3,501 matches
-
am îmbătrânit și nu-mi dau seama:” - Iubitule, ești galant ca întotdeauna. Mulțumesc mult! Sunt foarte frumoși trandafirii. Mulțumesc! Meriți încă un sărut! a exclamat Olga imediat ce Emil i-a oferit florile și l-a cuprins din nou într-o îmbrățișare largă, sărutându-l fără rețineri. Observând că au rămas singuri pe peron, Emil a primit îmbrățișarea zâmbind cu înțelegere și a răspuns cu aceeași afecțiune. „Ce bine arată prințesa! Vremea i-a stabilizat trăsăturile-i frumoase. A maturizat-o și
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
frumoși trandafirii. Mulțumesc! Meriți încă un sărut! a exclamat Olga imediat ce Emil i-a oferit florile și l-a cuprins din nou într-o îmbrățișare largă, sărutându-l fără rețineri. Observând că au rămas singuri pe peron, Emil a primit îmbrățișarea zâmbind cu înțelegere și a răspuns cu aceeași afecțiune. „Ce bine arată prințesa! Vremea i-a stabilizat trăsăturile-i frumoase. A maturizat-o și i-a alcătuit o alură de mare doamnă. Desăvârșită sub aspect fizic... Studentă fiind, părea o
INIMĂ RĂNITĂ (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356741_a_358070]
-
teologia, știința, etc, întruparea acestor grandioase valori are loc în Femeie. Brațele Femeii care-i împodobesc ființa surâzătoare sunt: smerenia și dragostea înveșmântate în libertate și har. Destinul Omului se află în brațele Femeii-Mamă, după cum destinul omenirii se află în îmbrățișarea Fecioarei - Maici. Înfierea noastră dorinței Dumnezeirii s-a făcut prin răspunsul divin al Fecioarei Maria, dat Arhanghelului Gavriil, consimțind astfel, Întruparea Domnului: „Fie mie după cuvântul tău!” Așadar, grație Maicii - Fecioare, noi creștinii vom putea fi după har asemenea Fiului
MAICA LUI DUMNEZEU – BUCURIA TUTUROR FĂPTURILOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355057_a_356386]
-
paradis fără durere. Și nu îmbrățișați în cer pe-o scară, Tu suflet cald, eu trup frânt de tăcere. Am încercat să-mi construiesc o scară Zidind cu lacrimi trepte și când dorm, Și-o urc să simt a ta îmbrățișare, căci fără ține simt, nici eu nu mai sunt om... Ana Maria Moraru ... Citește mai mult Am încercat să-mi construiesc o scară.Înaltă, să ajungă până- n cer.Cu trepte mai stabile decât visulce-n lipsa ta, rămâne efemer.Să
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
un paradis fără durere.Si nu îmbrățișați în cer pe-o scară,Tu suflet cald, eu trup frânt de tăcere.Am încercat să-mi construiesc o scarăZidind cu lacrimi trepte și când dorm,Și-o urc să simt a ta îmbrățișare,căci fără ține simt, nici eu nu mai sunt om...Ana Maria Moraru... VII. OCTOMBRIE, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. Îmi ploua în suflet cu zile pierdute, în toamna târzie ce-mi
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
vaporetto pe Canalul Grande a durat aproximativ o jumătate de oră. Cred că a fost cel mai bun exercițiu fizic al capului. Dreapta, stânga, înapoi, înainte. Eram înconjurată de clădiri vechi în culori pastel, șterse, scorojite de vreme, înnegrite de îmbrățișările seculare cu apa. Mândre de lanțul lor de alge la atingerea poalelor de apă. Obloanele neobișnuit de înalte și înguste, de culori închise (predomină verdele). Acel du-te vino al ambarcațiunilor navale: vaporette, gondole, șalupe-taxi, feriboturi, nave de croazieră. Ici
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
trăiri și simțuri comune . Spre dimineață savuram împreună răsăritul de soare din patul tău. Priveam la noi, ne zâmbeam vedeam o singură formă, așezată pe cearșaful imaculat, corpurile noastre, un tot. Îmi amintesc cum ne spuneam rămas bun cu acele îmbrățișări chiar înaintea răsăritului uneori. De-atunci îmi amintesc ne-am văzut zi de zi. Diminețile cursurile erau prozaice. Mâncam cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoși cursurile, mereu eram gata să intervenim la o noțiune de absurditate. Nopțile începusem să le păstrăm
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
pe care trebuia să-l stăpânesc. Termin și ultima gură de cafea, sting o ultimă țigară, încerc să-mi aduc aminte de visul ce mi-a adus zâmbetul pe față, imaginii rămase întipărite adânc în minte... trupul cu formele Clarei, îmbrățișarea atât de delicată. Se achită scrupulous de sarcina mamei, servind micul dejun. Trecuse trei luni de când Robert și Clara erau îndrăgostiți, se iubeau, o iubire ce îi așeza în acel spațiu al sufletelor pereche. Fiecare întâlnire a lor avea ceva
