1,358 matches
-
a vedea că natura, frumusețea și voluptatea de a trăi sunt la ele acasă, dar și de a ne stârni curiozitatea cunoașterii civilizației și oamenilor locului. Mai mult decât atât, generozitatea codrilor care i-au menținut verticalitatea acestei zone, ne îmbie să nu-i ocolim niciodată plaiurile și ne așteaptă permanent să le redescoperim sub forma unui mic colț de rai care să ne deschidă mintea și sufletul către lume și viață, așa cum - de altfel - își dorește și autoarea în această
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
dragoste și Înțelegere. De la ei am Învățat cum să așez masa când am musafiri și cum să fiu o gazdă perfectă. La masa lor te săturai numai privind fața de masă, cum erau așezate bucatele și felul În care te Îmbiau să guști din fiecare; bucate gustoase, pregătite de amândoi... era cea mai mare bucurie și plăcere a mea! Înainte de Paști, am plecat cu mașina la țară, cu soțul și fiul nostru, să luăm lumina divină În noaptea Învierii Domnului. În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Întârziat; Începuse slujba și nu a vrut să-l deranjeze pe preot, a trebuit să-l aștepte și să vorbească cu el după aceea. - Dar uite că și tu ai terminat treaba! Ce frumos miroase plăcinta asta cu mere, te Îmbie să te Înfrupți din ea! - Da, așa este unchiule, dar să-ți povestesc ce mi sa Întâmplat! În timp ce Îi spuneam despre minunea cu plăcinta, ochii i s-au umplut de lacrimi, zicându-ne că Înainte să moară, mătușa mea a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
roadele pe care pământul meu natal mi le-a dăruit de-a lungul anilor și care, Încă este atât de Îngăduitor și primitor... O astfel de vizită plăcută am avut-o În weekend, când soarele blând, mângâietor, de septembrie mă Îmbia la o astfel de călătorie spre plaiurile mele natale iar vocile alor mei mă chemau ca un cor de Îngeri, dintr-un timp Îndepărtat, să poposesc la mormintele lor, să le aprind câte o lumânare și să meditez. De obicei
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu zăpada pufoasă. Ne Întoarcem În cabană. Este o atmosferă de sărbătoare. Lumânările parfumate, aprinse, În formă de inimă, coșulețul cu ouă roșii care tronează În mijlocul mesei, drobul aranjat pe un platou, peștele afumat, cozonacul, pasca, vinul roșu, toate te Îmbie să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică de paște cu apă sfințită, ne Închinăm și spunem rugăciunea de duminică, după obiceiul nostru. Apoi, ciocnim câte un ou din
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și început procesiunea. Și, luând-o la fugă, se porni din nou să sforăie. Primarul voia doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce mai întâi îl îmbiase să guste dintr-o mâncare cu carne și orez care l-ar fi pus pe goană și pe un paralitic. La început vor privi de pe balconul casei judecătorului, aflată chiar în fața bisericii. Apoi se vor muta la primărie, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un desen pe pânze! (Mi-a șoptit vântul ștrengar vestea la ureche pe note de Vivaldi. A insistat ș’- un nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci de tenor!) Preaplinul culorilor toamnei mă îmbie, bucuroasă, nu aș vrea să o refuz. Mi-a făcut cu ochiul și-o pasăre zglobie, să-i pictez trilul pe-un șevalet confuz. Eu mă supun, nu sunt un artist cu fițe, dar nu sunt talentată nicidecum la pictat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lui strâns în gulerul înalt al tunicii. Numai un om nebun își vâră gâtul în laț, când viața îi surâde și-i făgăduiește... Ești dator să trăiești! continuă apoi, după o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e permis!... Am fost și eu în situația ta, poate puțin mai ușoară... puțin... Vedeam spânzurătoarea în temniță, da... și știu că moartea, când o privești
