4,472 matches
-
Lumea literară nu e mai curată și nici mai bună; aceleași farse ale nimicniciei, aceleași interese parohiale, mult zgomot pentru nimic! Carnaval, măști și aripi de îngeri arse! Nu sunt un om al proiectelor urmărite cu îndărătnicie și strictețe. Febra îmbarcării pentru o călătorie (de orice fel) mă poate îndepărta multă vreme de la masă de scris. Iată cauza pentru care, în lanțuri chiar, am preferat să rămân viu, adică indiferent față de neajunsul de a nu-mi pune în ordine Jurnalul, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
reușit să mă cert cu Diana. O ceartă copilărească, fără un suport real: să fi fost mulțimea și greutatea bagajelor pe care trebuia să le trecem prin vamă? Instrumentele cântăreau în jur de douăzeci de kilograme, exact greutatea admisă la îmbarcare pentru o persoană. Noi planificasem să luăm toate instrumentele (erau, de fapt, trei: mai adăugați și o jinta) în avion. Lângă vameșul indian, supraveghea verificarea bagajelor și un reprezentant al companiei rusești Aeroflot. Avea ăsta așa o morgă... de te
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
următoare. Urma să intrăm în posesia lui la București. Noi am abandonat problema regretând, oricum, că nu am preîntâmpinat litigiul punând obiectul în bagajele din cală. Am urcat, în sfârșit, în avion. Ne-am reîntâlnit cu celavekul ce supraveghea și îmbarcarea. Trăgând cu oarecare efort după mine de geanta cu tabla, am rugat o stewardesă să-mi permită s-o pun la ea în oficiu, până la destinație. Cu un zâmbet îngăduitor, vameșul rus (stana de piatră, celavekul...) mi-a luat geanta
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
năvăleau pe plaje și măturând totul în calea lor, oameni speriați fugind care încotro, animale, copaci, clădiri și mașini luate de ape... Abia când am ajuns în țară am aflat că, exact în momentele în care noi treceam prin emoțiile îmbarcării de pe Aeroportul din Mumbay, în India s-a declanșat un tsunami devastator. Nici nu cunoșteam pe vremea aceea semnificația unui astfel de termen. Din acest punct de vedere, aș fi preferat rămân în continuare un ignorant... Au urmat ore grele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a aprobat cazarea, iar la hotel am fost duși abia pe la doisprezece noaptea. Părerea mea deatunci, ca și de-acum, este că rușii își bat joc, într-un mod premeditat, de turiști. Nu eram singurii în situația aceasta. Așteptând noi îmbarcarea în autobuze pentru hotel, la un moment dat, ne-am (de fapt, m-am) precipitat și am intrat pe o altă poartă; era să ajung în Turcia! Mi s-a făcut controlul bagajelor și, bineînțeles, s-a reluat vechea problemă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Guillermou). 1956 ME: - (ianuarie) conferințe la universitățile din München, din Frankfurt (invitat de Ad.E. Jensen), din Marburg (invitat de E. Benz). - (august) participă la conferințele Eranos, prezentând „La vertu créatrice du mythe”. - apare Forgerons et alchimistes, Gallimard. - (15 septembrie) îmbarcare spre America, Chicago. SW: - (ianuarie) participă, împreună cu Jan de Vries, C. Diehl și Carl-Martin Edsman, la întâlnirile „Het Det Loo”, Amsterdam, unde susține conferința „Parole sacrée, écriture sacrée, images sacrées”. 1957 ME: - (iarna-primăvara) susține Haskell Lectures - Patterns of Initiation și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
noștri de tren literar și-au început notele cu sosirea lor la aeroport. Clădirea aerogării din Chișinău a fost renovată de o echipă de constructori turci, care au câștigat o licitație a guvernului. Trecem relativ repede formalitățile de control și îmbarcare și iată-ne în sala de așteptare. Un moment de suspensie între aici și acolo. Mintal, suntem deja plecați. Ne‑am despărțit de Moldova, de Chișinău, de obsesiile și angoasele noastre nevindecate. Într-un fel, este o eliberare de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că vom înțelege și în spaniolă, de aceea ne explică rar, răbdătoare, cu o veselie abia reținută, meniul afișat. Și chiar înțelegem... Observ călătorii - foarte gălăgioși - care așteaptă zborul spre Lisabona. În rumoarea sălii amplificată pe măsură ce ne apropiem de momentul îmbarcării, printr-un joc al asociațiilor auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chiar aceste rânduri nu au putut fi scrise decât după miezul nopții, la hotel, când am încercat să-mi