3,912 matches
-
cât acest dumnezeu, inventat de el, nu era cel care creează, nici cel care înviază trupurile - un dumnezeu, desigur, ireproșabil și prin aceasta, și cu totul opus minciunilor și înșelăciunilor Creatorului. Și de aceea Cristosul său, ca să nu fie mincinos, înșelător și să fie astfel luat drept Cristos al Creatorului, nefiind ceea ce părea a fi, ascundea ceea ce era de fapt, trup fără să fie trup, om fără să fie om. Tot astfel, un Cristos dumnezeu fără să fie Dumnezeu [...]. De îndată ce acceptăm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
maleficos, sortilegorum inquisitores, adulteros, ebriosos, foeneratores, mangones et omnia quae numerare non possumus contraria sunt doctrinae Christi, contraria sunt Uerbo Dei. Uerbum autem Dei Christus est; quidquid contrarium est Uerbo Dei, in Anticcristo est. Toți ai Bisericii care sunt sperjuri, înșelători, răufăcători, ghicitori, adulteri, bețivi, cămătari, neguțători și alții, nu putem să‑i enumerăm pe toți, sunt împotriva învățăturii lui Cristos, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Însă Cuvântul lui Dumnezeu este Cristos: tot ceea ce este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu este al Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte, lucrarea multiplă a nelegiuirii. El a arătat, de asemenea, caracterul tiranic al acestuia, orgoliul și îndrăzneala sa, numindu‑l „potrivnicul” și „cel care se înalță” (2Tes. 2,4), și spunând nu doar că el se va pretinde superior idolilor înșelători, ci și că se va instala în templul divin, ca dumnezeu. Pavel numește „templu al lui Dumnezeu” bisericile (2Tes. 2,4). Apoi, amintește tesalonicenilor ceea ce le spusese deja, în repetate rânduri: „Nu vă aduceți aminte că pe când eram încă la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
manifestă printr‑o totală pervertire a moravurilor, prin absența oricărei legi morale și prin dominația forței violente: „După foamete, ciumă și războaie între popoare, [pământul] va fi stăpânit de prinți însetați de avuții, dușmani ai adevărului, ucigași ai fraților lor, înșelători, vrăjmași ai celor credincioși, plini de mândrie și iubitori de arginți [...]. Oștirile lor vor aduce mari tulburări, fugă [în deșert] și vărsare de sânge” (cap. 4). Apoi, un rege aprig își va face apariția în Apus. Domnia sa va sta sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De îndată ce se apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu nemăsurată bucurie, primesc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Veronica Tamaș, loc. cit. 490. Noemi Bomher, Cartea emblemelor din vise. Dicționar literar de vise, Editura Universitas XXI, Iași, 2004, p. 83. 491. Alte categorii: vise diavolești (oniricul fiind terenul pe care diavolul combate de preferință contra lui Dumnezeu), mortale, înșelătoare, profetice, salvatoare. 492. Artemidoros, Carte de tălmăcire a viselor, traducere de Mariana Băluță-Skultéty, Editura Polirom, Iași, 2001, p. 50. 493. Artemidoros, op. cit. [vers. rom.], pp. 57-58. 494. Ibidem, p. 64. 495. Ibidem, p. 99. 496. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tulbură conștiința morală. Cine generează atât păcatul, cât și vinovăția? Ambele au la origine motive comune, deși, aparent sau formal, ele par a fi de origini diferite. O aceeași motivație psihologică și morală le este comună: tentația. Tentația este sursa Înșelătoare a Răului: „et ne inducas nos in tentationem, sed libera nos a malo” (Matei, Ev., VI, 13-14Ă. Tentația este ispita, dorința și curiozitatea de „a vedea”, de „a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este ceea ce mă atrage prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fapt care te obligă să-ți construiești idealuri pe care le poți atinge și de care te poți bucura; fie de a trăi conform dorințelor, dar refuzând să Înțelegi și să nesocotești, În mod nesăbuit, limitele propriilor tale posibilități, aspect Înșelător ce te va azvârli În Încercări amăgitoare care, epuizându-ți posibilitățile, te vor face să suferi, sfârșind prin a eșua. Prin aceste două atitudini, oamenii se diferențiază Între ei. Problema esențială este dată de modul În care trebuie să ne
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
