1,343 matches
-
bikini, da. O rochie Lily Pulitzer hidos de fluorescentă (un cadou de la Lucille), da. Rachetă de tenis și costum alb de teren, da. O pereche de pantaloni scurți, câteva tricouri curate... OK. Eram gata. A - cu excepția materialului de citit. Am înșfăcat manuscrisul lui Luke și m-am îndreptat către ușă. În ultima vreme, ăsta era singurul lucru asupra căruia mă mai puteam focaliza. Când Randall mă sunase mai devreme, în cursul după-amiezei, ca să mă întrebe dacă puteam să plec în week-end
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi geanta și itinerariul cu programări, pe care Lucille îl printase pe hârtie roz. Aveam o perioadă de grație de șase ore de la serviciu, dar ceasul mergea în continuu. — Nu e ăsta un vis devenit realitate, Tish-Tish? a exclamat Lucille, înșfăcând brațul mamei, în vreme ce mergeam pe Madison, în drum spre prima programare. Fiul meu, fiica ta - gândește-te, Tishie, o să avem aceiași nepoți! — E minunat, Lucille, a zâmbit mama. N-aș putea să fiu mai fericită pentru ei. — Spune-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înseamnă... ghinion! Nu... ar... trebui... să... — știu, Luce, dar încearcă să te calmezi, a murmurat mama. Imediat, Beatrice a abandonat direct pe podea o pungă de hârtie plină cu petale de trandafiri și a fugit după mama și Lucille. A înșfăcat-o și pe Mandy de-o mână și-a închis ușa în urma lor. Așa că acum, eu și Randall eram singurele persoane rămase în spatele bisericii. Preț de-o clipă, ne-am uitat unul la altul, fără să scoatem nici un cuvânt. Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gândit c-o să-ți placă. — C-o să-mi placă? A ador - mulțumesc, Luke. A fost foarte frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem foarte mândri de succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în aer, făcîndu-i un semn scurt din priviri Părințelului către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni nu se-așteaptă. Înșfăcă una din cutiile de carton care așteptau în stive să fie încărcate în gura depozitului, așa vă faceți voi datoria, începu să se stropșească la magazionerul care nu știe cum să-i explice, dom’ comisar, de unde aveți dumneavoastră informațiile astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Hotărîți-vă cel puțin, dom’ comisar, cine dă ordine aici, se obrăznicește magazionerul, văzîndu-l pe Curist cu ambele mîini ocupate. Doi dintre soldățoii care belesc ochii la ce se întîmplă se execută, găsesc o ladă din placaj plină de gunoaie, o înșfacă și în doi timpi și trei mișcări o vîră în gaura făcută de Curist. Ce mai vreți, dragă? Fiu de colonel, acum înțeleg de ce nu i-ai putut rezista, spune Angelina, cînd o să ne faci și nouă cunoștință cu don
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai flămînziți și mai îndobitociți decît orice altă națiune a Europei. Pe lîngă toate astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al dracului mai seamănă cu vocea Bătrînului, se gîndește. Prostuțule, dacă ăștia sînt oamenii pe care ți i-ai ales, poți s-o lași baltă de pe-acum, ți-o spun fără răutate, dacă le dai un deget o să-ți înșface toată mîna, zicea Bătrînul, prea te-ai lăsat dus de nas, i a reproșat, te-am avertizat de la început că ideile lor sînt demodate. Unul vrea să devină nu știu ce om de afaceri, celălalt să își înființeze o nu știu ce sectă nouă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
