1,610 matches
-
și-a ne căuta bărbații. După câteva minute de învălmășeală, omul meu, Vasile, ne-a recunoscut și-a venit spre noi. Era slab și tras la față, cu ochii duși în fundul capului și-avea pe obraz câteva șiroaie de sudoare, îmbibate cu colb, și se tot ștergea și nu mai prididea să bâiguiască și încerca să zâmbească, rușinat, emoționat, ca și când nu-și credea ochilor că suntem noi, în carne și oase: eu, Mărioara lui, și cu cele trei fetițe. Vai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
depărtare și Într-o parte, Încercând să se ferească de perdeaua de stropi de motorină Împroșcați o dată cu jalea isterică, pornită cu suflu reînnoit. Porția de motorină dregea Într-adevăr glasul polizorului și-i sporea viteza de turație, pulverizându-se și Îmbibându-i hainele de lucru. Trecea prin haine și prin piele și dădea să ți se lipească de suflet. Nici două luni n-au trecut și deja am uitat mirosul ăla și parcă-mi vine să mă mir că nici vechiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
șosele și linii de cale ferată. Când străzile Începeau să se transforme În șosele, apăreau fabrici, iar ceva mai Încolo, parcurile de pe malul lacurilor deveneau pădure. În spatele fabricilor se adunau ruginituri mari, carcase și schelete și gunoaie de tot felul Îmbibate de scursori, care se pierdeau În tăvălugul de mărăciniș Înghițit treptat de lanuri de grâu și porumb. Trecusem pe-acolo cu bicicleta și pe jos, revăzusem de mii de ori locurile din tren, din autobuz și din tramvaiul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Încotro a fugit. Unde s-a dus? Îmi fuge și acum somnul o dată cu privirea lunecându-mi pe torsul slăbănog, la fel de ciocolatiu ca al lui văru' Laur, dar numai dâmburi și scobituri, ca o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându-se nu chiar fericit cu obrazul tânăr și Îmbujorat de somn al Steluței, care se Îndeasă În perna pulpei mele. Cei mai adesea așa o ia somnul. Suge și plescăie până adoarme, fără să scape biberonul meu din gură nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îl completam din rigolele străzilor și din containerele cu resturi menajere din spatele vilelor și restaurantelor. Ce tupeu, vere, caută fără rușine, și-l vedem pe Laur dispărând până la brâu Îmtr-un container și aruncând pe dindărăt jerbe de cartoane și hârtii Îmbibate cu scursori, legume fermentate și oase amestecate cu cenușă, prin care scormoneau Întărâtat după pahare, Împresurat din toate părțile de damfuri de putreziciune. Era și asta o metodă de a mă menține pe linia de plutire, care mi se păruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
luat sfârșit... Elevii seminariști s-au întors la școala lor... una din marile clădiri, din orașul în ruină, ocrotită de Dumnezeu, care pe timpul marelui refugiu a slujit ca spital. Grămezi de feșe, bandaje si pansamente în două cu sânge, și, îmbibate în formol... făceau aerul irespirabil... Era o mizerie de nedescris... până și zidurile păreau impregnate cu mirosuri greu de suportat. Gândul te duce la crâncenele zile ale primului război mondial, când ieșenii au trăit calvarul războiului întregirii neamului, și epopeea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pictura murală. Dorisem ca pereții ei să poarte fresce cu scene licențiose în stil pompeian. Alesesem cu grijă meticuloasă statuile și sclavii. Fiecare amănunt intim fusese aranjat cu grijă, ca să poată deveni complice al voluptății noastre. Aerul din casă era îmbibat cu esențe afrodisiace sofisticate. Asta reușea să-mi captiveze complet creierul și simțurile. Și totuși, într-o seară, după ce cinasem împreună cu Corinna, depășind obișnuitele preliminarii pe care le așezam între noi și plăcutele noastre îmbieri senzuale, am descoperit - cu mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
față de ea se îmbogățesc pe zi ce trece. Să trăiești în tulburarea dulce a îndoielii: iată un alt aspect al iubirii, care-mi era necunoscut. Absirt Nu Medeea mă interesează. Ea este doar pretextul. Am venit la Tomis ca să mă îmbib cu fantasmele sângelui nerăzbunat al lui Absirt. Numai datorită contactului direct cu această violență rituală, voi putea să mă recuperez pe mine însumi și să mor liniștit. Abia acum îmi este clar acest lucru. Eu însumi Golul mi-a dominat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nici soția, nici Corinna. Nu-mi mai păsa nici de faimă, nici de arta scrisului. M-am dezrădăcinat din pământul italic, urmând ceea ce-mi dicta voința mea. Am vrut să creez un gol, conturul unei absențe. Totul a fost îmbibat de căutare. Și de dorință thanatică. Pedeapsă La