putem suporta și chiar Învinge moartea numai dacă vedem și Înțelegem slăbiciunile vieții. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de plăcerile vieții, Întrucât „mărirea este un vis, bucuria o eroare, tinerețea o floare care se scutură, iar sănătatea un nume Înșelător” (Bossuet, Oraison funèbre de Marie-Thérèse d’Autricheă. Plăcerile vieții, de care ne agățăm, sunt trecătoare și Înșelătoare, dar lasă urme dureroase În noi. Renunțarea la plăcerile vieții ne ajută să Înțelegem și, În final, să acceptăm moartea ca o concluzie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lăsăm amăgiți de plăcerile vieții, Întrucât „mărirea este un vis, bucuria o eroare, tinerețea o floare care se scutură, iar sănătatea un nume Înșelător” (Bossuet, Oraison funèbre de Marie-Thérèse d’Autricheă. Plăcerile vieții, de care ne agățăm, sunt trecătoare și Înșelătoare, dar lasă urme dureroase În noi. Renunțarea la plăcerile vieții ne ajută să Înțelegem și, În final, să acceptăm moartea ca o concluzie a vieții, care le include și le vindecă pe toate. Se poate vedea că morala pune accentul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
am Început să mă gândesc - ca orice alt medic - că, În pofida numeroaselor remedii existente, eu Însumi nu aveam nici o șansă de scăpa de efectele „otrăvii” pe care o luasem și că medicina nu era, la urma urmelor, decât o artă Înșelătoare 108. Mi-am amintit că Întotdeauna am evitat să-mi iau sânge, având rețineri În această privință când era vorba de mine Însumi - dar acum, ca ultimă soluție și În ciuda eliminărilor de sânge avute, m-am hotărât să Încerc experimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
I-am administrat zilnic pacientului câte un dram din substanța primită. Câteva zile mai târziu Îi revenise apetitul. Ministrul, care se arătă foarte interesat de acest caz, era Înștiințat de două ori pe zi de starea bolnavului. Auzind de acest Înșelător semn de vindecare, spuse că temerile mele În privința restabilirii pacientului erau fără Îndoială neîntemeiate. „Să dea Dumnezeu - i-am răspuns - ca pronosticul meu să fie fals și eu să fiu nevoit a recunoaște că vindecarea se datorează mumiai-ului dumneavoastră” - Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tulburare. Una dintre surorile tânărului Shabert suferea de mulți ani de hemicranie. Boala era Însoțită de dureri nervoase În regiunea feței, care se instalau o dată la trei-patru zile, manifestându-se În prima parte a zilei și prezentând simptomele unei febre Înșelătoare. În timpul unei crize i-am administrat o doză de pulsatilla - Însă, după aplicarea tratamentului, starea bolnavei se Înrăutăți Într-atât de mult, Încât bărbatul ei, Signor Salzani, alarmat fiind de situație, veni la mine acasă În jurul orei zece noaptea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
s-a scris mai recent de către unii3, că perspectiva lui Eliade asupra lumii s-a mai schimbat Încă o dată, și destul de drastic, În ultimii ani ai vieții sale. Vedea acum lumea ca pe o mașinărie mult mai complexă și mai Înșelătoare decât Îi apăruse ea Înainte”), fără a omite că „nuvela este una dintre cele mai bune semnate de Eliade și este una din cele mai bune În literatura genului din lumea Întreagă”4. Firește, textul acesta e probant mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1. Ca și cum un astfel de ecou al unui Eliade indianist nu ar fi fost suficient, Sergiu Al-George Își va mărturisi și influența pe care a avut-o nuvela din 1940 asupra sa: „Secretul doctorului Honigberger a rupt pentru mine vălul Înșelător al așa-zisei culturi iluministe... cât au dumirit dintr-Însa redactorii și cititorii presei din Sărindar”2. Iată cât de mult poate cineva - și cineva În cunoștință de cauză - să amplifice premisele indiene și teozofice ale unei nuvele care Își
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ei. Apoi, practica respiratorie e vădit Îmbunătățită și apar primele rezultate, prin surprindere: În acest veritabil laitmotiv al nuvelei acționează deopotrivă fluxul narativ și paradigma lipsei maestrului, care nu e decât unul secret și, cel puțin pentru narator, suficient de Înșelător. Dar ce-ar trebui să observăm din descrierea preliminariilor? „Să observăm că yoghinul se desolidarizează de viață pe etape. El Începe prin a suprima obișnuințele vitale mai puțin esențiale: comoditățile, distracțiile, pierderea zadarnică de timp, risipirea forțelor sale mentale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de fachir și Îl trimite, Însoțit de lucrători, să conducă explorarea acelui st¿pa colosal situat În districtul Khaiber”. Populația autohtonă se opune și emisarului lui Honigberger i se cere o sumă de bani În schimbul căreia, sub confirmările unui tratat Înșelător, lui Honigberger i se rezervă accesul și totala libertate a investigațiilor arheologice (inclusiv proprietatea asupra rezultatului săpăturilor: pentru o mie