1,838 matches
-
susținută de cultul funerar egiptean, care vorbește despre o casă de aur din viața de dincolo. Aceasta a fost decodată de specialiști drept ipostază a cavoului (evoluție a casei de pe mormânt, credință încă foarte puternică în mentalul arhaic românesc): „«odăile împărătești ale casei de aur» constituie principala încăpere a cavoului”. Și mai frecvent, în basme, i se cere flăcăului să construiască o replică a acestei clădiri fabuloase: „Până mâne la zâuă, să nu să facă zâuă bine, să faceți niște căsi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să facă mari fapte dezinteresate și umanitare”. Eroul are aură regală, dacă nu o primește prin naștere, o va dobândi ulterior prin puterea minții și a paloșului. Iată de ce imaginea mirelui din orațiile de nuntă se asociază cu fastul alai împărătesc: nunta flăcăului inițiat este nunta ființei însăși. Revenind la fragmentul din Dâmbovița, observăm că împărăteasa nu se conformează cu profilul privilegiat al suveranității, ci are ocupații casnice prozaice. Viziunea aceasta, tipic românească, dezvăluie un imaginar arhaic senin, în care instanțele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lasă marcat de nereușita miilor de neofiți ce i-au premers, scopul lui este foarte clar precizat: vânătoarea ca formă de pețire eroică, așa cum o cunoaștem mai ales din orațiile de nuntă, unde alaiul mirelui este prezentat ca o oaste împărătească pornită într-o expediție măreață. Genealogia eroului pare a fi un element important pentru reușita incursiunii în sacru, fiu de roman în această variantă, el este și om al muntelui, deci familiarizat cu centralitatea mitică: „Ficior de mocanî/ Și de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
invazia fiind progresivă și iminentă. Efectul poetic este dat de acumularea substantivelor din descriere, coborârea cerbului din munte fiind asemenea unei avalanșe ce înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic de întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului împărătesc din basmul Șperlă Voinicul: „în ogoarele noastre mai crește și pălămidă ori neghină, mai face câteodată grâul tăciune, și nu ca ogorul împărătesc, unde grâul avea paiul de aur și spicul boabe de pietre nestemate, la care cu mare greutate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înghite succesiv spațiile. Planul vegetal (jefuit periodic de întrupările haosului) ia o formă supremă în descrierea lanului împărătesc din basmul Șperlă Voinicul: „în ogoarele noastre mai crește și pălămidă ori neghină, mai face câteodată grâul tăciune, și nu ca ogorul împărătesc, unde grâul avea paiul de aur și spicul boabe de pietre nestemate, la care cu mare greutate puteai privi!”. Imaginea opusă, a epuizării energiilor fertile, caracterizează în mod surprinzător celălalt tărâm: „Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
furnizând o explicație pentru jefuirea periodică a planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca simbol al precarității echilibrului în care se află lumea, iar în mintea receptorului se formează o antiteză cu descrierea copacilor cosmici din curtea împărătească sau din bășteaua de pe mare. Legătura totemică între cerb și flăcăul din colinde este evidentă prin puterea celui din urmă de a auzi animalul (singurul cu această abilitate, deci un ales) sau de a-l vedea. Feciorul a parcurs deja
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
axis mundi, în cele mai multe texte leul se află sub un element vegetal, ceea ce transmite ideea originii duale a lumii: „Subt un spin mândru-nflorit” (Almaș-Săliște-IliaHunedoara), „Sub o tufă de schinduf” (MăcinTulcea), același loc din care este păzit ogorul cu roade împărătești în basmul Șperlă Voinicul. In cadrul acesta, aflat în afara orizontului cunoscut, identificabil cu traseul psihopomp, leul este găsit de flăcău dormind: „Când fu soarele-n de-seară/ Și vremea de târnoseală,/ Trecu pe la cești doi meri,/ Găsi leul adormit,/ D-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
