1,368 matches
-
copacii sunt goi, fără frunze, bat clopotele la biserica Sfântul Dimitrie Balș, se aude și toaca... Mi-e dor de o lectură copleșitoare, acaparatore, o carte care să-mi închidă viața între coperțile ei... Tânjesc a Proust... Dar parcă mă îmbie și Celine... Privesc nostalgic la cele trei volume autobiografice ale lui Canetti... Jocul privirilor, Facla în ureche, Limba salvată... *** Curioasă seria asta de vise răutăcioase... Iată... Mă duc să iau corespondența din cutia poștală... Acolo dau peste colocatarul care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
o sculptură În care Mickey Mouse e mâncat de un cap imens, adormit. Înțelegi ce vrei, chibriturile sunt reale, operă autodistructivă În posibilitate. Nu ați Înțeles Încă ce spălare de minți face Disney exact cu aceeași metodă prin care ne Îmbie la ficțiune și dragoste? Mergem mai departe la scurtul film al lui Pierre Huyghe despre vocea Albei ca Zăpada. Un film straniu În care se explică cum compania Disney a utilizat atâta timp o voce a unui om real fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna Potoțki. întreabă-ne căci nimic nu e mai plăcut decât să vezi cum o jună și puternică tulpină crește din amintirile unor tufe. — Iată ce aș dori să vă întreb, stimată doamnă: în momentul când v-ați căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un indescriptibil miros de cartofi prăjiți cu salam de primăvară. Secolul al XVII-lea e departe, secolul al XXI-lea e aproape. Pe noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou nouțe: unul de Sadoveanu, altul de Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmbrăcat-o fără sughițuri gazdele emisiunilor unde dânsa a apărut. Nu s-a simțit din partea acestora nici cea mai mică intenție de a-i pune întrebări incomode. Ioana Maria Vlas este rugată să explice, este invitată să dea sfaturi, este îmbiată să vorbească despre experiența de viață a domniei sale. Doamna Vlas mai are puțin și se transformă direct în personaj de film. Urmărind-o la televizor, ai sentimentul că te uiți la o reîncarnare a lui Buddha. Sau chiar la fondatorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
oprea încă odată la casa învățătorului ca să vadă dacă doamna Ana nu mai are nevoie de nimic. Nu pierdea prilejul să îl caute mai întâi pe Dragoș, mai întotdeauna aplecat pe paginile unor cărți cu minunate ilustrații. Doamna Ana îl îmbia să cineze cu ei, cina era modestă, dar tot ce punea în gură, după insistențe și ezitări, avea un gust mai bun, mai suav, mai delicat. Așa îi spun amintirile de azi lui Atanasie, dar atunci știa doar că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai ai nevoie de forțe. Mai avem și ceva urdă, niște zacuscă și dulceață de zmeură așa că ne vom delecta cu o cină în toată regula. Ce zici ? N-aș vrea să te oprești, dar bunătățile cu care mă îmbii sunt prea ademenitoare și parcă, într-adevăr am nevoie și eu de o mică înviorare. Dacă nu te superi, o să mă retrag să mă spăl, înainte ca tu să continui, dacă îți vei reface puterile. Da, mă simt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
timp se arătă neliniștită. Profitând de dezorientarea fetei, soții Alexe s-au năpustit cu o groază de nume și titluri, împrumutându-i ediții rare și comentând împreună cu ea conținutul textelor, mirându-se la unison de forța de pătrundere a Carminei, îmbiind-o spre lecturi mai severe. În vremea aceea, Carmina nu mai semăna cu o ființă umană, devenise un burete ce absorbea cu repeziciune și precizie și se extindea ca o pecingine pe suprafețele alăturate, cu rapacitate, cu forță...Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajungea până la fundul de proporții monstruoase. Ședea toată ziua la bucătărie, plutea prin aburul dens de ciorbă, de varză, de orez, de fasole, era dulce la vorbă, avea un glas ca de pitulice, imposibil s-o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
schimb? Ce? Să fie ea sănătoasă, intervenea împăciuitoare mama, că sănătatea îi mai bună ca toate. Dar tatălui nu i se părea suficient. E tânără, spunea și asta înseamnă că are sănătate, minte, putere de muncă. Stai jos, Carmina, o îmbie Alexe și culese din grămada deformată din mijlocul odăii, acoperită parțial, două taburete cu picioare rotunde subțiri. Își scoase din buzunarul pantalonului o țigară și o aprinse cu tact. Parcă era prizonier așa cum stătea acolo țeapăn, pe taburetul scorojit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub ochi ca razele soarelui, riduri prelungite pe tâmple, pe sub firele părului șaten, pieptănat peste cap, strâns sever la spate într-un coc minuscul și Carmina înțelese că îi zâmbea larg, că venirea ei însemna o surpriză plăcută, că era îmbiată să intre. Hai, draga mea, poftește la noi, hai! Carmina nu prea o vizitase pe Fana acasă, cât timp fuseseră prietene preferaseră liniștea din apartamentul Carminei, unde puteau râde, vorbi, asculta muzică, după pofta inimii. Femeia o conduse către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așeză în fața Carminei ceșcuța de cafea. Broderia de pe masă, în ton cu mobila era atât de plată și de neclintită, așa plină de praf cum se afla încât aveai impresia că intrase, se înglobase în țesătura lemnului. Servește, drăguță, o îmbie gazda cu voce groasă și se instală pe un scaun apropiat, își aruncă un picior peste altul. E proaspătă, mai spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar ce să-i faci, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umerii. Trebuia să plece, totuși, era nerăbdător. Întâlnirea cu doamna avocat Trofin îl tulburase. Fără să vrea răscolise amintirile și asta pentru el era mai mult decât suficient. Îi plăcea să trăiască simplu, cu picioarele pe pământ, ori ea îl îmbia către plutiri ireale, către fantasme. Poate ar trebui să gândiți mai puțin, îi spuse, să vă impuneți un exercițiu zilnic de relaxare a cărui durată să se mărească de la o zi la alta. Ar fi catastrofal, îi răspunse Sidonia. