1,731 matches
-
rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un mare afiș pentru un spectacol și din el căzu un bilet. ― Pentru mine? Un bilet pentru mine? Nicolache, m-ai scos din mormânt, mi-ai redat viața, mi-ai dat împărtășanie! Continuarea se petrecu fără vorbe, dar cu multe râsete. Unchiul și nepotul se rostogoleau pe divan într-o îmbrățișare plină de vigoare tinerească. ― Dar citește-l! Poftim, ia-l și citește! Iancu luă afișul, ezită, apoi îl rulă încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
afgan mare, simțeau și ei asta. O însoțeau fermecați, căutându-i mereu transparența verde-albastră a ochilor. Manuc oftă, mulțumit că mai era încă în viață. Nu murise. Dar cât de aproape fusese de moarte. Dacă ar fi înghițit din acea „împărtășanie”, acum ar fi fost deja mort. Ar fi zăcut cine știe unde, într-o groapă umedă, printre șobolani, iar soția lui, Mariam, n-ar mai fi aranjat florile în glastre... n-ar mai fi cântat... iar transparența ochilor ei ar fi dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai joase un imn destul de lung, în care cuvintele laudă Luminii se repetau la sfârșitul fiecărei strofe. ― Veniți să ne împărtășim cu Lumină! Masonii se așezară unul în spatele celuilalt. Venerabilul oferi fiecăruia câte o lingură din ceramică albastră umplută cu împărtășania de pe tavă. Cel care o primea înghițea împărtășania, apoi mergea spre asistentul de pe margine și depunea lingura primită pe tava din brațele acestuia. D’Autrey privi în direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cuvintele laudă Luminii se repetau la sfârșitul fiecărei strofe. ― Veniți să ne împărtășim cu Lumină! Masonii se așezară unul în spatele celuilalt. Venerabilul oferi fiecăruia câte o lingură din ceramică albastră umplută cu împărtășania de pe tavă. Cel care o primea înghițea împărtășania, apoi mergea spre asistentul de pe margine și depunea lingura primită pe tava din brațele acestuia. D’Autrey privi în direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc făcu primul pas. Dar se opri, fulgerat deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu împărtășania de pe tavă. Cel care o primea înghițea împărtășania, apoi mergea spre asistentul de pe margine și depunea lingura primită pe tava din brațele acestuia. D’Autrey privi în direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc făcu primul pas. Dar se opri, fulgerat deodată de vorbele țigăncii, de ultimele cuvinte șuierate. Tocmai prindea banul aruncat de el. „Nu înghiți împărtășania, frumosule! Nu înghiți împărtășania!” Atunci le ignorase. Acum căpătau sensul unui avertisment clar. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
D’Autrey privi în direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc făcu primul pas. Dar se opri, fulgerat deodată de vorbele țigăncii, de ultimele cuvinte șuierate. Tocmai prindea banul aruncat de el. „Nu înghiți împărtășania, frumosule! Nu înghiți împărtășania!” Atunci le ignorase. Acum căpătau sensul unui avertisment clar. Trebuia să ia o hotărâre. Să primească împărtășania sau nu? Din prudență, nu mânca niciodată ceea ce i se oferea în afara casei sale și, în nici un caz, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
direcția prințului, îndemnându-l să se apropie, ca să primească și el împărtășania. Manuc făcu primul pas. Dar se opri, fulgerat deodată de vorbele țigăncii, de ultimele cuvinte șuierate. Tocmai prindea banul aruncat de el. „Nu înghiți împărtășania, frumosule! Nu înghiți împărtășania!” Atunci le ignorase. Acum căpătau sensul unui avertisment clar. Trebuia să ia o hotărâre. Să primească împărtășania sau nu? Din prudență, nu mânca niciodată ceea ce i se oferea în afara casei sale și, în nici un caz, de la persoane cu totul necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se opri, fulgerat deodată de vorbele țigăncii, de ultimele cuvinte șuierate. Tocmai prindea banul aruncat de el. „Nu înghiți împărtășania, frumosule! Nu înghiți împărtășania!” Atunci le ignorase. Acum căpătau sensul unui avertisment clar. Trebuia să ia o hotărâre. Să primească împărtășania sau nu? Din prudență, nu mânca niciodată ceea ce i se oferea în afara casei sale și, în nici un caz, de la persoane cu totul necunoscute. Dar, în același timp, nu putea să refuze. Și nici să fugă. Porni spre altar cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oferea