16,677 matches
-
este ca atare, ca lume a sensibilității care își extrage din sine conținuturile și legile, o lume estetică, care, la rândul său și în mod reciproc, este sensibilă, o lume ale cărei elemente, culori și mai cu seamă forme își împrumută de la sensibilitate substanțialitatea ontologică. În măsura în care lumea științifică conservă o ultimă referință la universul sensibil și la determinările sale reale, ea poate, ca urmare a unei dispoziții proprii acestora, să fie și ea o lume estetică. Aporia de care ne lovim
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vom spune doar că dacă știința pare capabilă să imprime naturii fie și cea mai neînsemnată modificare materială, este în măsura în care această acțiune efectivă nu se limitează nicidecum la simpla relație teoretică dintre un subiect cunoscător și un obiect cunoscut: ea împrumută întotdeauna în realitate ocolișul neobservat al Corproprierii. Doar cel care are mâini și ochi în sensul unei puteri în mod radical imanente de apucare și vedere, doar o ființă constituită în mod originar în ea însăși drept Corp subiectiv și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pornind de la prestațiile transcendentale care le produc și care nu sunt ele însele decât actualizarea anumitor potențialități fenomenologice originare ale subiectivității absolute, știința astfel înțeleasă în deplina sa concretizare nu este altceva decât o formă de cultură. De la cultură ea împrumută locașul său ontologic, cel al praxisului și, în același timp, caracterele care aparțin oricărei "realități" definite de către practică și ca practică, și anume: 1) caracterul de a nu fi în felul unei substanțe sau al unui lucru, ci doar ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
esența acolo unde se formează și crește orice senzație posibilă: în viață. Bucuria de a cunoaște nu este prin urmare așa de pură pe cât s-ar putea părea. Trebuie să știi să citești în ea Suferirea primitivă de la care ea împrumută ceea ce îi permite să se simtă pe sine și, astfel, să fie o bucurie, dar și această suferință aparte în care Suferirea vremurilor noastre s-a convertit deja, ființa nemulțumită de sine care încearcă să se debaraseze de sine și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
faptul de a fi natural, este obiectul uman, adică ansamblul fenomenelor lingvistice, psihologice, sociale, politice etc., care nu doar află principiul constituirii lor într-o subiectivitate transcendentală, care nu doar modelează categoriile lor după tiparul categoriilor acestei subiectivități, ci care împrumută de asemenea nucleele concrete ale acestora, nefiind nimic altceva, în elementele lor deopotrivă materiale și formale, decât obiectivarea sa, o obiectivare a vieții care are totul de la ea și care îi datorează totul. Or aceste fenomene sunt cele care formează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dorinței în satisfacerea sa, a suferinței în bucurie. Istoria ca știință, fie că aceasta o știe sau nu, susține o relație esențială cu acest Fond ontologic al historicității originare, Fond pe care ea își delimitează fenomenele sale, de la care își împrumută legile sale însă întâi de toate sensul său, sensul și motivația secretă a întregii sale munci. Căci ceea ce caută, ceea ce vrea viața în istoria înțeleasă ca o disciplină fundamentală a culturii este, dincolo de îndepărtarea de lume și de timp, să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aici, pe de altă parte: aceste două întrebări constituie tema inevitabilă a oricărei reflecții asupra declinului civilizațiilor. Totuși, înainte chiar de a continua elaborarea lor, s-a ivit deja o evidență și, odată cu ea, caracterul pătrunzător al observației de pornire împrumutate de la Joseph de Maistre și potrivit căreia barbaria este mereu secundară în raport cu o formă preexistentă de cultură. Nu o situație istorică, cea a unei culturi date, este cea care precede răsturnarea sa într-un proces de descompunere, ci Energia originară