Roma, imediat după plecarea mea, s-a răspândit zvonul infam că fugisem dinadins ca să-i pedepsesc pe toți cei care mă iubiseră și erau obligați să rămână acolo. Se spunea că scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de fericit eram să umblu prin locul acela plin de surprize, observând încordat natura, pătruns de obscuritatea ei profundă. Pe cărarea umbroasă, am surprins o veveriță, mică și grațioasă, care de îndată ce ne-a simțit prezența a fugit speriată. Ne-am îmbibat de răcoarea dionisiacă, tresărind speriați la fiecare mișcare suspectă a desișului. Din neatenție, ne-am afundat prea adânc în pădure, astfel că, până la urmă, am rătăcit drumul de întoarcere și am continuat să ne învârtim în cerc, printre copaci, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
maeștri și idoli din tinerețe. Cu câteva rânduri mai încolo poți găsi ura și ranchiuna lui Ovidiu cel „istoric” („în vis am vrut să dau foc Romei. Orașul întreg cu cele șapte coline semăna cu o lavă încinsă ... Aerul era îmbibat cu un miros de putreziciune și de sex”), precum și nodul din gâtul poetului elegiac copleșit de nostalgie („Simt o mireasmă îmbălsămată: sunt flori de glicină. Aia a adus o rămurică de la crâng. Parfumul ăsta îmi aduce aminte de grădina mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a celui îmbătat cu vin, pe scurt, apare ceea ce într-un mod agreabil se numește "estetica bețivanului"100. Începând cu Horațiu până la saga alcoolică a lui René Fallet, trecând prin romanele naturaliste ale secolului al XIX-lea, personajul bețivanului va îmbiba literatura franceză. Băutorul glorios se va metamorfoza în victimă, vinul civilizator în flagel social. Anticii sacralizau beția, astăzi aceasta se tratează cu medicamente. Beția mistică nu mai este decât delirium tremens al săracului. Paradisurile artificiale nu mai sunt ceea ce erau
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
cu fierăstrăul; - După crestare, dinții pieptenului se ascuțeau la vârf cu un cuțit și se răzuiau cu o pilă groasă de fier; - Se șlefuia din nou prin frecare cu cenușă sau cu nisip și se lustruia cu o cârpă moale Îmbibată În ulei sau untură. O tehnică mai veche este aceea a Încălzirii pieptenelui de corn la foc și apoi a despicării (longitudinal) a dinților cu cuțitul, urmată de presarea cu o pană de lemn pe un bloc de piatră, pentru
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
resimțită ca „vie”, efectivă, adresându-se pelerinului fără intermediari. La fel ca și pelerinul ortodox, cel musulman este prea puțin tulburat de motivația teologică a gestului de venerare a spațiului din jurul mormintelor sfin ților, el căutând mai ales să se îmbibe cu sacru. Ceea ce contează cu ade vărat pentru pelerinul islamic este prezența reală a sfântului, perceput ca viu, activ, capabil să între prindă miracole prin intermediul suflului divin (baraka), care ira diază în jurul mormântului său. O vene rație paradoxală, deoarece ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu sacrul, în forma sa cea mai pură, cum ar fi de pildă atingerea raclei într-un tunel de lumină, emoție, lacrimi, sunete, după oboseala extremă a mai multor ore de stat în picioare. Tocmai acest „sacru” cu care este îmbibat atât de mult pelerinajul ortodox îmi întărește convingerea că el nu este o experiență „măsurabilă” pe deplin prin metode cantitative de cercetare. Din această cauză am încercat să redau „miracolul” pelerinajului făcând literatura diferenței, a ceea ce vedeam în rând și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
atinsă cu fruntea, mâinile, buzele, urechile sau alte locuri vătămate de boală și suferință de către pelerini. Pe capacul desfăcut al raclei, pe un colț al acesteia mai exact, se află un prosop de plastic roz, depozitat acolo pentru a se îmbiba de mana vindecătoare a moaștelor. Particularitatea expunerii raclei în acest pelerinaj este că accesul la capacul desfăcut al acesteia este oarecum liber, neîngrădit de forțe de ordine, ceea ce face ca în „spatele” raclei să se afle o mulțime de persoane
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a bigotismului, înapoierii, și sclaviei" sau care ar "deschide drumul pentru diferite secte și agenții religioase" (Socor: 1989, 21; vezi și Socor: 1988a, 11-14). Preocupat deci de progresul cultural al omenirii și îngrijorat de posibilitatea recrudescenței unui nou ev mediu îmbibat de o apăsătoare atmosferă inchizitorială, mai ales de posibilitatea de a fi acuzat că a instaurat o situație politică, economică, socială și, nu în ultimul rând, culturală de acest gen în România și constrâns să acționeze în direcția relaxării ei