pun ordine în impresiile acumulate și să rebobinez rapid secvențele unei zile petrecute pe drum, începând cu ora 6 dimineața, odată cu îmbarcarea în avionul de Budapesta, dar vă rog să le considerați nu mai puțin autentice.) Căldura de peste zi s-a retras în fața brizei marine. Ne recuperăm bagajele și avansăm spre sala de sosire, acolo unde dăm peste o mulțime electrizată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și nu sunt singurul care simte nevoia să-și clătească puțin retina încărcată de impresiile furnizate de tablourile vechilor maeștri. Instituția, apoi, se află în apropierea Palatului Fernan Nuñez, unde vom avea un reading poetic și o masă frugală înainte de îmbarcarea în trenul de Bordeaux. Clădirea arată destul de descurajant: o arhitectură banală de început de secol al XX-lea, despre care dacă n-ai ști, n-ai spune că adăpostește un muzeu. Incongruențele continuă și în interior: culoarele largi, cu tavane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
originar. Luăm cina în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă frig și începe să plouă mărunt - o schimbare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne evacuăm. Am sosit și plecăm de la Madrid în același fel, adică urât și dezorganizat... Garnitura cu care vom călători toată noaptea este dotată cu vagoane de dormit. Compartimentele sunt cu două cușete, dar destul de incomode. Urmează micul haos al îmbarcării. Nu știu cum se întâmplă că în vagonul nostru urcă mai mulți inși și trece aproape o oră până își găsește locul fiecare. Gâfâieli, blocaje, cârteli de nemulțumire. Cele două zile la Madrid au trecut parcă mai repede decât sejurul de la Lisabona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fapt, încerc să privesc cu o veselă superficialitate în jur, păstrându-mi ochiul și creierul pentru alte imagini și peisaje, care să-mi confirme mitul Parisului... Sunt peste treizeci de grade la soare și, până se va da semnalul de îmbarcare în autobuzele ce ne vor duce la hotel, trebuie să asistăm, la fel ca la Bordeaux, la spectacolul poetic oferit de Cabaretul literar „La Transcontinentale”. Reacția poeților care își aud numele rostite - de fapt stâlcite - de actorii francezi este copilăros-entuziastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la Bruxelles până la Kaliningrad. Regăsirea trenului „istoric, burghez și comod” la Brest este o binecuvântare, ne bucurăm sincer, de parcă ne-am fi revăzut casa părintească, iar nemțoaica blondă de la vagonul-restaurant ne zâmbește de bun sosit, ca o mamă duioasă. Entuziasmul îmbarcării este totuși știrbit de un incident cu macedoneanul Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk. Cu câteva ore mai devreme, o pățise, la fel, și Lasha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, din care cauză, plecarea de la hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde trebuie să urcăm într-un avion ce decolează la 7.00 dimineața. Nu știu cum se întâmplă că, din și spre Moldova, mereu am avut curse foarte matinale, de parcă ar fi o destinație pentru lunatici. Așa a fost cazul și cu îmbarcarea noastră în avionul de Lisabona, unde a început totul. Mi-ar fi plăcut să mai stăm la o cafea în barul hotelului Under den Linden cu colegii. Andrei Bodiu va avea această ocazie, el zboară la prânz. Îi invidiez pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de reportaje), o persoană avizată mi-a atras atenția asupra faptului că interesul real al unei personalități pentru această deplasare este invers proporțional cu numărul de ziariști din escortă. Îmi aduc aminte că am gustat și eu odinioară plăcerile acestor îmbarcări și exfiltrări rapide (aeroportul fără timpi morți și fără cozi în fața porților de îmbarcare, cu șofer pentru oraș este ultimul lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al unei personalități pentru această deplasare este invers proporțional cu numărul de ziariști din escortă. Îmi aduc aminte că am gustat și eu odinioară plăcerile acestor îmbarcări și exfiltrări rapide (aeroportul fără timpi morți și fără cozi în fața porților de îmbarcare, cu șofer pentru oraș este ultimul lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai degrabă de plâns. Abia coborâți din avion și iată-i urcați într-un vehicul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