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să le ucidă chiar de tot. Zâmbetul adresat mie În dimineața aceea, văzând că l-am așteptat, făcea parte din prima categorie: cel ce Îi lumina ochii, dezmințind imperturbabila gravitate a chipului și asprimea pe care Îi plăcea s-o Împrumute spuselor sale, deși era departe de a o simți cu adevărat. A privit În dreapta și În stânga, a părut mulțumit că n-a văzut așteptându-l nici un alt nou creditor, s-a Îndreptat spre mine, și-a scos de pe el capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra la loc fără greutate și Își puse capa pe care i-o Împrumutase chiar În seara aceea don Francisco. Treaba cu capa, În afara faptului că ne aflam În plin martie și nopțile erau prea reci ca să le Înfrunți doar În talie, mai avea chichirezul ei: În acel Madrid periculos, cu străzile prost sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le o expresie amenințătoare și fantomatică. Cu o privire de expert, Diego Alatriste remarcă cizmele de piele și vârful spadei care ridica puțin, la spate, capa necunoscutului. Ținuta lui era aceea a unui spadasin sau a unui soldat. Nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
făceau să pară un conțopist parvenit, cu un inel gros de aur pe degetul mic al mâinii stângi. Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu un aer perspicace, critic, Împrumuta un caracter viclean, de primejdioasă rea voință, expresiei - Întâi surprinse, apoi disprețuitoare și reci - care i se așternu pe față descoperindu-l pe Diego Alatriste. Era Luis de Alquézar, secretar privat al regelui don Filip al IV-lea. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste mi-o petreceam așteptând-l undeva În timpul vreunui incident nenorocit. Și mereu cu burta goală și cu inima plină de neliniște. O burniță rece Începu să umezească lespezile care acopereau esplanada regală, devenind destul de repede o ploaie măruntă ce Împrumuta tonuri de gri fațadelor clădirilor din apropiere și le reflecta tot mai clar pe dalele ude de sub picioarele mele. Ca să-mi omor timpul, mă amuzam privind cum se desenau contururile acelea Între pantofii mei. Cu asta mă ocupam când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și a mă curăța tu pe mine. Apoi Îmi Întoarse spatele și se Îndepărtă, devenind iar umbra neagră care a fost Întotdeauna. Și i-am auzit râsul pierzându-se În ploaie. Madrid, septembrie 1996 Mulțumiri Lui Sealtiel, pentru că ne-a Împrumutat numele de familie. Lui Julio Ollero, pentru Topografia Madridului, de Pedro Texeira. Și lui Alberto Montaner Frutos, pentru notele marginale, apocrifele lui Quevedo și Guadalmedina, inteligentul lui bun-simț și generoasa-i prietenie. CUPRINS Taverna Turcului........................................................ Mascații................................................................... O mică doamnă.......................................................... Ambuscada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la scris și citit, care Te-au lovit și care Te vor urmări, probabil, întreaga viață. Da, știu că din când în când Tu poți fi cuprins chiar și de disperare. Dar să știi atunci că disperarea - conform unei expresii împrumutate de la marele scriitor Thomas Mann - nu este sfârșitul. Când omul se trezește din deznădejde, privirea lui s-a limpezit. Iubitul meu băiat! Trebuie să înțelegi că povara mea, din multe puncte de vedere, a fost la fel de grea ca și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mic atelier de fotografii funerare, care scăpase cu bine de toate naționalizările comuniste. Pe la vârsta de paisprezece ani, după ce citise de mai multe ori de la un capăt la altul un teanc de ziare vechi, printre care „Universul” și „Realitatea ilustrată”, împrumutate de la un prieten al cărui tată lucra la arhivele statului, se apucase deodată să redacteze de unul singur o gazetă de actualitate, în care faptele diverse despre care afla din auzite erau prezentate fără nici un fel de cenzură, iar articolele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dezvoltat zone special amenajate pentru a găzdui întreprinderi, pepiniere de întreprinderi, ajutoare pentru crearea de întreprinderi de către tineri ș.a. 1.6. Principiul subsidiarității Analiza economică glisează frecvent între metoda pozitivă și cea normativă. Așa se întîmplă, de pildă, cînd ea împrumută de la știința politică principiul subsidiarității. Ceea ce este subsidiar nu e, cum se consideră frecvent, ceva inutil sau secundar, ci ceea ce complementar și vine să întărească o construcție sau o demonstrație. Noțiunea de subsidiaritate apare pentru prima oară la Johannes Althaus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
