1,815 matches
-
de mai multă vreme”. „De ce mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să știu părerea ta”. Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. „Florile astea nu pot fi culese”, zise el, explicându-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. „Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îți dai seama că au nevoie. De aceea sunt țepii atât de mari”. „Dinule, l-am întrerupt, te-am întrebat ceva”. „Dar ți-am răspuns”, spuse el, mirat că nu înțelegeam. „Ce mi-ai răspuns?” „Că nu vreau să mă înțep... Mai speri - adăugă după o pauză - că te va chema să discute cu tine despre cimitir?” „Evident”. „Eu cred că n-o să te cheme niciodată”. „Cum adică? Doar el m-a chemat aici. Sau... poate crezi că Bătrânul nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strâns din dinți pentru că ghimpii scaieților mi s-au înfipt în carne ca niște cuțite și nu m-am lăsat până nu i-am arătat, ruptă, o floare violetă, pe care după câțiva pași am aruncat-o discret fiindcă mă înțepa. „Deocamdată, am continuat, încă mai aștept. Dar sper că ai reținut: «deocamdată» și «âncă». Și pe urmă, nu-ți ascund că mă interesează această vestită sală cu oglinzi despre care vorbește toată lumea și pe care nimeni n-a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. „Nu, domnișoară”. „Atunci?” Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a părut deloc mirat. — E chiar firesc, zise el. Afrodita e o zeiță subversivă. Tot de la Dinu am aflat un amănunt curios; că nici bătrânii nu priveau cu ochi buni apropierea mea de Laura. — E adevărat că Laura e cam înțepată cu ei. Presupun că din pricina asta, a fost de părere Dinu. Altă explicație nu găsesc. Abia atunci reproșul Moașei m-a pus pe gânduri. Cum se făcea că bătrânii judecau la fel ca ea? Explicația pe care o găsise Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Naturalista îl privea înțelegătoare, însă pilotul l-a înjurat. A doua zi, în vreme ce pilotul se chinuia să repare aparatul de radio-emisie, am pornit prin pădure, crezând că voi da peste o urmă omenească. Nu mersesem prea mult, când m-a înțepat ceva la picior, o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de cât interesantă nu-mi trece prin minte, oricât de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au fost înțepate. Fiecare crede în ce dorește. Într-un adevăr umflat sau într-un adevăr desumflat. Cum vedeți, se găsește însă un ac pentru fiecare balon...” Dar nu pot să mă duc. S-ar ține lumea după mine. Și chiar acestui gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să devin ridicol? Nu pot să fac așa ceva. Unul ca mine n-are voie să se arate în ismene. Un mit trebuie să rămână un mit, domnule sculptor. De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dog. Tot spațiul e „spațiu pierdut“, nimeni nu l-a cartografiat, sarcina lui Magellan a devenit gigantică, iar timpul s-a accelerat. Se uită În jur, poate zărește vreo față prietenoasă la bar, dar nu sînt decît directorași tineri și Înțepați În cur care se uită unul la altul prin martiniurile lor uriașe. După o noapte de somn fără vise, Îmbăiat și ras, purtînd haina lui de toate ocaziile și pardesiul gros de lînă (mulțumesc, Zelda), cu o cană de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care să nu facă nici o aluzie la O Sir Jasper, era extenuată. O durea așa de tare gâtul, încât terminase un pachet întreg de Fishermen’s Friends, foarte mentolate, ceea ce e mai mult decât reușesc să facă majoritatea pescarilor. O înțepau toate încheieturile, un semn sigur că o păștea un guturai. — Ba da. Uite-l. — Așadar unde te duce preabunul doctor? Habar n-am, dar a zis că e un loc foarte special pentru el. Parcă era un făcut, bombăni Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la ureche, ca să n-o audă Sophie sau Lottie, sunt extrem de ușurată că ai renunțat la ideea aia absurdă de-a afla cine e tatăl copilului. — Auu! țipă Fran, când vânzătoarea, aparent concentrată să îi modifice rochia la spate, o înțepă din greșeală cu un bold. Când se întoarse la redacție, Fran descoperi un pâlc de persoane abătute care stăteau cu picioarele pe birouri și arătau de parcă tocmai fuseseră concediate. Haideți, haideți ă Fran împinse niște picioare