13,283 matches
-
de iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ni-l reamintim? să-l visăm? să-l trăim, pur și simplu, cum l-am trăit dintotdeauna și-l vom trăi etern? - misticul, nepământescul, ultradumnezeiescul Shahasrara, diamant al unei lumi de diamant, scânteind orbitor deasupra simetriei noastre de larve spațio-temporale, înălțându-ne, transversal pe lumea noastră, în adâncul adevăratei lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului. Shahasrara nu era un lucru ce strălucea, era o ruptură-n covor, în țesătura iluziei, prin care pătrundea
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
lumi, din care, ca niște corăbii, am răsărit ca să străpungem membrana fragilă a universului. Shahasrara nu era un lucru ce strălucea, era o ruptură-n covor, în țesătura iluziei, prin care pătrundea lumina orbitoare de dincolo. Era floarea de neprivit înălțată din humusul creierului nostru, a cărui încordare supremă străpunge până la urmă peretele infinit de gros al realității.Victor mă privea cu fața scăldată în lacrimi. Treizeci și trei de ani trecuseră de Atunci. Își descheie încet vestonul la piept și scoase, din
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
în care explodează verdele speciilor de foioase, prin câmpiile de grâu scăldate de un soare abundent - câmpii în care bobul a ajuns deja la maturitate, de la drumul ce șerpuiește printre satele ale căror biserici - în parte părăsite astăzi de fideli - înalță clopotnițe ce datează din secolul al XI-lea, aici, după ce cunoști măcar în parte acest patrimoniu viu al Franței actuale, după ore bune de drumeție, ajungi să primești o recompensă, o recompensă spirituală, un adevărat concert găzduit, spre exemplu, în
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
atât de abilă, încât cu greu poate fi surprinsă. Viața pe un peron nu face excepție de la această regulă a stratificării epice și supraetajării simbolice. Pe un plan redus al intrigii, o arie de întâmplări și evenimente comprimată sever, scriitorul înalță o construcție speculativă în al cărei labirint, dispus vertical, urmează să intrăm. Două personaje, un bărbat și o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. În apropiere e o mlaștină, după o
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
pămînt, destul de pitorești - unde au existat vreodată ruine mai frumoase? - și năpădite de ierburi mari și mici". Un simptom al crizei e reprezentat de prăbușirea credinței, de "moartea lui Dumnezeu", centru al unei puteri superioare puterii statale, deoarece a fost înălțată pe spiritualitate. însă religia continuă a viețui măcar în subliminalul gînditorului. Sub fascinanta-i gesticulație nihilistă (a fost un genial histrion al negării), Nietzsche preconizează o nouă religie bizuită pe un impuls dionisiac, reflectînd "spiritul liber" (Freigeist), eliberat de teamă
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
mai ales, a nu-ți cunoaște limitele cunoașterii, a nu izbuti să ai habar de limitele decizionale, în consecință, proiectează existența în plin haos. Salvarea celor care își construiesc existența așa, în plin fals, este chiar modalitatea de a o înălța la rang de normalitate. Fenomenul nu este nou și nu depinde de ideologii, religii, politici și nici chair de circumstanțele atenuante furnizate de egoismul fiecăruia dintre noi. Cum se explică, totuși, existența, devastatoare, a crizei de comunicare între indivizi, grupuri
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
servitor. (Un plic mare pe care îl pusesem jos ca să eliberez masa.) Era la amiază, soarele curgea printre arbori, totul se odihnea. M-am dus să scotocesc cu o mână tremurândă pubela din bucătărie, am traversat magazia în care se înălțau suspine și sforăituri și l-am găsit pe groom adormit sub o față de masă murdară. Da, își amintea, dar crezuse... Frecându-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în care arunca gunoiul, la marginea șoselei. Era goală; camionul
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de cearșafuri murdare și, așezându-se ceva mai departe, ne-au privit cum lucram. Văzute de aproape, gunoaiele trădau, în mod ciudat, sărăcia; prelevări succesive - servitori, culegători de zdrențe, cerșetori infirmi, câini, corbi - luaseră caimacul. Timbrele, chiștoacele