privirea, ia să vedem pe unde o să mai scoateți acum cămașa, goțoilor, amenință și Gulie, să nu-l strîng de gît ca să terminăm odată cu el? întreabă Tîrnăcop, care simte că încep să-i amorțească brațele. Dă-i drumul, ordonă Dendé, înșfăcînd actul de identitate din mîna lui Gulie, uite-așa pățesc mincinoșii și trădătorii, zice făcîndu-i vînt în direcția focului în mijlocul căruia se mai văd încă bucăți din cele două rame cuprinse de vîlvătăi, din clipa asta nu mai exiști, ești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să facă spume la gură, să tune și să fulgere, să te acuze de nesupunere, să te amenințe cu arestul. Nici nu apucă bine să pășească pe celălalt trotuar, că Părințelul citindu-i parcă gîndurile, după ce îl salută scurt, îl înșfăcă de braț și îl trase cu repeziciune după el în direcția intrării. — întîrzierea asta s-ar putea să ne coste scump pe toți, zise Roja, sărind sprinten cîte două, trei trepte odată, oprindu-se în dreptul ghișeului de bilete, privind dintr-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ușa băncii Boulevard-Citizens Savings & Loan de pe colțul dintre Yucca și Ivar, cărând sacii cu hârtie și jetoane, iar directorul le-a deschis seiful. Unul dintre spărgători l-a adormit pe director cu un baston în scăfârlie, iar ceilalți doi au înșfăcat saci cu bani adevărați și s-au îndreptat spre ușă. Între timp șoferul intrase în bancă și golise sertarele funcționarilor de la ghișee. Apoi i-a mânat către seif, i-a pocnit în cap, și i-a lăsat inconștienți, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu puști automate. Le-am arătat insigna. Ei bătură din călcâie și mă lăsară să intru. Fritzie mă ajunse din urmă. Intrăși se îndreptă direct către biroul din față, cu o bancnotă de un dolar în mână. Polițaiul din spatele biroului înșfăcă verzișorul, iar Fritzie spuse: — Fugitivo? Americano? De Witt? Individul zâmbi și apăsă pe un buton de lângă scaun. Ușa de zăbrele de pe un perete lateral se deschise cu un țăcănit. — Mai precis, ce anume vrem să aflăm de la gunoiul ăsta? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dolphine îmi dădu ușor la o parte țeava pistolului. — Am și eu interesele mele și mă pricep al dracului de bine să împac și capra, și varza. În plus, vorbesc mai bine când stau jos. Crezi că se poate? Am înșfăcat scaunul și i l-am pus în față. Dolphine se ridică, își scutură costumul și se lăsă pe el. Mi-am băgat pistolul în teacă. — Rar și de la început. Dolphine își suflă peste unghii, apoi le frecă de cămașă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fața locului pe doișpe și t-t-treișpe și eu... Iar Emmett Sprague avea niște proprietăți acolo sus. Și era prima dată când îl auzeam pe Harry bâlbâindu-se după-amiaza. — Sosesc cu trusa de criminalistică. În douăzeci de minute. Am închis, am înșfăcat mostra cu amprentele lui Betty Short din dosar și am alergat la mașină. Se circula greu. În depărtare se vedea semnul „Hollywoodland“ căruia îi lipseau ultimele două litere. M-am târât spre est, către Beachwood Drive, apoi spre nord. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe care le ciuguli una câte una. Îi urmă grosul turmei, apoi, după ea, ajunseră la ultimele firimituri și doi godaci mai jigăriți, nr. 73 și 74, cu urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
furtună teribilă, care a rupt pânzele și aproape a scufundat corabia. Marinarii care mă auziseră țipând și suspinând credeau că sunt posedată de un demon ce dezlănțuise apele împotriva lor. Doar sabia lui Nehesi i-a oprit să nu mă înșface ca să mă arunce în apă. Dar eu nu știam nimic despre asta cum stăteam întinsă, în întuneric, înfășurată și transpirată, încercând din răsputeri să-mi urmez bărbatul. Poate că eram prea tânără ca să mor de tristețe sau poate că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am ciocnit de Laura. Părea nedormită și m-a mușcat șarpele de inimă. — De unde vii? am întrebat-o înșfăcând-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Acesta se trezise din leșin și-l privea cu uimire. Ajutorul