în afara casei sale și, în nici un caz, de la persoane cu totul necunoscute. Dar, în același timp, nu putea să refuze. Și nici să fugă. Porni spre altar cu pași rari, în zăngănitul regulat al pintenilor. Observă că, din toată împărtășania, mai rămăsese doar o mică bucată, cu marginile foarte regulate. Ultima. Prințul apucă lingura cu mâna dreaptă, înclină ușor capul în fața Venerabilului, apoi se îndreptă spre margine. D’Autrey îl urmărea extrem de atent. Îl văzu ajutându-se de mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se încordă. Deveni arc gata să sară. Calcula cu rapiditate. Trebuia să-și coordoneze bine mișcările. Când va sări, va scoate și lama. Apoi... Apoi șuieră ceva aproape de ureche. ― S-o ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase În casă? D-apăi să videți, doamnă, că cum stau sâtuațiile, că-ntâi și-ntâi or stat Rușâi șî, după legea lor, rusască, prăpăd șî pară!; șî, dup-aceea sâtuațiile s-au prezentat uite cum: Rușâi au rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În mulțumirea legitimă a bisericii exista, totuși, o umbră Întunecată. Teologii discutau, și nu se puneau de acord, despre rațiunile care-l făcuseră pe dumnezeu să trimită subit moartea Înapoi, fără ca cel puțin să lase timp pentru a da ultima Împărtășanie celor șaizeci și două de mii de muribunzi care, privați de harul divin al ultimului sacrament, se stinseseră În mai puțin timp decât ar fi necesar pentru a o spune. Întrebarea dacă dumnezeu avea autoritate asupra morții sau dacă, dimpotrivă, moartea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dreaptă pe catafalc, Încruntată, albă, răzbunătoare, cu degetul Întins, cu glasul cavernos: „Părinte, nu te ruga pentru mine. Azi-noapte, Înainte de a adormi, am avut un gând necurat, singurul din viața mea, iar acum sunt osândită”. Să caut cartea cu prima Împărtășanie. Era acolo o ilustrație sau am născocit-o eu singur? Desigur, murise În timp ce se gândea la mine, gândul impur eram eu, care o doream pe Mary Lena cea de neatins fiindcă era alt soi și alt destin. Sunt vinovat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rost de o franzelă fierbinte și o rupeai în bucăți pe care le tăvăleai prin vinul îndulcit. Bulgării de pâine înroșită se băgau în gură cât timp încă fumegau, ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și spirit, cu speranța și cu durerea liniștită a ofrandei, peste legănarea amețitoare a noianului poveștilor magice și cumplite, de demult. Vin roșu de cel mai bun, de colea, de la popa, din sacristie! plescăie Vierme. Abluțiunea și Euharistia. Botezul și Împărtășania... Păi, de-acum, suntem ca și împărtășiți! îi pică fisa Fratelui. Dar când se-ntâmplă de se-mpărtășesc oamenii, fără maslu și fără spovedanie? Da! Când sunt pe prag de moarte ori când merg la război, își răspunde tot el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o complică... — în timpul bolii a delirat, a fost inconștientă. O dată am și împărtășit-o, convinși fiind că se sfârșește. întâmplător, Niki lipsea în acel moment și eu a trebuit s-o țin cu forța pentru ca părintele să-i poată da împărtășania : nu mai înghițea de mult nimic... ...momentul acela de confuzie, când, cu mâinile încleștate în umerii ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce ai greșit. Tot acum, în această sfântă zi, după ce se cântă Prohodul și se trece pe sub masă, pentru “a lua aer”, asemenea ritualului spovedaniei, incepand cu cei mai bătrâni bărbațti ai satului și încheind cu sfioasele copile, oamenii primesc împărtășanie. Tradiția spune că 3 zile după aceasta împlinire sufletească, nu ai voie să scuipi sau să săruți obrazul nimănui, căci “magia” dispare. M-am hazardat în discuție și am uitat să vă spun așa cum am văzut eu Biserică în Sfântă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MÂNJEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2079]
-
Biblie. De Paști,creștinii după evanghelie cântă diferite cântece specifice sărbătorii la biserică. Ouăle nu sunt obligatorii le fac doar cei care doresc. În noaptea de Înviere nu merg la biserică. Frângerea pâinii (tăierea -ruperea păinii) este un fel de împărtășanie care este împarțită împreună cu două pahare de vin doar la cei botezați de către doi predicatori care merg prin biserică pe la fiecare. În timpul acesta cât se împarte pâinea și vinul spun un pasaj din Biblie.