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
în sunetele zongorei, ale viorilor, drîmbei, fluierului, tobelor, în sunetele inventate cu fel de fel de instrumente tradiționale. Femeile, ca două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident al unui cuc ce înalță țipătul tuturor neputințelor din noi. Accentele muzicii din Oaș, mai aspră, imprimă un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al Vavei Ștefănescu și freamătul fustelor învîrtite nervos de bărbați. Stihii ale timpului meu. Prizonieri ai întunericului. Uneori, și
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
raporturilor dintre țări și regiuni ale lumii. Oricît de comprehensivi ne-am strădui a fi, cum am putea ocoli simțămîntul de eșec al moralei, parte esențială a crizei societății moderne? Încălcînd limitele principiilor de rațiune, armonie socială, progres, morala prezentului, înălțată pe temeiul Luminilor, a înscris o sumă de derapaje asociate cu o stare a "demoralizării", așa cum vede lucrurile, între alții, Gilles Lipovetsky: "astăzi noi suntem demoralizați. Ceea ce înseamnă, aici și acum, că nu mai avem o morală. Reperele au dispărut
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
asuprire vrăjmășeasca indeparteaz-o de la robul Tău. Ridica-l pe el din patul păcatului și îl așează în Sfântă Ta Biserică - sănătos cu trupul și cu sufletul ca să slăvească împreună cu toți oamenii, prin fapte bune, numele lui Hristos, ca Ție îți înălțam slavă împreună cu cel fără de început al Tau Fiu și cu Sfanțul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Moaștele Sfanțului Pantelimon Moaștele SFANȚUL PANTELIMON sunt împrăștiate în toată lumea creștină. SFANȚUL PANTELIMONCatedrala Episcopala din Galați și Catedrală Mitropolitana din
SFÂNTUL PANTELIMON, doctor fără arginți – Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77384_a_78709]
-
s-a schimbat ca prin farmec. Ochii lui măriți părerau scăldați într-o blândețe cuceritoare și pe toată fața îi plutea un zâmbet bun, nevinovat și cucernic..... Glasul obosit răsuna dulce și lin, pătrunzând drept în suflete, îmbrățișându-le și înălțându-le în altă lume. Chiar broboana de sudoare de pe frunte părea o cununiță de diamante sau o aureolă nedespărțită." ,Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câțiva oameni s-au stins, alții le-au luat
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
iar pe aceasta o transcriem în continuare, ca să rămână limpede, pentru cititorul pe drept cârcotaș, că autorului nu i se face vreo nedreptate. Textul se intitulează Dragoste nemărginită și are doar două strofe: "Dragostea ce-i port în suflet mă înalță și mă poartă/ Spre noi culmi și universuri, numai cu a mea consoartă!/ împreună doar cu ea. Și ceea ce unește - dragostea/ Vom petrece cea mai dulce și frumoasă viață - pururea.// Atât de mare este dragostea din al meu suflet/ încât
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
io strada?... - Păi, dacă vrei... Văd că Sile nu mai vine... - Las-că-i spun eu că te-am trecut, - pă Sile îl știu... - Bine, atunci să trecem... Și orbul ridică bastonul. Milițianul interveni, - las-că nu merge așa... te conduc io... și înălță brațele încrucișate. La ora aceia nu prea circulau mașini. Ilie se apropie de orb și-i spuse să meargă liniștit și să nu mai ridice bastonul, că mai mult încurcă. îl luă de braț, nu înainte de a face un semn
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
mai. Pe podiumul de concert al Studioului "Mihail Jora" mi s-a părut a fi mai sobru și mai stăpânit ca niciodată, semn al esențializării experiențelor personale și al sublimării datelor înnăscute ale temperamentului său. Cu fiecare lucrare restituită a înălțat o casă care, imediat după ce a fost construită și împodobită a necesitat o muncă mai mult sau mai puțin energică, dar asiduă, de întreținere. Este un proces pe care Voicu Enăchescu îl perpetuează de peste patru decenii, timp în care a
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
