1,297 matches
-
nefiresc de mici, niște cocioabe. Patru copii se ghemuiseră pe scara de ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de lemn vechi și putrezit, înăuntru câteva scânduri îngălbenite de ploi și de soare, aruncate de-a valma. Deasupra porții, o firmă aproape ștearsă : DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta și am intrat. Curtea aceea aveam senzația
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
furioasă. Bombăne tot felul de vorbe pe care nu le înțeleg. Mă bucur că sunt pe străzile unui oraș îndepărtat, mă bucur de fiecare detaliu, de flori, de arbuști, de grădinile din fața caselor, îi iubesc pe australieni că nu-și împrejmuiesc casele, "aici e ca la bunica în sat", îmi zic în sinea mea, și acolo se punea, până nu demult, mătura în ușă când plecau la câmp ori la târg. Australia este încă o țară patriarhală, deși în centrul marilor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mătura în ușă când plecau la câmp ori la târg. Australia este încă o țară patriarhală, deși în centrul marilor orașe se află acele construcții gigantice de tip american. În rest, Australia este un mare sat, cu case fără etaj, împrejmuite de vegetație, risipite pe sute și mii de kilometri pătrați. De aceea mă simt bine aici. Australia păstrează atmosfera domoală a satului meu natal, încetineala vieții, spațiile largi, liniștea. Ne rostogolim pe o "uliță" a Sydney-ului, cu arșița în cap
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl bagă în pântecele femeii", clevetiseră, mai demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea Păun, avusese burduhanul umflat, ca de ducă-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu ai ce să vorbești, fraților, iar eu am vrut numai să vă zic ce cred: că omul degeaba s-ar îngrădi cu plângere și cu suspine, fiindcă așa ar ajunge la năruirea lui și mai bine-i să se împrejmuiască în bărbăție și în răbdare Dar, podidit de otrava necazului, Pamfil Duran a ținut-o tot pe a lui Zicând: ce vorbești, măi? Că vei fii fiind și tu vreun cadru corespunzător, de nădejde, care te-ai școlit la Academia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îți cam plac prostiile de felul ăsta și am impresia că vrei să ți se întâmple una ca asta. — Așa crezi? spuse încet Takamori. L-a făcut să se simtă foarte caraghios. Și-a întors privirile spre apa șanțului care împrejmuia Palatul. — Păi, da. Așa cred pentru că ești un împrăștiat și habar n-ai pe ce lume trăiești. Ești în stare să mă confunzi și pe mine cu vreo altă domnișoară sau să permiți unei femei necunoscute să te certe crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întreba unde a dispărut Endō și ce planuri avea. Un tren de pe linia Kōkasen, plin de pasageri, trecu pe lângă ei. Chiar și după ce a trecut, mai răsuna încă huruitul roților pe șine. Vreo douăzeci de metri mai încolo, un gard împrejmuia o zonă de construcții și se auzeau zgomote și dinspre partea aceea. Când s-a uitat prin crăpătura din gard, Gaston a văzut scânteile albe ale aparatului de sudură. Muncitorii, cu prosoape în jurul gâtului, exact ca cei pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a uitat de Tomoe și a început să fugă greoi după camionetă. A fost învăluit în norul gălbui de praf ridicat de camionetă. Tomoe l-a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu prea iubea animalele, fuga lui Gaston după hingher i s-a părut cu totul ridicolă. „Exact ca un copil“, gândi ea. De cealaltă parte a zidului se vedea hornul pe care-l localizaseră înainte, înălțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spre deosebire de casele din Tokyo, propria lor grădină. Frunzele verzi ale copacilor erau ude de ploaie și reflectau orice rază de lumină ajungea până la ele. Flori mari de culoare roz, al căror nume nu-l știa, înfloriseră în gardurile vii ce împrejmuiau casele. Cu o mână și-a șters fruntea de ploaie, cu cealaltă ținea o bucată de pâine din care mușca. A luat-o spre strada principală și s-a oprit, privind în jur după o clădire pe care să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Simțea o durere ascuțită în piept, datorată, probabil, oboselii excesive. Scuipă, iar pe una din pietrele din poarta templului se contură, în apa de ploaie, o șuviță de sânge. Ploaia încetase, dar era încă zăpușeală la căderea nopții. În Yamagata, împrejmuită de munți din toate părțile, era mai cald decât ar fi fost normal pentru altitudinea la care se afla. Odată, cea mai înaltă temperatură din Japonia s-a înregistrat chiar la Yamagata. Și în seara aceea era foarte cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spune! Kobayashi râse slugarnic și nu mai spuse nimic. Se lumina. Nori vineții mai acopereau cerul, dar se zărea o fâșie de lumină deasupra munților. — E departe? întrebă Endō. Se mai oprea din când în când să scuipe. Yamagata părea împrejmuită de munți, dar ajungând în câmp liber, și-au dat seama că drumul era fără sfârșit, iar munții se vedeau tot în zare. — Endō-san, vă simțiți bine? întrebă Gaston văzându-l că se oprește la tot pasul. În loc de răspuns, Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Mihai? - Frate-meu... - A, la tătari, dincolo de Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lucrat acolo un timp. Am putea merge la el să-l rugați. Merseră întâi la casa lui Mma Tsbago. Era o casă tradițională botswaneză, construită din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un