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > UNEORI LUMINA ÎȘI SCRIE NUMELE PE CER Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 599 din 21 august 2012 Toate Articolele Autorului viața cerșea un loc în care să-mi adoarmă durerea acolo unde se-ntâlnesc pustiuri îmbrățișări așteptări și lumini într-un unghi ascuțit ca un țipăt în pieptul muntelui pe altă cărare urcau cu făclii zâne și decenei s-aprindă focul în vatră am ridicat privirea până în ochiul deschis orb prin turnul necredinței arsă întâia dată
UNEORI LUMINA ÎŞI SCRIE NUMELE PE CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355239_a_356568]
-
a desprins de Olga și l-a îmbrățișat. - Mare bucurie mi-ai făcut, prietene. Nu speram să mai vii. Îți prezint proaspăta mea soție... - Cele mai sincere felicitări și să fiți fericiți! a răspuns Fănel, după ce s-a desprins din îmbrățișare, găsindu-și cu greu cuvintele... Sărut mâna, felicitări și casă de piatră! s-a adresat apoi, înclinându-se adânc în fața Olgăi, fără să cuteze a o îmbrățișa și a o privi in ochi. - Mulțumim, mulțumim, au răspuns cei doi aproape
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
cum rămâne cu cheltuielile făcute pentru această cursă plus trebuie să te întreții și tu ... -”Nu vă faceți griji ... sunt și alți pasageri” am răspuns eu, apoi aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea mă strâns cu putere. -”Ai facut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie pentru care îți mulțumesc, Dumnezeu să te călăuzească” spuse ea. I-am strâns mâna și apoi am plecat spre Oradea. În spatele meu parcă,o
O POVESTE DE SUFLET de IONEL CADAR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355723_a_357052]
-
cu noi, cu oamenii acestor zile? Tatăl mortului nu se însurase, în tinerețe, până femeia asta nu a avut zestre, să se poată mărita. Mortul era nepotul ei, fiul fratelui ei! Nepoata, o fi având nevoie și ea de o îmbrățișare...că nu mai are nici mamă, nici tată, nici frate... -Boc e de vină, că uite, sunt pensiile mici! îmi spune dama, simțindu-mi privirea mustrătoare. Mi-ar trebui haine negre, coroană, anunț la ziar...S-o aștepta și fata
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
iarna se-nfrățește cu cristalele fulgilor de zăpadă, depunând acea subțire peltea pe șosele, ce transformă orice deplasare într-un straniu dans incoordonat. Plescăie pofticios, când prinde câte un toc prin el, care se zbate nervos să-i scape din îmbrățișare, dar nu se sfiiește nici să înghită câte-un pantof cu totul, ca oul lui zdreanță, cel cu ochii de faianță. Blestemăm la el și-l combatem sistematic, măturând și ștergând cu nădejde, alungând „murdăria” din spațiul nostru civilizat, deși
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile. De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă mă cheamă spre ea. Ape înspumate îmi îmbrățișează gleznele fierbinți. Îmbrățișarea lor este atât de plăcută, muzica ce o aduc cu ele atât de fascinantă încât pășesc într-acolo. Încet, încet, apele cresc și-mi cuprind genunchii. O poartă se deschide ca și cum sfera în care sunt ar avea mai multe încăperi
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
o scoică s-a deschis fiind gazdă bună pentru o alta ce nu vrea să-și ude piciorul delicat. O tablă de șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: „Ce faci? Nu știi să înoți!?“ Helene PFLITSCH Moragalla, Sri Lanka
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reușit să-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea lui, de parcă ea ar fi înțeles sublima chemare a dragostei. Astfel, am putut să-l privesc mai îndeaproape. Aripile lui păreau suflate cu pulbere de stele... căci aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
aveau scânteieri diamantine. Nu știu prin ce minune, dar nisipiul s-a transformat într-o nuanță de albastru-cenușiu, asemănătoare cețurilor nordice. Și, cu fiecare bătaie a lor, culoarea devenea mai intensă. Admiram o minune a naturii, fragilă și delicată. În îmbrățișarea-i tandră, fluturele părea că se contopise cu crăița. Atunci, mi-am spus: poate că și el este un crai! Am să-i schimb numele și am să-i spun, „craiul îndrăgostit”. Când își contempla cu atâta iubire crăița, i-