activității diplomatice. Ea se înapoia la post, după vacanța de vară. Era o doamnă trecută de cincizeci de ani, sobră, elegantă și cu un orizont cultural suficient de bogat. Am sosit la aeroport, la salonul diplomaților, cu o oră înainte de îmbarcare, după ce mă întâlnisem cu colegul meu de protocol, care îmi comunică informația că peste câteva minute urma să sosească ambasadoarea României în Danemarca și plecă imediat s-o întâmpine. A fost surprinsă când i-am spus că eram trimis de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
chiu cu vai, pe la șase și un sfert eram la aeroport cu bagajele, pașaportul și biletele. După ce am trecut de vamă, i-am spus șoferului Direcției Protocolului să plece spre minister. M-am îndreptat spre locul indicat de așteptare a îmbarcării. Acolo, peste câteva minute, o femeie îmbrăcată în halat alb ceru să se facă liniște și ne întrebă: Vă rugăm să ne spuneți cine dintre dumneavoastră continuă de la Madrid zborul spre America Latină și să ne prezentați documentele de călătorie. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
puternică? O stare de tensiune prelungită, pe care nu ați putut-o controla? Da, am avut o situație foarte neplăcută, trebuia să plec astăzi de dimineață la Lima, în Peru, pentru trei luni. În aeroport o doctoriță mi-a interzis îmbarcarea pentru că nu făcusem vaccinul contra febrei galbene. N-am știut, nimeni nu mi-a spus, iar doctorița a fost nu numai fermă, ci și agresivă, verbal. Normal, am trecut prin niște ore de emoții și tensiune, până acum o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Trecând frontiera Perului, după aplicarea ștampilei de ieșire, prima preocupare a fost să văd cu ce aparat aveam să zbor până la Madrid. Era tot un Jumbo, ceea ce îmi dădu un sentiment de siguranță. Reușisem să conving pe tânăra peruană de la îmbarcări să-mi dea un loc la fereastră, să-mi pot delecta ochii cu imaginile minunate ale Anzilor, ale confruntării valurilor Pacificului cu coastele stâncoase ale litoralului peruan. Aveam de parcurs aproape 15.000 de kilometri, în trei etape: Lima-Caracas, ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ziceam eu în argumentare, nu-mi va permite să mă plictisesc. Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, poate nu insistam, dar cred că a fost și norocul lui să scape de momente penibile. Am fost invitați la îmbarcare într-un autobuz al aeroportului, care ne ducea până la scara avionului. Aveam un loc bun, firește, la fereastră în rândul al treilea de scaune pe partea unde se aflau ușa și scara de acces și ieșire din avion. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Privind pe fereastră spre clădirea principală a aeroportului, am zărit cum, la un moment, când așteptarea devenise agasantă, că de avion s-a apropiat în viteză autoturismul reprezentantului TAROM, pe care nu-l văzusem, cum ar fi fost normal, la îmbarcarea pasagerilor. De pe bancheta din spate au coborât două persoane, dintre care una avea mâinile legate cu cătușe. Coborârea lor și urcarea pe scară au fost foarte precipitate, întrucât un alt autoturism al poliției aeroportului se apropia tot în mare viteză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
precipitate, întrucât un alt autoturism al poliției aeroportului se apropia tot în mare viteză, astfel încât ei au apucat să pună piciorul pe scara de acces înainte de pornirea închiderii automate. A început o dispută a poliției cu reprezentantul TAROM pe tema îmbarcării unei persoane cu cătușele la mâini, ceea ce semnifica, conform argumentației oficialilor spanioli, încălcarea drepturilor omului și ei cereau debarcarea persoanei pentru a constata că nu se încalcă pe teritoriul Spaniei drepturile niciunui cetățean spaniol sau nespaniol. Replica taromistului a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
unui dizident corect. Până la urmă, spaniolii au cedat, avionul a primit dreptul de decolare, dar istoria nu se terminase. După mai bine de o oră, căpitanul anunță aterizarea pe aeroportul din Zürich, precizând că pasagerii vor rămâne la bord până la îmbarcarea călătorilor cu bilete pe ruta ZürichBucurești. Probabil, autoritățile de la Madrid informaseră pe cele ale aeroportului elvețian despre călătorul-problemă din aeronava română, întrucât imediat după aterizare poliția locală au cerut să fie debarcați toți pasagerii. Ni s-a comunicat că pasagerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]