lumea, de aici extrăgea reflexele și maniera de a judeca, asta era comoara pe care nu o împărțea cu nimeni. Se raporta la o tradiție, la o obîrșie, se supunea unui cod de purtare, avea o filozofie. Pe acest fundament înălțase descoperirea lui cu care îmbogățise proza română. Oricît de harnic și de flexibil a fost în tentativa de a se familiariza cu alt orizont, el nu putea scăpa de imaginea cerului și de matricea natală, natura talentului său respingea mi-
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
materie finită, suport mineral și substanță vitală, fermă ca roca meteorică, fragilă ca germenele abia perceptibil prin găoacea seminței și mlădioasă ca firul de iarbă. Ea s-a așezat umilă, asemenea grohotișului, devenind una cu pămîntul, sau, dimpotrivă, s-a înălțat cu o energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică abstracțiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
o conștiință activă a lumii înseși. Contemplîndu-și chipul, el și-a descoperit, rînd pe rînd, abisurile și orbitoarea strălucire a cerului interior. Dragostea pentru sine a rămas, uimirea în fața propriei existențe este și ea neștirbită, dar aspirația de a-și înălța frumusețea pînă la aceea a Creatorului însuși îl mîntuie acum de căderea în vegetal și de eșuarea în orice alt regn inferior. II. ...și Substanță Divină Au și calamitățile părțile lor bune. Din oarba dezlănțuire a acestora, care face uneori
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
aici importante, ci funcția lui, calitatea de sursă pentru o întreagă tipologie a unei estetici sacre. Pentru că în țesătura pînzei, în substanța intimă a fibrei, s-au imprimat semnele vagi ale chipului și ale trupului cristic. Inviat din morți și înălțat la ceruri, ieșit, cu alte cuvinte, din istorie și din lumea senzorială, Iisus a lăsat pe lințoliu imaginea adevărată a făpturii sale. Studii aplicate, cu pretenții savante ori fundamentate doar pe intuițiile istoricului de artă, au încercat să demonstreze că
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
nu înseamnă că el nu are dreptatea de partea lui. Un astfel de raționament - și anume, că adevărul nu stă în numărul celor care-l susțin - n-ar trebui să ne fie străin. N-am de gând, Doamne ferește, să-l înalț pe actualul șef al statului pe-un piedestal al atotștiinței și atotcuprinderii. Dar îți trebuie o enormă rea-credință pentru a respinge - așa cum face cvasi-totalitatea clasei politice - ideile sale reformiste privind Justiția, anihilarea corupției și reforma Parlamentului. Am văzut și citit
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
nicidecum una emanată dintr-o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Intr-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general, dar și mai mult decît atît
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică și se încurcă cu al meu, cu al tău, cu al cetățenului din cofetărie, bodegă, străduță, cămăruță. Fața lui Covaliov continuă să rămînă netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Ca
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
exemplu, când culmea zidului este dreaptă și perpendiculară spre un fond și înclinată spre celălalt fond; când coama zidului este înclinată spre o proprietate înseamnă că este proprietatea exclusivă a acelui proprietar. De asemenea, când pământul șanțului este aruncat ori înălțat pe o parte a acestei despărțituri, înseamnă că el este proprietatea numai a proprietarului spre care este aruncat pământul. Există și semne de necomunitate a despărțiturilor dintre proprietăți. Șanțurile, zidurile, gardurile etc. sunt deseori motive de vrajbă între proprietari, care
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
excepții de neparticipare, de necontribuire la cheltuielile de întreținere și reparare a zidului (gardului) despărțitor. De zidul comun pot fi sprijinite anumite construcții dacă sunt respectate regulile statuate prin Codul civil. La nevoie, oricare dintre coproprietarii zidului poate să-l înalțe în așa mod încât acesta să reziste, iar în caz contrar are obligația să-l reconstruiască cât vrea de gros, dar pe fondul său și cu cheltuiala sa. Vecinul, pentru a redobândi proprietatea comună asupra zidului va trebui să plătească
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]