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ce urmează prin contact permanent cu Dumnezeu o cale a liberei gândiri, în căruța sa, care îl duce spre porul fântânii devenit punte sau poartă de trecere prin fântână la un alt nivel de înțelegere. În clopot e plasma, matricea îmbibată de înțelepciune, dar vizibilă doar aleșilor. Deci, clopotul este universul invizibil al inițierii cavalerilor astrali, spațiul de evoluție în cele șapte sau douăsprezece spirale către porul fântânii, fereastră spre un nou clopot în ierarhia spiritului. Podul curcubeu. Podul curcubeu, podul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scară largă. Dar despre acestea în capitolele ce vor urma. Dacă Enoch mergea cu Dumnezeu 518 la fel precum Cuvântul a mers înaintea noastră și a întregii lumi, de la facere și până azi, sferele acelei lumi exaltate în templul theurgic îmbibat de știință divină și de emanații ale întregului univers prin tâlcul zămislit de natura spirituală și terestră, ilumina, conducea și administra umanitatea. Magii primeau învățătura poate într-un mod inconștient în subconștientul lor și o foloseau într-un extraordinar avantaj
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sa pentru a-l circumscrie universalului, alegoria luând viața umană ca emblemă a macrocosmosului și definind arta tematică. Adevărata natură a poesiei este însă cea care reflectă zbaterile sufletului fără a le raporta cosmicului, poetul fiind inconștient de matricea mnemică îmbibată de informație divină. El devine mai târziu conștient că singur nu ar fi putut concepe, elabora și transfera lirica sa pe hârtie. Simbolul este parte din arta minunată generată în om de univers ca revelație a tainei. Straniu, dar necesar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau liturghie, scrisă conform regulilor contrapunctului pentru mai multe voci numită motet. 80 Serge Hutin, Oameni și Civilizații dispărute, PRO, 2006. 81 James Churchword, The Children of Mu, 1931. 82 mirosurile sacrificiilor, al arderii unui testament, al lumânărilor sau bețelor îmbibate cu diverse arome de tămâie. 83 Goethe: "Scoală, ucenicule și îmbăiază-ți, fără sfială, pieptul pământesc în Auroră!". 84 În religiile universale s-au dezvoltat sisteme complicate de iconografie, ca reprezentare a divinității în pluralitatea emanațiilor sau încarnărilor sale sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Rather de la CBS News În articolul său infam despre serviciul președintelui George W. Bush la Garda Națională Aeriană, Howard Kurtz de la The Washington Post (20 septembrie 2004) a scris următoarele: „Parcă cineva ar fi aruncat un chibrit pe un lemn Îmbibat În kerosen. Flacăra care a urmat a mistuit toată mass-media deoarece blogger-i necunoscuți mai Înainte au reușit să pună rețeaua lui Murrow și Cronkite pe o poziție puternică de defensivă. Secretul, spune șweb designerul și blogger-ulț Charles Johnson, este «culegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
fi făcut minuni mai multe și mai mari decât a făcut, dar nu ar fi murit, scăldat pe Cruce în propriul Lui sânge, Dumnezeirea Lui ar fi fost îndoielnică și Învierea Lui incredibilă. Jertfa pe Cruce, sângele curs pe pământul îmbibat de păcatele omenești, I-au asigurat Învierea, confirmându-L Dumnezeu și Om, realizând transfigurarea lumii prin exemplul și credința în El. „Eu Îmi dau viața ca iarăși să o iau!” și „Cine crede în Mine, Eu îl voi învia în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pot fi descrise. Șeful de secție și ajutorul lui au deschis ușa grea de stejar masiv, cu zăvoare grele, sus și jos, care făceau un zgomot lugubru. Camera 5 bis În lumina difuză a camerei, încețoșată de aburul respirației și îmbibată de miros pestilențial și de mucegai, pe priciurile suprapuse, de o parte și de alta a pereților laterali, se vedeau, în poziții de stafii mumificate, chipurile descompuse ale locatarilor acestei anticamere a morții. Pe peretele din fundul camerei, contrastând cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
instruită și echipată de francezi era gata la sfîrșitul primăverii anului 1917. După afirmațiile lui Iorga, trupele nu erau doar instruite și echipate de francezi, dar aveau și un aspect francez și (spera el), chiar și spiritul cu care erau îmbibate părea francez. Generalul Berthelot și personalul său făcuseră o treabă bună, după cîte se părea. Această armată română nu era de neglijat; era o forță alcătuită din 300.000 de ostași fortificați acum și psihologic de declarația regelui privind o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]