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Niciunde și nicicậnd nu voi conteni să iubesc acest pămậnt! Carpații mă salută cu crestele lor, Dunărea îmi cậntă din apele ei, Moldova și Bucovina îmi glăsuiesc din bucium, Ardealul mă cheamă “la arme” cu cậntec și flori, Maramureșul mă-mbie să mor “la Săpậnța-n umor”, iar Marea mă așteaptă să visez la infinitul ei albastru. În inima mea, ești tu, doar tu, Yoane, dar vezi, dragostea aceasta din urmă e mai fierbinte ca tine, e mai dulce ca buzele tale
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi - O știi și te faci că nu o-nțelegi! Șireată și dulce - copil vinovat - De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat, De ce-aștepți să-l fur de pe ochi-ți profunzi Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi! Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi, Prin degete cauți, nu râde ci taci; Pedeapsa ce meriți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în tânăr, cu immobili ochi sub gene, Pândea umbra mlădioasă unei fete pământene - Ei se văd, ca să se mire, cum de sunt așa frumoși. A fi râu e-o fericire, căci în nopțile-argintie Câte grații tăinuite se descopăr, i se-mbie Și ascultă cu iubire tot ce valurile-i mint. Lui i se descopăr nimfe de-o marmoree zăpadă, Ce în apa lui cea clară cursului se lasă pradă, Duse de obrasnici unde cu glăscioare de argint! Și cuminți frunzele toate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rupe a vieții mele tort, {EminescuOpIV 154} Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port - Pe-a fiului meu umeri voiu pune pîn-trăiesc Imperiul gigantic, purpuru-mpărătesc. Dar viața are multe alunecușuri rele, Prea-mbie pe oricine cu chipul ei cel drag Și frâurile lumii să i se pară grele, Din mâni el să le scape la al domniei prag; Căci zilele-unui rege primejdii au în ele - El poate să aleagă-a plăcerilor șirag Ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adesea Spun unii lumea c-are înțeles, Ăst înțeles să-l aibă comedia? Cel ce iubește și[-i] rănit de moarte Să aibă chinul, dorul, nebunia, În a lui suflet demonul să-l poarte? Iar cel deșert, acel care-și îmbie Croitu-i corp - de tine s-aibă parte? Frisorul, croitor, cismar lucrară La el cu toții - mergi de îl adoră. Când vântul palid, rază, lună, lacul, Când vîntu-n cântec strecurat prin ramuri, Când ora încîntată e-un oracul Pătrunde-adînc durerea... Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce sînt pe hat,... care vie și livadă este la Dealul Coroiului,... însă viia să o dăm dumisale ridicată.” Adică culeasă. De! Aveau și fetele nevoie de un păhărel de vin, că doar n-or fi fost schimnice. Vinul îi îmbie și îi îmbia pe mulți muritori, numai că nu merge treaba chiar așa; să dai drumul la canea și vinul curge ca din izvor. Trebuie multă muncă înainte și făcută la vreme. Altfel înțarcă bălaia, vere. Cu vii lăsate în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
hat,... care vie și livadă este la Dealul Coroiului,... însă viia să o dăm dumisale ridicată.” Adică culeasă. De! Aveau și fetele nevoie de un păhărel de vin, că doar n-or fi fost schimnice. Vinul îi îmbie și îi îmbia pe mulți muritori, numai că nu merge treaba chiar așa; să dai drumul la canea și vinul curge ca din izvor. Trebuie multă muncă înainte și făcută la vreme. Altfel înțarcă bălaia, vere. Cu vii lăsate în paragină de proprietarii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
carii n-or ... să le lucredze, am dat voie svinții sale... să de viile acele pustii cui va hi voia svinții sale”. Dacă tot am venit până aici, hai să vedem și școala de colo din valea Miroslavei, care ne îmbie cu haina ei roșie. Până acolo cred că n-ai să te superi dacă am să-ți spun câteva vorbe despre această școală. Știi că sunt curios din fire. Așa că dă-i drumul! În 1904, această clădire - ctitoria locotenent colonelului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