batiste și gulere. Cele dintâi sunt frecvent gajuri de dragoste, în timp ce ultimele reprezintă un semn clar de „distincțiune”, ce vorbește despre poziția socială a familiei miresei. „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugră- vea/ La gulere voinicești/ La năfrămi împărătești” (Porumbacu-deSus - Sibiu), „Ea-m coasă și-mi ghindoseșt/ La un guler ș-o basma,/ Guleru a fraților,/ Basma a voinicilor”(Barcea - Galați). In balada Soarele și luna I (1), Iana Sâmziana este găsită de fratele ei în mijlocul unei activități premaritale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și coase./ Nu știu, coase ori descoase,/ Lăcrămioare știu că varsă,/ Lacrimi pe gherghef îi cad/ Și începe-un cântecel./ Împărăteasa auzea/ Și din gură-așa-i zicea:/ - Ce cânți fat’ așa cu jale?/ Nu cânți cântec țărănesc/ Cânți cântec împărătesc” (Basarabia). Jalea specifică etapei inițiatice implică sentimentul de ruptură și este replica plânsului lumii, în timp ce cântecul împărătesc constituie marca fecioarei inițiate. Condiție maritală reală în mentalitatea tradițională, vocea melodică depășește aici armoniile permise contingentului și atinge muzicalitatea supremă: „Nu e
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
începe-un cântecel./ Împărăteasa auzea/ Și din gură-așa-i zicea:/ - Ce cânți fat’ așa cu jale?/ Nu cânți cântec țărănesc/ Cânți cântec împărătesc” (Basarabia). Jalea specifică etapei inițiatice implică sentimentul de ruptură și este replica plânsului lumii, în timp ce cântecul împărătesc constituie marca fecioarei inițiate. Condiție maritală reală în mentalitatea tradițională, vocea melodică depășește aici armoniile permise contingentului și atinge muzicalitatea supremă: „Nu e cântec mojicesc,/ E cântec împărătesc” (București). Tot ceea ce ține de inițierea fetei are calități împărătești. Așternuturile țesute
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatice implică sentimentul de ruptură și este replica plânsului lumii, în timp ce cântecul împărătesc constituie marca fecioarei inițiate. Condiție maritală reală în mentalitatea tradițională, vocea melodică depășește aici armoniile permise contingentului și atinge muzicalitatea supremă: „Nu e cântec mojicesc,/ E cântec împărătesc” (București). Tot ceea ce ține de inițierea fetei are calități împărătești. Așternuturile țesute de mâna ei sunt regale „Coase, coase, ’nchindisește/ O prostirempărătească,/ Ea silește s-o sfârșească” (Tudora - Suvorov), mirele ei e fiu de împărat în orațiile de nuntă și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timp ce cântecul împărătesc constituie marca fecioarei inițiate. Condiție maritală reală în mentalitatea tradițională, vocea melodică depășește aici armoniile permise contingentului și atinge muzicalitatea supremă: „Nu e cântec mojicesc,/ E cântec împărătesc” (București). Tot ceea ce ține de inițierea fetei are calități împărătești. Așternuturile țesute de mâna ei sunt regale „Coase, coase, ’nchindisește/ O prostirempărătească,/ Ea silește s-o sfârșească” (Tudora - Suvorov), mirele ei e fiu de împărat în orațiile de nuntă și în basme, unde fecioarele „sălbăticite” în sacru sunt găsite și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin substituția familiei cu persoane străine, adeseori prea puțin binevoitoare. Satira folclorică alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De fiecare dată când fata începe să cânte, împărăteasa se simte amenințată: „Nime-n lume n-o auzea,/ Numai d-împărăteasa;/ Ea aude și-mi răspunde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nemaivăzută, „.mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i” (Mara - Maramureș). Mirarea oștirii fastuoase are aici un echivalent în neputința profană de a înțelege menirea florii. Abia a treia căutare a slujitorului împărătesc este fructuoasă, însă asumarea miresei trebuie făcută de împăratul însuși, singurul care poate strămuta floarea de pe mormânt, printr-un gest de o virilitate violentă: „Pun’e mîna pă iș, amu o, o zmulge cu rădăcin’i cu tătu, d’im
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puse într-un pahar cu apă în odaia lui de culcare” (Mihăilești - Vlașca). Interdicția luminii diurne face ca fata din ambele variante citate ale basmului fetei înmormântate să revină la forma umană doar noaptea, când mănâncă pe ascuns din bucatele împărătești, ca semn al reintegrării în lumea fenomenală. În colindele de fată mare, inițiata însăși declamă natura vegetalacvatică a ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care nici nu era pă față dă pământ mândră fată ca aia. Zână!”. Apartenența la sacru dă aparițiilor zoomorfe specifice basmului o valoare opusă celei sugerate de ciuta fără splină. Soțiile sacre, ce reînnoiesc fertilitatea lumii, apar în copacul mitic împărătesc: „o pasăre frumoasă, cu penele de aur, cântă fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul cu puteri întemeietoare: „...