împrumutul de stat cît și cele ale unităților administrativ-teritoriale. Veniturile obținute pe acesta cale pot fi destinate unor investiții publice, alocații sociale, finanțarea deficitelor bugetare sau ale balanței de plăți externe, acțiuni cu caracter special. Pentru realizarea acestora, Statul se împrumută de la propriii cetățeni, de la agenți economici din țară sau străinătate, precum și de la alte state sau organisme financiar-bancare internaționale. Datoria publică se traduce în titluri de valoare vîndute de Stat și care pot fi negociabile, sau renegociabile. Cele negociabile pot fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de a nu-l declara; dacă sunt invitați mai mulți cetățeni să cumpere o mașină de tuns iarba pentru utilizarea ei colectivă, vor fi puțini voluntari. Dar de îndată ce unul dintre ei cumpără utilajul, el își descoperă numeroși "prieteni" pregătiți să împrumute aparatul. Se poate constata cum comportamentul pasagerului clandestin trimite la atitudini cu implicații preponderent locale. Nu este vorba numai de a pedepsi lipsa de bun simț a unora. Toate serviciile publice sunt o ocazie de manifestare a acestuia. Așa stau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dar în acest caz întreprinderea publică administratoare va realiza o pierdere ce trebuie finanțată. Cum? Prin subvenționare de la buget. Intervenția Statului nu este, deci, neutră pentru restul economiei, pentru că mobilizarea resurselor necesare se poate face în două moduri: fie Statul împrumută fondurile necesare pe piețele financiare (deturnînd astfel resurse care ar fi altminteri disponibile pentru finanțarea sectorului privat), fie prelevă impozite suplimentare. Ar exista și o a treia posibilitate, cu totul contraindicată, cea a creării artificiale de monedă, contribuind astfel la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Dar în această optică a sociologiei organizațiilor, acest tip de comportament relevă o disfuncționalitate, care ar putea fi evitată adoptînd structuri mai puțin rigide. Întrebarea e dacă se poate aplica acest raționament administrațiilor? 4.3.1. Raționalitatea organizațiilor Economia birocrației împrumută conducătorilor administrației raționalitatea ce-l caracterizează pe homo oeconomicus, chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai mare interes. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
el poate face totul prin transformarea în cheltuieli a veniturilor, adică a prelevărilor asupra producției și a consumului privat și că poate cunoaște implicațiile deciziilor luate? 6.1.2. Șarmul și ambiguitățile noțiunii de reglare Noțiunea de reglare a fost împrumutată de economia politică de la științele naturii. La origine, noțiunea de reglare este direct legată de cea de laissez faire. Căutarea echilibrului trece prin căi indirecte, deoarece urmîndu-și interesul personal ar contribui fără să știe la promovarea interesului general. Intervenționismul statal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cei de-aici? Vor trece chiar așa de lesne peste cele întâmplate? Poate că acum nu-și dau seama... Și noi suntem marcați... Generația aceasta va trăi sub semnul orologiului!” Cărțile - după unii - se aflau la cei doi: ori le împrumutaseră de la Ceasornicar înainte de moartea acestuia, ori, pur și simplu, le șterpeliseră imediat după... Li s-au făcut percheziții, au petrecut câteva nopți în arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
au anunțat că se afla pe lista celor disponibilizați. Odată cu concedierea a început și coșmarul bărbatului. A început să bea, înecându-și în acest fel toate necazurile care se amplificau de pe o zi pe alta. Nu a ezitat nici să împrumute bani de la cunoscuți, nici să le promită că îndată ce se va reangaja le va înapoi banii. După lungi căutări s-a angajat ca paznic la o firmă, dar salariul mult prea mic adâncea groapa în care se afla. Datoriile creșteau
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
Nu există ieșire. Îi vezi sărind ca două mingi în timp ce urlă isteroid după ajutor. Încă de la prima scenă ai sentimentul că sfîrșitul poate fi așa, complet absurd, un fapt divers atroce din cele care populează și poluează știrile oricărei televiziuni, împrumutînd par hazard o cruzime rafinată de maestru torționar. Practic nu există alte cadre în afară de cele realizate în această cameră de lift devenită o capcană mortală unde cei doi adolescenți se privesc deodată altfel, treziți parcă într-o altă realitate, mai
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]