4,030 matches
-
până spre sfârșit de martie. Drumurile toate erau acoperite de covorul alb al zăpezii uneori pufoasă, alteori colțuroasă, iar crengile copacilor parcă gemeau la cea mai ușoară adiere de vânt. Pe faleză, pe o bancă, privind Dunărea, ședea o femeie îmbrăcată elegant . Avea un aer distins în ciuda anilor pe care-i arăta. Am mai făcut mulți pași și mi-am dat seama cine este . Parcă mă și zăpăcisem, pierzându-mi și firea ! Am salutat-o și mi-a răspuns, surâzând cu
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
pe la căruț, pătuț, bluzițe sau scufițe și până la perdelele uriașe ce nu-mi dădeau lumină cât să-mi găsesc jucăriile prin scutecele aruncate. În plus, cu mare drag, le priveam la bluzele ce-acopereau pieptul mamei și, câteodată, manșetele bluziței îmbrăcată pe când mă lua la plimbare. Ei, da! La plimbare am zis. Pe străzile curate din urbea mea natală și prin imensul parc în care, pe vremea ceea, cânta frumos fanfara. Așa, prin mulțimea de oameni ieșiți la promenadă, tot mai
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
mine simțeam că mă cuprinde, brusc, o amețeală și nu mai puteam să articulez niciun cuvânt. Dar totul s-a rezumat la aceste sentimente neîmpărtășite. Așa stăteau lucrurile atunci, în acea vreme. Astăzi, tinerele eleve au libertatea de a veni îmbrăcate cât mai sexi - la școală - și, cu mult tupeu, încearcă să seducă profesorii. De multe ori, cu această aparență înșelătoare, seducătoare, reușesc...... Și iată ce ne spune chiar autorul: „Fata încă odată făcea dovada stării generale a tinerilor din tipurile
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]
-
ajungea până la cer, iar plafonul era plin de stele lucitoare. Ferestrele erau prea sus, de nu puteai să te uiți afară, doar razele soarelui se încrucișau deasupra capetelor noastre. Pereții mi-au plăcut cel mai mult; o mulțime de oameni îmbrăcați, nu ca la noi, erau în veșminte colorate, încât abia le puteam zări fețele. Preotul era îmbrăcat la fel ca unii de pe perete și ținea mâinile la fel ca ei când zicea “Aleluia” sau “Doamne miluiește”. Numai cuvintele acelea le-
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
-Hai să chemăm poliția prin telefonul de urgență! -Bine! Constantin formă numărul și raporta ce i se întâmplă. Primi recomandarea să nu plece din acest loc. Nu după mult timp sosiră două autoturisme cu polițiști în civil, dar, unii, si îmbrăcați în hainele lor specifice.” * Se înnoptase de-abinelea. Luminile de la ferestrele bucătăriilor din blocul de vis a vis se stingeau pe rând. Țină pregătind cină povestea despre nepoate. Eu ascultăm, dar gândul îmi era la român. Mâncarăm că de obicei rădacinoase
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
supărată pe ea că îmi făcea atâtea observații cu noaptea în cap; ce, eu nu eram țărancă la fel ca ea, doar veneam de la oraș și, în plus, după atâtea premii, nu eram “oricine”. Am ieșit din curte mai bine îmbrăcată decât ”doctorița de la dispensar”, după spusele lui tataie și fericită că aveam să fac o impresie bună țărăncilor care nu mă văzuseră din toamna trecută, am luat-o pe Orfană de lanț. Mergeam amândouă în urma lui tataie, care ducea cele
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ascultau atenți pe Marin, dar nu îndrăzneam, pentru că niciunul nu încercase să intre în vorbă cu mine. Îi cunoșteam pe toți; înainte ne jucam ”fața ascunselea” și “leapșa”, dar de data aceasta, ne ignoram reciproc. Poate pentru că eram prea bine îmbrăcată și nu credeau că eram interesată să alerg prin bolovanii de pe malul gârlei sau să mă ascund prin tufele de la marginea pădurii. Așa că, aparent indiferentă, dar cu grația unei orășence, m-am aplecat să iau lanțul pe care “Orfana” îl
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
prin cap. -Vezi, fa, că ești proastă! mi-a răspuns Marin fericit. Nu știi nimic! a continuat de data aceasta râzând ca un nebun! Am luat premiul întâi. Tu ce premiu ai luat, fa, că te ține mă-ta așa îmbrăcată? Am rămas cu privirea pierdută spre el; uitasem și de rochia ruptă și de durerea din pulpă, pe care nu îndrăzneam să o frec sau să-i spun lui tataie, pentru că îmi căuta prin iarbă cealaltă sanda. -Spune-i, br, nea
