1,310 matches
-
-mă să mă uit pentru cea din urmă oară, spuse Ippolit și râse cumva încurcat, strâmb. Iată: sunt aici și prințul, și soțul dumneavoastră, și toți cei prezenți. Atunci de ce îmi refuzați ultima dorință? — Un scaun! strigă Lizaveta Prokofievna, dar înșfăcă unul singură și se așeză în fața lui Ippolit. Kolea, porunci ea, te duci imediat cu el, îl conduci, iar mâine vin negreșit și eu... Dacă-mi permiteți, l-aș ruga pe prinț să-mi ofere o ceașcă de ceai... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate cele întâmplate, aveți intenția să mă uluiți vizitându-ne casa, fiți sigur că nu mă veți găsi printre cei care se bucură... Aglaia Epancina.“ Lizaveta Prokofievna stătu pe gânduri cam un minut; apoi se repezi deodată la prinț, îl înșfăcă de mâini și îl trase după ea. — Chiar acum! Hai! Hai într-adins acum, în clipa asta! strigă ea, cuprinsă de o criză de tulburare neobișnuită și nerăbdare. Dar mă expuneți la... — La ce? Nătăfleț nevinovat ce ești! Parcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
onoarea de a se muta aici. Te-ai dus ieri la el? Adineaori doar ai spus-o cu gura ta. Așa-i sau nu? Ai îngenuncheat în fața lui sau nu? — N-a îngenuncheat deloc, strigă Kolea, ba dimpotrivă: Ippolit a înșfăcat ieri mâna prințului și i-a sărutat-o de două ori, am văzut cu ochii mei, cu asta s-a pus capăt explicației și, pe deasupra, prințul doar i-a spus că îi va fi mai bine la vilă, iar Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Poate că într-adevăr se așteptau la ceva neobișnuit. Vera se ținea de masa tatălui ei și, de speriată ce era, mai că nu plângea; Kolea era și el aproape la fel de speriat. Lebedev, care se și așezase, se ridică brusc, înșfăcă lumânările și le împinse mai aproape de Ippolit, ca să vadă mai bine când va citi. — Domnilor... imediat o să vedeți despre ce-i vorba, adăugă - cine știe de ce - Ippolit și începu brusc lectura: „Explicație necesară“! Motto: „Aprés moi, le déluge“*. Ptiu, drace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă chinuiți - nu înțeleg, dar dumneavoastră ați fost! Și în privirea lui licări deodată o ură infinită, în pofida tremurului de spaimă, care tot nu i se potolise. Acum, domnilor, veți afla totul, eu... eu... ascultați... Iarăși, teribil de grăbit, își înșfăcă foile de hârtie; acestea alunecară și se împrăștiară, el se străduia să refacă teancul; filele tremurau în mâinile lui; mult timp nu reuși să-și termine pregătirile. Lectura, în sfârșit, începu. Mai întâi, vreo cinci minute, autorul neașteptatului articol încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Deodată și-a dezgolit încet colții ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l-am jignit, deși n-am avut această intenție), nici chiar într-un asemenea moment, omul acesta nu a putut să se înfurie! Dacă buzele au început atunci să-i tremure, asta n-a fost din cauza furiei, jur: m-a înșfăcat de mână și mi-a spus splendidul său «Du-te», fără să se supere absolut deloc. Demnitate avea, chiar multă, chiar care nu i se potrivea deloc (așa că, sincer să fiu, era chiar foarte comic), dar răutate nu avea. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mea deodată s-a dezlănțuit într-un acces de tuse atât de puternic, încât de-abia m-am ținut pe picioare. Am văzut cum domnul se repezea în toate părțile ca să-mi găsească un scaun gol, cum, în sfârșit, a înșfăcat zdrențele de pe unul, le-a trântit pe dușumea și a împins grăbit scaunul spre mine, ajutându-mă să mă așez. Însă tusea mea continua și nu s-a potolit încă vreo trei minute. Când mi-am venit în fire, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mortul a ieșit? Privind acest tablou, natura ți se pare a fi o fiară uriașă, neîndurătoare și mută sau, mai exact, deși e ciudat, îți apare ca o mașinărie imensă, de cea mai nouă construcție, care, fără nici un sens, a înșfăcat, a ciopârțit și a înghițit, mută și nesimțitoare, o ființă măreață și neprețuită - o ființă care, singură, făcea cât natura întreagă, cât toate legile ei, cât tot pământul, care, poate, n-a fost creat decât pentru apariția acestei