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
privesc oricând spre casa părintească rămasă în umbra morții am chipul plâns și răvășit poet de sunt acum scriu rece nu cere părinții din etern vreau mâna de pământ din ce-a rămas acolo la mormânt lacrimi ostenite curg la îmbrățișarea cu trecutul părinții nu mai sunt sunt lacrimi picături de dor pe lavița visului între pereți răscruci de riduri pe frunte cât chin lovește omul fără părinți mângâiații duios în viață cât sunt să nu va depărtați nicicând acum cât
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
poveste este inerentă: copila jinduiește la vremea basmelor „din lumea fără litere” - aluzie la timpul când mama, tata, bunica îi citeau povești până când venea pe la gene, Moșul Ene. Cuvinte predilecte: răsărit, speranță, zâmbet, cuvinte, tăcere, șoaptă, taina, primăvară, Lumină, verde, îmbrățișări, tinerețe, pleoape rourate, crengile cerului, dimineața, cuibul albastru, ruga, libertatea, fântână, balansoar, petec de iarbă adevărată, stele, pași, rădăcinile pietrelor, izvoare, liniștea, mugurii, palma pământului, păpușile ascunse alaltăieri, neliniștea din albăstrele, urmele prezentului, pene de șoim, alt albastru, rugăciuni pentru
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
de suflet a înființat și a condus reviste literare, culturale, (redactor la revista „Românul Australian” din Melbourne, redactor la „Viața Parohială” și redactor șef la „Jurnal Olimpic” și „Spirit Românesc” din Sydney) în care i-a adunat ca într-o îmbrățișare românească pe mulți dintre scriitorii români obligați să-și caute împlinirea destinului pe alte meridiane. Îl găsim câțiva ani buni redactor la valoroasa revistă „Agero” din Stuttgart (Germania) și redactor șef la „Romanian VIP” din Dallas, Texas. În prezent este
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
sânzienelor? Zână, tu nu-mi face rău! Mie-mi place dansul tău! Ochișorii-ți de turcoaz mă vor scoate din necaz! Învoiește-te, de-ai vrea, Zâna mea, frumoasa mea, să stau în privirea ta ca să-ți pot cânta doina! Îmbrățișarea nopții de mătase Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii! Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
de mătase, dacă ne-ar învălui Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii! Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu. Noapte violetă Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă, Ochii-n lacrimi mi-i surprind
NOAPTE ALBA DE MATASE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356060_a_357389]
-
din romanul ''Fundul de ochi'' Nimeni nu-i dăruise până acum nici măcar un zâmbet și totuși nu visa...mâinile lui escaladau sânii mici cu sfârcurile umflate de dorință și atingerea aproape că o durea; a încercat să se smulgă din îmbrățișarea aceea venită brusc, odată cu momentul când soarele își prăbușea trupul în mare, contopindu-se cu neărginirea. Nici măcar nu știa cine este. Se întâlniseră pe plaja de lângă hotel București acolo unde era spuma celor de bani gata.Ea făceam plaje de când
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
Mi-e dor... Mi-e dor de atingerea ta... De surâsul tău dulce, senin... Mi-e drag de-mpreuna a sta... De-acel sentiment cald, pur, sublim... Mi-e dor să iți simt răsuflarea... Aproape de tâmplele mele... S-adormim în îmbrățișarea... Ce ne-aduce aproape de stele... Te vreau fericită... Și Tatălui ìi mulțumesc... Că mi te-a adus, ființa iubita... Și din tot sufletul eu te iubesc... de Cristian Gabriel Groman la 6 octombrie 2010 ... Citește mai mult Mi-e dor
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
Mi-e dor...Mi-e dor de atingerea ta...De surâsul tău dulce, senin...Mi-e drag de-mpreuna a sta...De-acel sentiment cald, pur, sublim...Mi-e dor să iți simt răsuflarea...Aproape de tâmplele mele...S-adormim în îmbrățișarea...Ce ne-aduce aproape de stele...Te vreau fericită...Și Tatălui ìi mulțumesc...Că mi te-a adus, ființa iubita...Și din tot sufletul eu te iubesc...de Cristian Gabriel Groman la 6 octombrie 2010... XXXI. ...ANOTIMPURI..., de Cristian Gabriel Groman
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]