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
intrat în casă și s-a întors cu paltonul peste pajama și cu ghetele cu șireturile desfăcute. Numai căciula îi era undeva pe ceafă. La fel de repede a intrat și a ieșit și mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană. Eram înțepenită pe scară de frig și de nenorocirea care se abătuse asupra noastră și a lui
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
-se vinovat pentru prima dată că mă gonise, mă mângâia și mă săruta pe păr. Dimineața m-am trezit singură, paturile erau nedesfăcute, asta însemna că mamaia și tataie nu dormiseră încă. M-am frecat la ochi și așa cum eram îmbrăcată, m-am îndreptat spre grajd. Nu mă gândeam nici la vaca noastră și nici la vițelul ei. Eram încă obosită și pentru prima oară de când eram la țară, am simțit că îmi era dor de mami. Am trecut prin curte
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
înhățat fără cuvinte, dovezile îi atârnau de gât, de creier, cândva senin și rațional. I-a spart parbrizul din ochi, dar i-a lăsat ștergătorul de lacrimi să-și plângă toți anii tinereții, expuși la pericole cu nonșalanță. Doi ofițeri îmbrăcați regulamentar, i-au pus cătușe pe mâini, pe ochi, pe suflet și i-au spus: atenție copilărie candidă, adolescență efervescentă, drogurile înainte de toate, vă omoară sufletul! Acum zboară și el în văzduh ca și amintirile râncede, era să pățească rău
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
I. PRODUSUL MUZEI MELE, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 422 din 26 februarie 2012. Sunt produsul muzei mele Cu ochi limpezi și curați, Precum cerul plin de stele, În iubire îmbrăcați. Sunt produs dintr-o iubire Caldă, sinceră, curată, Împletită-n fericire Pentru lumea însetată. Sunt produsul muzei mele Cu ochi verzi, pătrunzători, Iubire sculptată-n stele Din geana noilor zori. Citește mai mult Sunt produsul muzei meleCu ochi limpezi și
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Împletită-n fericire Pentru lumea însetată. Sunt produsul muzei mele Cu ochi verzi, pătrunzători, Iubire sculptată-n stele Din geana noilor zori. Citește mai mult Sunt produsul muzei meleCu ochi limpezi și curați,Precum cerul plin de stele, În iubire îmbrăcați.Sunt produs dintr-o iubireCaldă, sinceră, curată,Împletită-n fericirePentru lumea însetată.Sunt produsul muzei meleCu ochi verzi, pătrunzători,Iubire sculptată-n steleDin geana noilor zori.... II. NU MĂ IUBI!, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 321 din 17
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
pierduți îmi caut încă cărarea o mască albă îmbracă pământul ascunde rănile și durerile toamnei din mine timpurile trecute-mi plâng amăgirea pădurea desfrunzită mă atrage în întuneric colțul ierbii moare sub tristețea de sus căzută gândul meu în alb îmbrăcat rătăcește privirea imesitatea nu-i departe văd lacrimi în fulgi de suflet dinspre December tu bați în geamul din mine te aștept în durere by Viorel Muha Referință Bibliografică: December / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
descoperit cel care a tras? -Nu! Dar eu bănuiesc că l-a împușcat Gheoroiu, soțul Nuței. Motivul? Să nu mai plătească datoria” Însă Necșulescu nu a căzut în plasă. A murit altul în locul lui. Era, bănuiesc, un om al străzii. Îmbrăcat, spălat și dichisit. Învățat să răspundă la numele de Protopopescu. În schimbul unei sume de bani. Ne bănuind ce-l așteaptă. - Aproape aceeași întâmplare s-a petrecut în Lădești, pe vremea comunismului, spuse Dorel. Era un medic, pe nume Duței, directorul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
nu s-a depărtat prea mult de casă. N-am ajuns niciodată la linia orizontului! Acolo se petrec lucruri neștiute, adevărate! Fumuri, flăcări și zgomote vin de-acolo, povești îngrozitoare și petreceri neterminate, femei cu păr scurt și străini puternici îmbrăcați ciudat... presimt că nu voi ajunge niciodată acolo. Referință Bibliografică: Tata a plecat / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TATA A PLECAT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357498_a_358827]
-