într-o bună zi, stând la umbra unui stejar cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la sacru dă aparițiilor zoomorfe specifice basmului o valoare opusă celei sugerate de ciuta fără splină. Soțiile sacre, ce reînnoiesc fertilitatea lumii, apar în copacul mitic împărătesc: „o pasăre frumoasă, cu penele de aur, cântă fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul cu puteri întemeietoare: „...într-o bună zi, stând la umbra unui stejar cu oile, vini în fața lui o pasăre și tot ciugulește și tot ciugulește șî el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trăiesc pasul următor inițierii în orațiile de nuntă, unde gestul lor cosmocrator, unirea ceremonială, se împlinește. Cele două forme de expresie poetică populară nu pot fi înțelese una în absența celeilalte, iar funcția șablon cu care se încheie basmele, nunta împărătească, întărește semnificația hierogamiei. Colinda dezvăluie o inițiere în sacru, personalizată, în timp ce orațiile se reîntorc în spațiul profan, printr-o reluare a gestului mitic creator în profan, cunoscut doar prin cei inițiați: fecioara și tânărul. Coordonate stilistice De-a lungul lucrării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
universală a creștinismului este evidentă tocmai în faptul că Mesia a fost răstiginit de cei pe care venise să-i salveze, iudeii. Și nu întâmplător, tot un evreu, Pavel din Tars, va duce Cuvântul lui Dumnezeu la neamuri. La ospățul împărătesc mesele nu sunt niciodată rezervate. Teza IV: Revelația universală a divinității lui Dumnezeu nu este împlinită în istoria lui Israel, ci în destinul lui Iisus din Nazaret, în măsura în care sfârșitul tuturor este anticipat în El27. Istoria ca întreg este vizibilă numai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de măr (refren după fiecare rând) Din ce câmpu-i mai frumosu Este-o verde de livadă, O livadă și-o cetate Și-n cetate cine șede ? Șede Silvia d-ochi negri Și coase și chindisește Tot gulere voinicești Și prapori împărătești Și alte țesături domnești Hai Ler, flori de măr. Tot în ajun de crăciun, doi, trei băieți tot sub 14 ani, mai isteți constituie un grup care cu sprijinul părinților sau a unor frați mai mari și-au confecționat din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo.» - «Și ce aduci dumneata în desagii ăia așa de mari ?» - « Apoi aduc cărți, să dau bieților noștri români, ardeleni, să vază toți din ce viță împărătească ne tragem noi românii. Pe aci prin munți, mai cu seamă când trec granița, trebuie s-o potrivesc noaptea, că sărăciile astea de jăndari îmi cam iau urma.Cu toate că aci pe vârfurile munților nu ar trebui să fie graniță. Dracu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
povestească, cum de a venit să lupte alături de Bujor: «No ! Mie să-mi ziceți Ciornei, fârtaților, c-apăi chiar așa mă cheamă, Pătru Ciornei. Sânt dintre moți; am fost ortacul lui Horia. Am luptat cu dânsul până l-au prins tâlharii împărătești în pădurea Scorogetului. N-am văzut cum l-au nimicit tiranii pe Horia, cu chinul roții, la Alba Iulia-n cetate. Dar am auzit. Și asta, no, asta am s-o țin minte cât oi trăi. Horia a fost omul cel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a oprit suflarea-n piept de spaimă. Am cincizeci de ani. Mă fac haiduc nu din îndemnul sângelui înfierbântat al tinereții, ci din amară și fără de leac suferință, după îndelungată chibzuială și frământare. Din Apuseni, apăi, no, de răul cătanelor împărătești, am fugit în Făgăraș. Am muncit, pe ici, pe colo, ca un câine de pripas, ascuns cu nume schimbat. Mi-am luat muiere, o făgărășancă blândă și bună ca pita când o ridici de pe vatră. Trăiam săraci, urgisiți, hăituiți de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lui politică ajunsese așa de mare și în sud-estul european, încât de el se temea și Paleologul din Constantinopol. Suveranii străini îi trimiteau solii și daruri bogate, iar pe trimișii lui îi întâmpinau cu mari onoruri, ca pe niște soli împărătești. Fiindu-i cunoscută faima de mare viteaz, cu greu deci se putea gândi cineva să-l înfrunte. Și românii, care învățaseră așa de bine timp de o mie de ani ce însemna dezlănțuirea mâniei orientale, au trebuit nu numai să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de toamnă sclipea la suprafața mării, purtat de valuri. Se vedea ca o oglindă mare, sfărâmată, și pentru că era atât de fărâmițat, nu lăsa impresia că-și va mai putea reveni vreodată. Nici dacă l-ar fi ajutat toate oștile împărătești. Cântecul lui Bob Dylan mi-a amintit de fata de la firma de închiriat mașini. Și ea mi-a făcut o impresie excelentă. Ar merita un pic de fericire. Mi-o imaginam îmbrăcată cu sacoul companiei la care lucra - verde, culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]