de rupii, toate obiectele ce s-ar fi găsit urmau să-i aparțină). Nici chiar intervenția lui Honigberger pe lângă kh³nul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de sinucidere; martor al unui timp ieșit din țâțâni, însoțit de conotații apocaliptice, care va fi consemnat în „jurnalul de bord” - declanșatorul pierzaniei lui Chiril și, totodată, „periscopul lui, prin care se uita deasupra, el navigând în ape atât de înșelătoare”. Romanul este îmbibat de simboluri ale diluviului istoric, ce pot fi reperate încă de la intrarea în scenă a personajului („Dar ce era Chiril? Păcătosul Chiril?... Nu era el eclerorul? Cercetașul? Trimisul Galeriei, arcă până la refuz de amintiri? Porumbelul ei singuratic
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
variate, inclusiv acela de climax. Toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica și pasionanta îndeletnicire alchimistă; toate îmbracă aparența unui proces complicat, ezoteric, la capătul căruia alambicul verbal ne promite un rezultat fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu satisface setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este livrată la capătul acestor relatări, când grandilocvente, când naive, când hermetice, când pur narative: adevăratul Opus Magnum, marea operă de alchimie constă, aici, în rostirea
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de adversitățile contingentului. În relație cu lirica anterioară, la V. viziunea sămănătoristă sau neosămănătoristă
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
ca ieri, cu/ mantaua de pământ trasă pe după umeri pe jumătate, acceptând/ indiferența/ obiectelor din jur: cuprins deodată de încurajare. Încurajare? Cât/ să apuce să se elibereze, așa: se va da iar cu/ capul de oglindă, oglindă plină de lumina înșelătoare/ a ferestrei din față! Până va obosi. Și/ va mai trece o zi...” (Va mai trece o zi). Deși cinismul se prelungește în poemele din Post-ospicii (1997), unde partea secundă a cărții e o utopie negativă livrată într-un limbaj
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
indispensabil succesului aderării, reprezentate prin capitolul 21 de negociere. Astfel, putem întâlni regiuni de dezvoltare în toate țările în curs de aderare, chiar și în cele mai mici și mai omogene dintre ele. Această dimensiune normativă a regionalizării poate fi înșelătoare. Nu trebuie uitat că în statele europene în care există un sistem instituțional puternic și unde regiunile reprezintă în prezent noi comunități teritoriale dezvoltarea acestora nu a fost determinată de politicile comunitare, ci de evoluțiile politice specifice fiecărei țări. În ceea ce privește
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
States.</keyword></keywords><dates><year>2004</year></dates><pub-location>Cheltenham, UK ; Northhampton, MA</pub-location><publisher>Edward Elgar</publisher><isbn>1843761939</isbn><call-num>Regenstein Regenstein, Stacks HN25 .W53 2004</call-num><urls></urls></record></Cite></EndNote>(2004), numele acestor indicatori poate fi înșelător, putând adesea ascunde orientarea către dezvoltarea durabilă, calitatea vieții sau dezvoltarea socială. Într-o evaluare globală, Richard Estes subliniază că ei sunt inovatori și au un puternic caracter participativ, implicând un mare număr de oameni. „Acest tip de abordare promovează
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ca fiind slab, neputincios, un om de nimic, pierdut, putând ajunge la forma „delirului nihilist” în care bolnavul se va autonega total pe sine însuși. El afirmă că nu mai există, că nu mai trăiește, totul este numai o aparență înșelătoare, o inexistență. Este caracteristic melancoliei, schizofreniei și psihozelor organice cerebrale. Legat de această formă de delir, delirul ipohondriac este axat pe starea de sănătate constând în impresia sau chiar convingerea delirantă de „a fi bolnav” sau de a suferi de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
susținut de descoperiri științifice uimitoare și de utilități economice la care omenirea nici nu visase, părea chiar mai frumos decât acea „Nouă Atlantidă” baconiană sau decât „Civitas Solis” a lui Campanella. S-a văzut însă repede că imaginea paradiziacă era înșelătoare; ea ascundea un infern mai terifiant decât cel biblic: era o brave new world huxleyană care apropia exagerat, dincolo de limitele suportabile, indivizii; global village purta și poartă în sine spectrul „cuibului de termite”, amenință să înlocuiască libertățile individuale reale cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]