secolul șaisprezece - șaptesprezece, nu pe ea, o tânără a Comunității Europene. Ce-ți este și cu pictorii ăștia! Ei nu te văd așa cum ești, ci cum vor ei să te vadă. Poate că dacă ar fi pictat-o cum era îmbrăcată, tabloul ar fi semănat mai mult cu o fotografie, nu ca o realizare plastică. Adriana se gândea, unde să-l așeze. Ce va spune Radu când îl va vedea? Va crede că și-a petrecut timpul în Torino cu ședințele
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
bine jeluite și cu picioare din fier forjat. Unii dintre gospodari preferau să ia loc la câte o mescioară a „Cazionului" - o crâșmă mai de soi -, cu mesele rotunde, sau dreptunghiulare, acoperite cu pânze albe. În jur se învârteau chelnerii îmbrăcați - după moda vremii - pantaloni negrii, cămăși albe și pe deasupra veste din postav. Liste cu bucate, nu prea erau la modă, mai ales că în afară de o ciorbă se mai oferea ori câte o gustare potrivită cu băutura, ori o fripturică la
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
de aceea ne-am întâlnit. Cristina, se adresă el recepționerei șefă, poți să-i spui lui Leonard să înceapă servitul mesei. - Imediat, tovarășul director, spuse femeia și ieși pe ușa batantă a sălii de protocol, venind însoțită de doi ospătari îmbrăcați impecabili în alb, cu tăvile pline de farfurii, o sticla de whisky J&B, gheață, apă minerală și tot ce mai trebuia începerii unei mese de prânz într-adevăr de protocol. Cristina era o tânără până în treizeci de ani, frumoasă
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
rămâne impresionat de personalitatea lui.,, E prea frumos să fie adevărat!” avea să exclame Caragiale mai târziu, aducându-și aminte de întâlnire. Și lui Eminescu figura lui Caragiale la 16 ani i s-a părut a fi a unui dandy îmbrăcat bine, cu multe cunoștințe literare, dar și un mare iubitor de teatru. Acum în această sesiune teatrală dintre anii 1868 și 1869 s-a înfiripat marea lor camaraderie. Peste toate deosebirile de temperament, care vor fi fost net conturate, îi
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
acceptat ideea de a sta lîngă un mototol, care nu gustă din prăjitură nici cînd i-o pui sub nas. Mărunțit bine cu pumnii și frecat energic cu spirt, Mancuse simțea cum își revine în putere, așa că s-a lăsat îmbrăcat și mîngîiat și răsfățat de nevestica lui cea frumoasă și veselă și bună și fericită și au ieșit mîndri pe poartă sub privirile vecinilor, care se minunau că îi mai vedeau și pe ei preumblîndu-se într-o zi de sărbătoare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
mare în mijlocul ei, se deplasează înainte - înapoi și pe lateral, sunt efecte cinematografice care te fac să poți privi din diferite unghiuri, dansul celor opt dansatori. Un balon mare, negru lucios, umplut cu heliu se ridică de pe umerii unei dansatoare îmbrăcată în costum negru, trăgându-i ușor brațele, genunchii, în sus. Mișcările ei grațioase, ușor robotizate, atrag un dansator. Tragerea în sus a trupului dansatoarei de către balon se produce din când în când, ea nu este suficient de puternică și, dansatoarea
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
lucru tot timpul. Domnul Bacalu ne asigura masa și dormitul. De dormit dormeam in podul grajdului de la cai. Fân era destul și mai aveam niște pături vechi pentru învelit, dar fiind vara nu prea aveam nevoie de ele, fiindcă dormeam îmbrăcați. Cum eram copii ne jucam prin podul grajdului și așa se face că am dat peste o ladă cu mai multe pendule din acelea care aveau tamburi muzicali. De ce erau ascunse în podul grajdului și de ce erau așa multe aveam
BĂIAT LA SIFONĂRIA LUI BACALU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358245_a_359574]
-
-i prea mult pentru un vârf de munte? - Te deranjează costumul meu de plajă? Este cel folosit de obicei la mare, nu altul special pentru munte. - Nu mă deranjează de niciun fel, însă mă gândeam la cât ești de sumar îmbrăcată încât există pericolul să „te prindă” curentul montan, spuse el pe un ton ironic. Remarca iubitului său nu-i căzu bine Săndicăi. Ea a vrut să-I facă o surpriză plăcută, să-i mențină trează atenția asupra frumuseții sale, să
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357478_a_358807]