ființe! Prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se repezi la Ippolit, apucându-l chiar de mâini. Doar a spus că se împușcă la răsăritul soarelui, cum puteți rămâne nepăsători? — Nu se împușcă! bombăniră, cu bucurie răutăcioasă, câteva voci, inclusiv a lui Ganea. — Domnilor, feriți-vă! strigă Kolea, înșfăcându-l și el pe Ippolit de mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lebedev, o să vi-l arate; dar numai cu condiția ca mâine, de cu dimineață, când plec la Petersburg, să-mi dați pistolul înapoi. Mă auziți? O fac pentru prinț, nu pentru dumneavoastră. — Așa-i mai bine! spuse Lebedev zâmbind sarcastic. Înșfăcă cheia și dădu fuga în camera alăturată. Kolea se opri, vru să facă o remarcă, însă Lebedev îl trase după el. Ippolit îi privea pe musafirii care râdeau. Prințul observă că dinții îi clănțăneau, ca și cum l-ar fi scuturat cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pistol de buzunar i-a ajuns lipit de tâmplă. Keller se repezi să-l apuce de mână, dar în aceeași clipă Ippolit trase. Se auzi țăcănitul tăios, uscat al cocoșului, dar acesta nu fu urmat de împușcătură. Când Keller îl înșfăcă pe Ippolit, acesta îi căzu în brațe, parcă leșinat, poate într-adevăr imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller. Câteva persoane l-au luat în brațe pe Ippolit, l-au așezat pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridice brusc și să se așeze la loc, necontrolându-și probabil deloc manierele. Pe masă erau câteva cărți; continuând să vorbească, luă una, aruncă o privire la pagina la care era deschisă, o închise imediat și o puse pe masă, înșfăcă altă carte, n-o mai deschise și, ținând-o tot restul timpului în mâna dreaptă, o flutura neîncetat prin aer. — Ajunge! strigă el deodată. Văd că v-am deranjat prea mult. — Ba deloc, fiți bun și continuați, dimpotrivă, ascult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot dai cu acest le roi de Rome?... La ce bun? — Eu... eu... șopti din nou generalul, strângând tot mai tare umărul „băiatului lui“. Eu... vreau... ție... tot, Maria, Maria... Petrovna Su-su-su... Kolea se smulse din strânsoare, îl înșfăcă pe general de umeri și, ca smintit, îl privi. Bătrânul se făcuse roșu în obraji, buzele i se învinețiseră, spasme mărunte îi treceau fugar pe față. Deodată se aplecă și începu să cadă încet pe brațul lui Kolea. — Atac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fugi? După ea? Căzu leșinată în brațele lui. El o ridică, o duse în cameră, o așeză în fotoliu și rămase aplecat deasupra ei într-o așteptare resemnată. Pe masă era un pahar cu apă; Rogojin, care se întorsese, îl înșfăcă și o stropi pe față; ea deschise ochii și, preț de aproape un minut, nu înțelese nimic; deodată însă se uită împrejur, tresări, scoase un strigăt și se repezi spre prinț: — E al meu! Al meu! exclamă ea. A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă nu îi e bine; și cu siguranță nu îi e bine...“ Desigur, având asemenea convingere, ar fi trebuit să-l aștepte pe Rogojin la hotel, în cameră; dar prințul parcă nu putu suporta această nouă idee, sări în picioare, înșfăcă pălăria și o luă la fugă. În coridor se întunecase aproape de tot. „Ce-ar fi dacă ar ieși din colțul acela și m-ar opri lângă scară?“ se întrebă el, apropiindu-se de locul știut. Dar nu ieși nimeni. Coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
peste 65 de ani suferă de această boală, iar victimele sunt și mai numeroase la categoria de peste 85 de ani, unde riscul este de 1 la 3. Nu ține cont de nimic - bogat sau sărac, președinte sau măturător - atunci când Își Înșfacă victimele. Se spune că fostului președinte Ronald Reagan i s-a pus acest diagnostic chiar după sărbătorirea celei de-a optzecea zi de naștere. Cu toate că nu provoacă mari suferințe fizice, este una dintre cele mai crude maladii cunoscute, deoarece le
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