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de dorință. Vânzătorii se uitau dezaprobator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ea și plină stup cu caimani, care mandezu, ca copiii, nu vream să intru În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la băut, firma Voina știa ce face!; de obicei, cînd bea de unul singur în cămăruța asta de sub scara Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împrejurimile Călanului și Simeriei. Dacă toată snobimea dă iama în exotic ca să aibă fiori, ziceau reporterii, face toți banii să ieși din rând și să vâslești contra-curentului în căutare de senzații tari. Așa că patru ziare și o revistă și-au îmbiat cititorii la trăiri masochiste unicat, pe urmele a trei din cele șapte minuni ale României, toate în județul Hunedoara. Scria în ele că merită, de pildă, să-ți faci praf mașina și să-ți dai duhul până la Costești sau Grădiștea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
următoare, urmând să fie verificate din nou luni dimineață. Fran simți o gâdilătură de rău agur în gât. Probabil că îi revenea afurisitul de guturai. Mai mult ca sigur, avea să-și piardă weekendul zăcând în pat, perspectivă care o îmbia și o îngrozea deopotrivă. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să iasă la un pahar de ziua lui Sean. Dar Sean s-ar fi simțit rănit dacă ar fi lipsit și ținea mult la el. Era ceva nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zi cu zi de la Citizen, dar în nopțile lungi în care Fran era nevoită să lucreze, Stevie își trântea trupul greoi, ce devenise o prezență liniștitoare, pe biroul lui Fran, se uita cum i se ducea firul de la ciorap, o îmbia cu cafea și cuvinte pline de înțelepciune și se dovedea, ca-ntotdeauna, comisia perfectă de evaluare a noilor idei. — Există două opțiuni pentru un proiect îndrăzneț ca Fair Exchange, reflectă Fran, prea epuizată ca să mai poată lua o decizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizîndu-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. ― Acum? Chiar acum? ― De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai târziu vă luați cu treburile, nu mai aveți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu seriozitate în orice domeniu. Firmele de produse alimentare se întrec într-un delir combinatoriu care aduce laolaltă, de-a valma, vestul și estul, nordul și sudul planetei, produsele rezultate neavând o viață mai lungă decât sezonul respectiv: primăvara, te îmbie ciocolata cu flori de cireș, ai gustul toamnei în berea care vine încapsulată în cutii pictate cu frunze colorate, în pizza cu ouă de lună plină, care invadează piața exact în septembrie etc. Mai mult decât oricare alt popor, japonezii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cunoscut. Acum te las în compania lui Luciano. El se pricepe la haine mai bine decât mine. Între timp sosise și prințul, iar generalul uitase insolența tânărului boier și se înseninase. Croitorul și ajutorul acestuia alergau de la unul la altul, îmbiindu-i ba cu cafele, ba cu ciubuce. Ei însă avansaseră deja într-o discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în limba rusă. Fără să știe, tânărul Iancu fusese la un pas de a da peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase deja numele lui Scarlat Calimah pentru Moldova și Ioan Caragea pentru țara Românească. „Nici vorbă, dragul meu! Ceea ce se întâmplă acum, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aștepta în pragul chiliei lui. --Poftește la cină, dragule. Am intrat. De pe măsuța cu trei picioare, pe care o știam, mă privea cu față aurie ca o lună plină o mămăligă atunci răstrunată. Alături tronau două străchini din care mă îmbia brânza cu smântână. Ulcelele de lut așteptau să fie umplute la timpul potrivit. Se vedea de departe că acolo-i mână de femeie. Bănuiala că în jurul bătrânului sălășluiește un suflet femeiesc mi s-a adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui. Când am ajuns în poiana veverițelor, s-a așezat pe o buturugă, mi-a întins și mie câteva alune și am rămas în așteptarea frumoaselor, care, auzindu-nepașii, au pornit spre noi ca niște năluci. Vorbele drăgăstoase ale bătrânului le îmbiau să se urce pe genunchii lui și chiar pe umăr, încurcându-i-se prin firele bărbii sau ale pletelor patriarhale. După ce și-au ronțăit alunele, veverițele au plecat spre largul poienii, privind din când în când către noi. Am pornit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]