garaj rudimentar. Era greu de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar, în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși de ghereta unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stăpânii de lagăre primele lecții le-au învățat împreună, devreme. Foarte devreme. Erau în clasa a noua, aveau 15 ani, sistemul i-a repartizat la liceul Ibrăileanu; internatul, mai la deal, în Copou, școala de construcții numărul 6. Un perimetru împrejmuit cu plăci de beton și patru rânduri de sârmă ghimpată, o cazemată din colivii suprapuse. Internatul: ziduri gri, netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sute de kilometri. Dacă suprafața de nisip se îngustează există pericolul ca apa mării să inunde cuiburile sau oamenii neglijenți să le pună în pericol. -Ce crezi că se poate face? -Am văzut pe unele maluri oameni grijulii care au împrejmuit locurile respective cu niște structuri speciale de metal ca să protejeze cuiburile. Turiștii, acolo, nu au voie să se așeze ca să nu perturbe venirea pe lume a micilor broaște țestoase. -Vezi, oricine poate avea nevoie de ajutor, cu atât mai bine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor speriați de vremea rea, se deschidea direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
luminată natural și, când deschise ușa glisantă din sticlă, îi apăru în fața ochilor cel mai primitor spațiu exterior pe care îl văzuse vreodată. Curtea din spate era mai degrabă o oază în mijlocul pădurii. Stejari și arțari uriași ca niște turnuri împrejmuiau zona acoperită de un covor de iarbă verde ademenitoare, dar nu prea îngrijită. O mică piscină din gunite — atât de mică încât puteai numai să stai în ea ca într-un bazin cu apă caldă — era flancată de două șezlonguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-au două veacuri și jumătate, de când Duca Vodă, pe acest deal, a întemeiat o Monastire, având o frumoasă biserică, cu palat și baie domnească, o măreață sală gotică și multe chilii, în care a fost odată și o tipografie; toate împrejmuite cu ziduri de apărare. Această Monastire, la început a servit de reședință domnească pentru vară și-a fost multă vreme o podoabă înprejurul capitalei Moldovei. Pe la jumătatea veacului al XIX-lea rămânând în părăsire de călugări, toate s-au depărtat
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
copiilor, a bieților mei copii, dumitale ți s-o fi părut un cămin fără copii, ba poate fără soți... — Nu știu..., nu știu... Am venit de departe, de foarte departe, fugind; sunt însă lucruri care te însoțesc permanent, care te împrejmuiesc și te învăluie ca o atmosferă misterioasă. Biata mea soție... — Da, pe chipul doamnei dumneavoastră se ghicește o întreagă viață de... — De martiriu, spune-o fără ocoliș. Ei bine, prietene don Augusto, dumneata ai fost, nu știu bine de ce, în virtutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un gard viu ornamental unde pare că se sfârșește totul, și-mi dau seama că dincolo de el e o altă secțiune a grădinii, mărginită într-o parte de o livadă, iar în cealaltă, în stânga mea, de un fel de grădină împrejmuită cu gard de piatră. E o grădină uluitoare. Până și eu îmi dau seama de asta. Florile sunt viu colorate fără a fi țipătoare, fiecare zid e acoperit cu nu știu ce soi de iederă superbă sau cu viță de vie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
remorcherului ca un inel strălucitor, suplineau lipsa soarelui, gonit de pe glob. Departe de a înveseli împrejurimile, ele dispersau pe contururile lugubre ale stâncilor o aureola lunară nu prea ademenitoare. Tot mai numeroase, cocoloașele de praf aglomerate striau valul de lumină împrejmuit de noapte. Pe pasarelă, Ripley aștepta, se resemnase să nu mai facă altceva decât să zică " DA" primul lui apel al exploratorilor. Neputința ei de a-i preveni pe cei trei de pri-meidia care-i păștea și misterul destinului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și puse vietatea în ligheanul pe care-l ținea Dallas. Merseră la o masă pe care o așezară. Ash îndreptă o lumină crudă asupra vietății. ― Priviți ventuzele, zise el indicând cu o sondă o serie de găuri mici și adânci împrejmuind "palma" creaturii. Nu e de mirare că nu am reușit s-o desprindem de fața lui Kane. Era imposibil având în vedere ventuzele acestea, falangele și coada încolăcită pe gât. ― Unde e gura? Dallas încerca să scape de vederea ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
râs zglobiu și vesel, copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace! Nu ți-am făcut eu colaci? Uite acolo, pufoși și proaspeți! spuse mama, arătându-i un coș cu colaci împletiți frumos în trei, împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de mâinile mamei din același aluat din care au fost făcuți și colacii. Taci, măi femeie! Ăștia-s colaci
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
s-a format o gardă protectoare și au fost escortați în grădină, pentru a se reculege și pentru a se calma. Zarva din curtea interioară a cuprins asemeni unui foc sălbatic și restul grupului de elevi ce era pe coridorul împrejmuit de pereții liceului, risipindu-se apoi în spațiul deschis din afara școlii, unde exista sub forma unor zvonuri și a rarelor lozinci "Lupta pentru libertate!". O bucurie copleșitoare a simțit fiecare dintre noi. Până și eu simțeam că nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]