și cu multă perfidie emanând din ochii ei încercănați expresionist. „Tovarăși ! Doar voi singuri vă puteți elibera ! Și noi am trecut prin asta. Iată cum a început totul.” Tors bărbătesc puternic, cu brațele legate în cătușe cu lanț. Mâinile care înșfacă lanțul, mușchii care se încor dează, lanțul cedează. O mână cu restul de lanț și cătușa pe încheietură ține, împreună cu o mână liberă, făclia libertății. Mâna cu cătușa ia făclia și aprinde cu flacăra ei litere scrise pe fondul negru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cunoscuse în cinepropaganda românească. Cu Alarmă în munți, realismul nesocialist mai face un pas în terenul advers. Există în el, după părerea mea, un prim cadru de film european, după ani de imagini băștinaș-agitatorice. Fory Etterle, mascul malefic dominator, o înșfacă de păr pe fascinanta Dana Comnea și îi dă capul pe spate, șuierându-i ce-o așteaptă dacă îl trădează. Este imaginea complexă a doi oameni vii, a două personaje adevărate, nu încarnări de scheme propagandistice. Nufărul roșu, Pe răspunderea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de la Partid cu Anica. Finalul este complet fals și prin comparație cu singura secvență ieșită din comun a filmului : tentativa de viol întreprinsă în cadru natural, la locul de muncă, de sobrul și corpolentul Florinte asupra Anicăi. Omul chiar o înșfacă și o pune jos pădurenește. Este prima imagine care coregrafiază sexul în cadrul strict trasat acestui subiect de către propagandă. Vultur 101 (1957) sau „Agenturili” Fabricarea legendei propagandistice a „spionului imperialist” începe cu Viața învinge (1951) și continuă cu Vultur 101 (1957
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sub presiunea activiștilor PCR, în anul 1946. Mitru Moț nu mai este un țăran comunistoid pur și dezinteresat încă din burta mamei sale. El vrea puterea, se consideră foarte dotat pentru conducere și politică, drept pentru care se autoproclamă primar, înșfăcând cheile și ștampila „fostului” Sofron. Când profesionistul de partid Ardeleanu îl întreabă, găsindu-l în biroul primarului, cine l-a pus acolo, Moț minte fără să clipească : Partidul Comunist. În clipa în care își dă seama cu cine stă de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
urmat un schimb de cuvinte; domnul grăbit s-a dovedit a fi colonelul Antal Károly, care l-a și somat pe Szacsvay să se legitimeze. Funcționarul - de teama unor eventuale urmări - nu părea dispus să se execute. Atunci colonelul Antal, înșfăcându-l de haine, l-a făcut proxenet pe referentul de la primărie, iar, în clipa în care grupul voia să părăsească locul, și-a scos pistolul, obligându-l (sub amenințarea armei) pe Szacsvay să-l urmeze la autorități, dar, mai întâi
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
hotar, lui Ionică îi căzu din traistă o știucă chiar pe fâșia de control. Capra, văzându-și iezii, dar și țapul sătul, nu mai doreau să se întoarcă la iarbă. Au încercat să momească motanul, că poate măcar el va înșfăca știuca. Dar în zadar - motanul era sătul de capuri de pește. Mare a fost mirarea grănicerilor când au găsit știuca departe de mal, dincoace de sălcii. L- au chemat pe șeful pichetului de grăniceri. Cei veniți la fața locului au
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
copiii au început să-l strige din tot sufletul pe băiatul nostru pentru a-l vesti de pericol. El le-a răspuns însă: Lasă că vin... Lăsați-mă! Dar lupul a și ajuns la el. A deschis botul să-l înșface. Și l-ar fi sfâșiat, desigur, dacă nu l-ar fi lovit chiar în clipa aceea cu toiagul un păstor care-și mâna oile prin pădure. Atunci băiatul nostru s-a trezit și, în același timp, s-a lecuit de
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
dintr-o locuință, În timpul nopții, au fost furate, prin efracție, Însemnate sume de bani. Câinele-lup din dotarea Poliției, după ce a luat urma făptuitorului de la fața locului, s-a dus după miros până Întrun ascunziș din locuința sa, unde l-a Înșfăcat de piept și În scurt timp infractorul și-a recunoscut fapta. Se pot da numeroase exemple când acești câini minunați au prins hoți și spărgători de talie, după urmele invizibile lăsate de aceștia la fața locului și a celor traseologice
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]