2,389 matches
-
numele meu era Oan-san. - Mă bucur să te cunosc, Oan-san, se Înclină călugărul. Numele meu este Liu Huang. Sunt unul din luptătorii Shaolin. Am fost trimis să văd dacă ești cel care păreai a fi. Ștefănel se Înclină și el, Împreunând mâinile În dreptul pieptului, ca pentru rugăciune. În spatele lor, Întregul bazar vuia de zgomotul pregătirilor. Avea să fie o noapte a vieții sau o noapte a morții. Dar prezența unui călugăr Shaolin În mijlocul lor spunea că va fi, totuși, o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Întâi a fost o privire, fugară și sfioasă, însoțită de un zâmbet cu semnificație vagă. Primul dialog s-a însăilat timid, procurându-le amândurora inundație în cămările inimii, văpăi în obraji și vibrații în glas. Când mâinile li s-au împreunat, au simțit că se dezlănțuie furtuna dragostei. La 16 ani, sângele dă iute în clocot iar chemarea magică a iubirii curate este lucrul cel mai frumos și mai fericit care ți se poate întâmpla. Fericirea Fericirea? O stare de mulțumire
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
salute, să se așeze în genunchi sau să le facă plecăciuni, în timp ce mașina piere în depărtare, ridicând praful, ca o mătură enormă. Trec în mare grabă printr-un oraș mic și efectul pe care-l produc este același: vânzătorii își împreunează mâinile a mirare, oamenii se dau la o parte din calea lor. Apoi, la o oarecare distanță, una dintre hijra îl atinge pe Pran pe umăr. — Iată palatul, zice ea. În fața lor, la capătul unui drum lung drept, străjuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
draga mea, vrei să stingi lumina? Fata se întoarce să stinge lampa de pe dulapul de alături, flacăra pâlpâie și moare în interiorul globului de sticlă, lăsând încăperea în întuneric. Cineva tușește. Domnișoara Garnier chicotește nervos. Pentru început, vă cer să vă împreunați mâinile. Vă rog să le întindeți pe masă, cu palmele desfăcute în jos. Nu vă prindeți de mâini, ci așezați-vă palmele una peste alta. Urmează ceva foarte puternic, așa că vă voi aminti regulile. Dacă nu le respectați, consecințele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. 5. Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre. 6. Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință, nu fac din el o poruncă. 7. Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
te mai ierte...”. „Cât?” veni cuvântul așteptat cu drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să-i potolim.” „Dau.” Numaidecât, Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plin de apă tulbure, ea Îl apucase de mână și inima lui Ectoraș o luase razna, i se suise În gât și bătea așa de tare, Încât Îl asurzea și-l Înspăimânta. Apoi, tot ca din Întâmplare, degetele li se Împreunaseră și băiatul știuse dintr-odată că urma s-o iubească nebunește și cu sfâșieri până la moarte. Habar n-avea ce cuvinte Îi ieșeau din gură și singurul lucru pe care Îl simțea era o fericire copleșitoare și luminoasă. Noaptea mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă vreme până să-l găsească. Zăcea fără suflare, Întins cu fața În jos. Îl Întoarse, Îl descheie la gât și Încercă să-i prindă pulsul. Începu să-l izbească, apoi, cu mâinile Împreunate peste pieptul care scotea niște bocănituri Înfundate. Îi suflă În gură și se mai liniști când băgă de seamă că leșinatul respira și avea puls. Îl cără până la cabină, desprinse remorca și se năpusti cu tractorul către sat. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i mai rămăsese decât un fir de glas, dar i se desprindea lin de pe buze. Toți cei de față se așezară mai bine, privind tăcuți miracolul acela solemn. Hideyoshi, îndeosebi, își îndreptă spatele, lăsă capul în piept și, cu mâinile împreunate în poală, ascultă mai departe, ca și cum n-ar fi putut îndura să piardă nici un cuvânt. Lampa gata să se stingă se mai învăpăiază cu putere o dată, chiar înainte de a muri. Așa era acum și viața lui Hanbei, preț de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tine și nici măcar o sutime din gândurile sale nu au dat rod, e firesc să nu vrei să mori. Cât de mult îl iubise pe acel om! Nu mai contenea cu plânsul, peste trupul neînsuflețit al lui Hanbei. Nu-și împreuna mâinile, nu se ruga, dar rugile sale către răposat erau nesfârșite. Kanbei, care aflase despre starea lui Hanbei de la fiul său, tocmai sosise. Am ajuns prea târziu? întrebă el, neliniștit, șchiopătând cât putea de repede. Îl văzu pe Hideyoshi, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a prefăcut în pisică de mare! Barba lui roșie e plină toată de noroi! Dar părinții băiatului le mulțumiră i-l proslăviră pe dumnezeul lor, deși nu erau creștini. Se plecară la picioarele preoților, vărsând lacrimi de recunoștință, cu mâinile împreunate în rugăciune. În muntele negru de oameni care se formase lângă ei, cuvintele de laudă la adresa misionarilor treceau din gură-n gură. Misionarii nu manifestau nici un regret pentru că veniseră atât de departe numai ca să se întoarcă din drum, cu darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