de sutaș scoase din sacul său un pumn de curmale și o turtă de grâu și i le dădu. Sclavul îl privi din nou cu privirea aceea uimită, apoi înșfacă darul și începu să mănânce grăbit. Sângele închegat de pe pânza cu care îi era legat capul fusese spălat de valuri și numai o pată roșiatică aducea aminte de izbitură. Dar scurgerea sângelui se oprise; capul nu era spart. Iahuben se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drum cu ceata cealaltă care striga fugind: - Aruncați armele. Ascundeți-vă. Au venit zeii din cer! Așa au fugit cu toții, numai el a rămas pentru că îl durea piciorul. - Dar unde sunt zeii, stăpîne? întrebă el acum. Iahuben nu-i răspunse. Înșfăcă un braț de arme și le duse spre luntre. Nădăjduind să fie iertat de acest sutaș mânios, soldatul începu să care și el arme, fără să mai aștepte poruncă. Luntrea se încărcase mult, îngreunînd șederea călătorilor. Dar străinii păreau nepăsători
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se stăpâni căci, fără a se mai sfătui cu nimeni, cârmaciul îndreptă luntrea asupra armatei atlantei. Auta cuprinse cu ochii oastea de robi: în fruntea ei, cu arcul pe umăr și cu o lance grea în mână, alerga Mai-Baka. Auta înșfăcă într-o clipă pâlnia și scoțând scoica ei pe fereastră, strigă: - Robi ai Atlantidei, ca să nu mai fiți robi, ucideți pe vrăjmașii voștri. Răzbunați moartea lui Iahuben! Un răcnet de mii de glasuri asurzi câmpia. Robii alergară înainte, parcă vrând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veni în fire. Înălță ochii și-i repezi un pumn în tâmplă soldatului care-și ținea mâna grea pe umărul lui. Soldatul se clătină și se retrase de-a-ndărătelea, cu mâna la cap. Alți patru se repeziră la Auta și-l înșfăcară de mâini. Încercă să se descleșteze, dar nu mai putu. Încercă să se uite în partea dincotro strigase cârmaciul. O mână puternică îi întoarse capul înapoi. Apucase să zărească între tufe lucind ceva argintiu; poate erau străinii cu Nefert, poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui se întinse spre inel, dar Mai-Baka îi dădu peste mână, răstindu-se: - Întâi s-o aduci! Băiatul plecă în fugă. Cât timp lipsi acel băiat, Mai-Baka șezu tăcut. Dar când după scurtă vreme băiatul veni însoțit de Ntombi, îl înșfăcă pe băiat și cu toate împotrivirile lui îl strânse la piept. Apoi se uită la Ntombi. În ochii lui jucară umbre și lumini. Nu știa dacă trebuie să se bucure sau să se teamă. Băiatul își luă inelul, îl mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cărți, răsfoind un volum deschis, cu pămătuful de praf abandonat pe o masă. Cu un aer vinovat, Minnie Închide zgomotos cartea și o pune la loc. — Ce faci, Kidd? o Întreabă Theodora. — A, nimic, domnișoară! Mă uitam și eu. Minnie Înșfacă pămătuful și Îl flutură pe deasupra rafturilor - nu a cărților Însele, pe care doar Burgess și stăpânul au voie să le atingă. — Ce căutai? Minnie roșește. — Păi, povestea aia de care ziceați, domnișoară, aia de-a scris-o domnu’ James, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al VIII-lea, lăsându-l pe el și pe fratele lui, În vârstă de șapte și, respectiv, opt ani, să Își facă lecțiile pentru a doua zi, apoi a tatei care intrase vijelios pe ușă, un ceas mai târziu, Îl Înșfăcase pe William și fugise cu el (atât cât putea să fugă un om cu un picior de lemn, urmare a unui accident din tinerețe) Înapoi la teatru. Actul Întâi fusese atât de sublim, că Henry sr. hotărâse că fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum, Înșfăcă lufa și Începu să se frece pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-o aduse la micul dejun, Îi sosi o scrisoare de la Du Maurier, care Îi ura noroc la premieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]