loc, construite în 1882. Surprins de aceste detalii, pornesc în susul străzii, cu gândul să nu rămân dator privind cunoștințele despre cele ce vom întâlni în cale. Mă pregăteam tocmai să trec strada când ieșeanul îmi arată clădirea Universității și mă îmbie: Poți să susții o disertație despre acest edificiu? Am să încerc. N-am încotro. Curaj, vere. Curaj - m-a îmboldit ieșeanul zâmbindu-mi larg. Cum văd eu, ești cam grăbit. Păi n-am pornit noi către podgoria Copoului? Ajungem și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
chef de ședințe, era obosit! Drum străbătut Vântul rece se stârnise cu furie asupra ținutului, se strecurase prin depresiuni, printre munți și cantoane, la câmpie unde râul își întinsese matca largă spre vărsare. În automobilul cafeniu închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-un troleu... ne-a îmbiat cu un buchet subțire, dar Edy generos a împins-o șoptindu-i : - Dacă vrei, lasă-mi amintire o floare... poate îmi impulsionez chiar impresionez prietena! Vino pe la masa noastră peste vreo 10 ore și n-o să ne mai prinzi, dar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să-l îndemne, sânul plin de lapte îl îmbie, instinctual el suge de două-trei ori și obosit începe din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sub altă denumire! Toți își dau seama de scopul urmărit de turci care acum sunt la putere, în această parte a lumii, însă nu au ce face, așa că în loc de lacrimi de necaz, se merge pe varianta bucuriei și tinerii sunt îmbiați cu pocale de vin și mâncare aleasă ca nu cumva să uite țara în care s-au născut. Călătoria va dura mai bine de o lună, drumul este lung, capcane multe dar ei sunt tineri și speranța într-un viitor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
robie, Tela se posomori curând, când văzu că în sat nu rămâneau decât câțiva bătrâni istoviți de vârstă, câțiva bolnavi și câteva zeci de babe. Era oare răzbunarea vreunui zeu? se întreba el neregăsindu-și pacea. Robia, firește, nu-l îmbia. Cine însă va munci pentru el, în această adunătură de neputincioși? Îl mai amărâse și batjocura strigată de la gardul țarcului de arcașul Mai-Baka: "Ai să fii înconjurat numai de femei. Pune-te pe trai, Tela!" Așa i-a strigat Mai-Baka
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu bănuise. Mai ales robii localnicilor îi dădeau știri îmbelșugate despre obiceiurile și traiul sau limba țărilor din care au fost aduși. Câteodată stătea ceasuri în șir în apropierea marelui râu și îl privea cu nesaț. Aceste două îndeletniciri îl îmbiară de la o vreme și pe Iahuben. Văzuseră amândoi destule țări și destule râuri, însă nici unul din râurile lumii nu se putea asemăna cu Hapi. Auta îl lua deseori pe soldat de mână și-i spunea: - Tu îl vezi cât e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se zărea nimic, nici umbră, nici lumină. Se mai auzi un foșnet. Auta se gândi că e vreun șarpe prin grâu. Știind că acolo nu erau șerpi veninoși, închise ochii și ațipi iar. Era prea istovit, ca să-l mai poată îmbia șerpii. Somnul începea să-l moaie, răspîndindu-se în tot trupul lui ca o căldură amețitoare. Mirosul lanului de grâu era îmbătător. Aerul stătea nemișcat. Era curat și plăcut. Dar alt foșnet se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că și la noi ar fi fost un fel de stăpâni și de robi sau ceva asemănător, însă de mult, în vremuri uitate, știu eu?... poate acum vreo douăzeci de mii de ani. La noi astfel de cărți nu mai îmbie pe nimeni. Se păstrează numai ca să se păstreze. Dacă mi-aș fi putut închipui, aș fi adus unele din ele aici. Atunci nici nu le-am înțeles. - Și ce-au făcut robii la voi? Pesemne că s-a întîmplat ceva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]