găsi un sat cu han. Deodată, ofițerul țipă: — Se preface! Legați-l! — Nu mă prefac! protestă omul. Sunt muzicant orb licențiat, din Kyoto, unde am trăit mulți ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două cu sabia. Din interior căzu o scrisoare rulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trasa contururi largi în apă. În barcă se aflau cinci oameni: Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se îndepărta, nu plângeau, ci-și împreunau mâinile în rugăciune sau își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță în urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevastă-sa. 8. Și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă." 10. În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși asupra celor de mai sus. 11. El le-a zis: "Oricine își lasă nevasta, și ia pe alta de nevastă, preacurvește față de ea; 12. și dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
cînd se veseleau ei, iată că oamenii din cetate, niște fii ai lui Belial, oameni stricați, au înconjurat casa, au bătut la poartă, și au zis bătrînului, stăpînul casei: " Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el." 23. Stăpînul casei a ieșit la ei, și le-a zis: "Nu, fraților, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău, fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvîrșiți mișelia aceasta. 24. Iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
-le ce vă va plăcea. Dar nu săvîrșiți cu omul acesta o faptă așa de nelegiuită." 25. Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat țiitoarea, și le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea, și și-au bătut joc de ea toată noaptea pînă dimineața: și i-au dat drumul cînd se lumina de ziua. 26. Către ziuă, femeia aceasta a venit și a căzut la ușa casei omului la care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
de la portiță. Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile împreunate a rugă, ședea nemișcată... fata! Părea o sculptură ieșită de sub dalta măiastră a unui meșter... Conturul chipului cu fruntea ridicată spre înalturi, gâtul bine proporționat și mâinile împreunate a rugă puneau în evidență rotunjimea sânilor... Mi s-a părut chiar că buzele i se mișcau a rostire de rugăciune... “Ce n-aș da să fiu lângă ea? Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vedea. Și asta înseamnă mult pentru mine”.... În scurtă vreme, am auzit licăr de pași în spatele meu. Am tresărit. Când mi-am întors capul într-acolo, mi s-a oprit inima în loc. În picioare, cu privirea în pământ și mâinile împreunate în față ca ale unui copil prins în greșeală, ședea ea... Ca împins de un arc a sărit în întâmpinarea ei. M-am apropiat și... luându-i mâinile, le-am sărutat cu grijă să n-o sperii. Le-am lăsat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
n-au avut...Iar noi, bătrînii tîrgului, armenii, ne-am sculat cu toții și am căutat acel loc și l-am stîlpit cu semne...ca să să știe pre unde iaste și l-am vîndut Mariei giupînesei lui Vasilie și l-am împreunat cu locul ei să hie tot un loc...Și pentru mai mare credința, noi, bătrânii târgului, armenii, am pus și pecetea Tîrgului Armenilor ca să să creaze”. După cum vezi, armenii se simt aici ca la ei acasă, din moment ce locul unde s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
doar o scuză, după cum am spus. O scuză pe care o folosesc toți cei care așteaptă ca lucrurile să se Întâmple... ― În loc să facă ei În așa fel Încât să se Întâmple. Un zâmbet Îi apăru În colțul gurii. ― Exact! Își Împreună palmele gânditor. ― Spun doar că există momente În viață când chiar trebuie să faci ceva. Ca să mă Înțelegi mai bine, uite un exemplu oarecare. Să spunem că un băiat vede o fată drăguță Într-o cafenea. O fată pe care
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mă scotea dependentă de droguri, doctorul băga în buzunar câteva mii de lire. După asta, Billings a făcut ceva ce mă temusem c-o să facă din clipa în care intrasem în birou. Și-a așezat brațele pe birou, și-a împreunat degetele, s-a aplecat în față și a zis: — Da, Rachel, e clar că ai o problemă cronică legată de consumul de droguri... etc... etc... în esență, fusesem admisă. Apoi, Billings mi-a ținut un discurs despre clinică. — Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tonul. Mi s-a părut neprietenos. Nu prea avea tangență cu spiritul iertării și al gestului prin care oferi ramura de măslin. Bănuiam că filmul ăsta nu avea să se termine cu imaginea mea și a lui Luke cu mâinile împreunate deasupra capului, legănându-ne și cântând „Războiul s-a sfârșit“ sau „Abanos și Fildeș“ sau orice alt cântec pupincurist pe tema încheierii conflictului. Dezamăgirea a fost cruntă. Ba chiar m-am simțit puțin ofensată. Asta până când mi-am amintit cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să trec. — Haide, Claire, a repetat Luke, făcându-mi semn să vin la el. Eu am început să merg fără prea multă tragere de inimă. Pe măsură ce mă apropiam, am văzut-o pe Vivian aruncându-mi o privire ucigătoare. Indignată, își împreunase brațele pe piept. Lulu se uita mânioasă din stânga scenei, iar Dawn privea agitată, din fața mulțimii. Numai David mi-a făcut entuziasmat un semn, cu degetul mare al mâinii ridicat în sus. — Așa cum v-am mai spus, n-aș fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]