Povățuitorul la cetire prin scriere” și apoi poveștile nu-și dădeau rândul. Acum ai dat „la ivală” și pe „Moș Nichifor Coțcariul”, care a fost tipărit și în brășură. Umblând eu prin însemnările mele, am dat și peste câteva cuvinte din scrisoarea pe care i-ai trimis-o lui Titu Maiorescu. Da’ frumos ai mai adus-o din condei „Dumneavoastră cred că veți fi râs și de mine și de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
care ți-a adus și bucuria de a fi decorat cu „Bene merenti Cl. a II-a”. În anul următor, alături de vechii dumitale colaboratori, ai scos „Geografia Județului Iași”, în care se afla și planul orașului. De multă vreme îți umbla prin cap ideea ca să scrii amintirile din copilărie. Boala, însă, te încerca din ce în ce mai des. Dar dumneata, când îți puneai ceva în gând, mort-copt musai făceai. Așa s-a întâmplat și cu această trebușoară; până la urmă ai așternut-o pe hârtie
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Fulgerul” din Iași: „Iași 1888, iunie 24 /Scrisoare deschisă d-lui I.Pop Florantin, profesor la filozofie la Liceul Național din Iași/. Onorabile, Eu ț-aș spune o vorbă la ureche, dac-ai vrea să mă asculți: Decât ai tot umbla, horțiș-morțiș, scremându-te a năuci lumea cu articole de jurnale și cu broșuri de-a dumitale, de cele nesărate și râncede, mai bine te-ai sili, prin economii, a-ți plăti datoriile ce le-ai făcut prin surprindere și amăgire, la
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Eminescu, urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urma atâtor umbre ilustre care au trecut de mult în lumea tăcerii.” Uite cum te fură gândurile și nu te mai poți opri din povestit. Acum, după ce am tăifăsuit vrute și nevrute și am umblat pe ulițele bătrânului Iași, sau am stat în cerdacul cel fermecat al Bojdeucii, să încercăm a ne desprinde măcar imaginar de vraja pe care ai țesut-o peste tot și peste toate... Adio, moș Creangă! Adio! Să ai liniște acolo
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de la Târgu-Neamț la Piatra-Neamț sunt 40 de kilometri, am socotit noi, ne mai rămâneau încă 30 de kilometri. Și am continuat să mergem! Din cei patru băieți, eu și încă unul aveam 12 ani, iar fratele meu avea 9-10 ani; umblam așa, fără bani, fără mâncare, fără nimic. Am decis așadar să mergem la un meci de care auzisam, la Piatra. Cât e ziua de lungă, mergem și iar mergem, ni se face sete și foame... Pe lângă faptul că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]