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
a cărui prezență absentă o urmărea continuu, să apară de după un stâlp. Prețuia mult prietenia părintelui Bernard, mai ales de când George îi îngăduise să meargă la biserică. Ca răspuns la întrebarea preotului, Diane, copleșită încă de emoțiile clipei când luase împărtășania, începu să plângă. Haide, haide, oprește-te, puțin curaj! — Curaj! Sunt un nimic, sunt o piftie. O piftie nu poate avea curaj. — O piftie se poate ruga. — Eu nu pot. — Fii calmă. Caută ajutor. Cere și ți se va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Asta ne mai dă un pic de curaj. Ce ți-a plăcut la reuniune? — Tăcerea. Cățelul. Ce-a spus domnul Eastcote. — Da... te făcea să te simți purificat, proaspăt spălat, mai alb decât zăpada. — Zău? — Nu te simți așa după împărtășanie? — Nu m-am mai împărtășit de ani de zile. N-am mai călcat într-o biserică de ani de zile. — De ce te-ai dus în seara asta la slujbă? — Din cauza domnului Eastcote. — Vezi? — Și cât te ține senzația asta? — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ortodoxă, unde colegii mei au mers la celebrarea sf. Liturghii, prezidată de patriarh. Acesta, știind că în biserică este și un grup de preoți catolici și temânduse ca nu cumva vreunul să se apropie de altar pentru a primi sf. Împărtășanie, a sărit partea cu împărtășitul și nu i-a mai împărtășit nici pe credincioșii ortodocși. Colegii mi-au povestit acest lucru, scandalizați, după ce ne-am reîntâlnit. Recunosc că nici eu nu am fost deloc ecumenic, deoarece în timpul Liturghiei am stat
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
spre ceruri. Simt în ființa mea Duhul lui Dumnezeu și pe Cristos care se jertfește pentru mine, aici, acum. Câtă reculegere în cei prezenți! Iar abatele prezidează Euharestia cu o solemnitate care trezește admirație și respect. Imposibil de descris momentul Împărtășaniei, rugăciunea de mulțumire, îngenuncheat pe piatra șlefuită de atâția care au îngenuncheat aici. Liturghia se încheie solemn, iar călugării se întorc în sacristie în hainele lor albe, simple și solemne în același timp. Abatele rămâne ultimul, purtând și cârja, asemeni
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Hipertermia este foarte periculoasă. Pe biroul la care scriu este un album cu fotografii de la aniversarea a 50 de ani de căsătorie a părinților parohului. Au fost la Roma, la papa Ioan Paul al II-lea și au primit Sfânta Împărtășanie din mâna acestui fericit. Am răsfoit albumul, iar la sfârșit este scrisoarea soțului adresată soției lui cu ocazia acestei aniversări. Am citit-o cu emoție, căci este de o frumusețe, demnitate și simplitate ce m-au lăsat fără cuvinte. Oare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
citește de pe foile ce le are în față. Constat tot cu plăcere că majoritatea celor prezenți se și împărtășesc. De când am intrat în această țară, nu-mi amintesc să fi văzut atât de mulți credincioși la liturghie și la împărtășanie. Centrul orașului este dominat de biserica Saint Sernin și de Capitoliu, lângă care funcționează și primăria. O clădire impunătoare ce domină piața dreptunghiulară plină de baruri și restaurante, iar mesele acestora sunt toate ocupate. Sunt și mulți turiști ce se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
gravă” și atunci-când, „având în vedere numărul penitenților, nu există duhovnici pentru a asculta cum se cuvine spovezile în timpul disponibil, așa încât penitenții - fără vina lor - ar fi constrânși să fie lipsiți mai mult timp de harul sacramental sau de sfânta Împărtășanie”. De multe ori, unele din aceste posibilități se regăsesc în țările de misiune. În cazul unei astfel de necesități, preotul trebuie să îl înștiințeze pe ordinariul locului despre această celebrare, înainte, sau după caz, după ce aceasta a fost celebrată. O
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]