la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la mine, că am fost pedepsit. Și am raport de pedepsire și mi-au tăiat drepturile și nu am dreptul să primesc vizite“. „La vrăjeală dulce n-am rezistat“: A. E. Inițialele lui - numele lui înseamnă „Libertate“ și „Înviere“. Îl înțepa inima și mi-a dat interviu, „că mâine-poimâine mă duc și să rămână ceva după“. Afară a lăsat o mamă de-a doua, lângă Constanța. Și un copil, care știe că tata a murit. „Copilul meu a fost mic, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se vede constrâns de un cuțit, de o rangă, ceva, și spune că nu vrea, atunci ori e tâmpit, ori e nebun, ori nu mai vrea să trăiască. Ideea e - nu dă, nu dă - l-am înjunghiat ușor, l-am înțepat puțin cu cuțitul, să înțeleagă că nu glumesc. Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-a produs în mintea mea: bă, ăsta ori e tâmpit, ori dă-l dracu, n-am judecat, și atunci am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a denunțat o afacere cu droguri și astfel au fost descoperiți doi traficanți. Într-o noapte, aflați sub influența drogului, cei doi l-au prins pe tipul care ia denunțat și l-au ținut strâns până când un al treilea la înțepat cu un ac în ochi făcându-l să-și piardă cu un ochi vederea. A fost una din scenele cele mai oribile la care am asistat. A doua zi, după ce s-au trezit, cei doi și-au regretat fapta: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a dat și el trei. Că i-ar fi zis Leo „Ia și omoară tu!“. Chiar în instanță Leo a zis că a dat cu cuțitul și a vrut să-i scoată ochii, dar de fapt nu erau scoși, era înțepată doar pleoapa, aicea. Cică se uita urât la el. În dosar reiese că eu le-aș fi spus să-i scoată ochii, că am văzut în „Robocap“. Și Robocop, de ce-i scotea ochii? Nu știu, eu am văzut „Robocap“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe umbră și pe soare, Umblă cu casa-n spinare. E frumos ca toți frumoșii, Dar nu cântă ca cocoșii. Cică ar cânta, dar iaca, Mai curând el bate toaca. Nu e ac și nu e țeapă, Însă bâzâie și-nțeapă. Rotundă ori lunguiață, Îmbrăcată-n multe rochii, Ea îți face limba creață Și îți umezește ochii. Mai ales când nu pândește, Toarce, dar nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-n vânt și-o flutură, Mai apoi și-o scutură; După ce se face cald, Scot mărgele de smarald. Am găsit-o și-n ierbar: Nu-i nici spin, nu-i nici țânțar, Dar și ea-i dintre acelea Care îți înțeapă pielea. Pomii fructiferi 38 Vai de dânsul, vai și vai! Pentru două-trei carboave Ar mai face el potcoave, Însă lumea n are cai. N-are cap, deci n-are fes, Și e doar într-o ureche; Este o unealtă veche
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Pomii fructiferi 38 Vai de dânsul, vai și vai! Pentru două-trei carboave Ar mai face el potcoave, Însă lumea n are cai. N-are cap, deci n-are fes, Și e doar într-o ureche; Este o unealtă veche Și înțeapă mai ales. Mlădioasă ca o iușcă Și apare din senin. Pe cei neatenți îi mușcă Și-i împroașcă cu venin. Sper să nu comit o gafă, Dacă o descriu așa: Are gâtul de garafă, Seamănă cu-o macara Cu urechi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
fie, ce să fie, Un picior cu pălărie? Când nu are bani în pungă, El în altele găsește; Cine-l știe se ferește Și îi spune „mână lungă”. Este lungă ca andreaua, Mlădioasă ca nuiaua, Nici nu mușcă, nici nu-nțeapă, Singură tunele-și sapă. De lumină-i este frică Și de ploaie și de vânt; Ea din loc în loc ridică Movilițe de pământ. Fac biluțe din gunoi Și le cară câte doi. Harnice-s, pe cât de mici, Și-și fac
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că-mi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și de groasă. A blocat-o cu un lemn, i-a strâns capul cu mâinile și a făcut-o să muște o cute pe care vipera a scuipat. A luat un ac de os și, întingându-l în venin, a înțepat-o pe Vibana deasupra pântecelui, unde se zărea, sub pielea albă și subțire, albastrul unei vene. A făcut operația asta de șapte ori, și hemoragia s-a oprit. Vibana mânca tot mai puțin și slăbea văzând cu ochii. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
italiana, răspunse docil Sasha. Se așeză pe canapea, cufundându-se Într-o Îmbrățișare de arcuri și de pluș. Continuă să surâdă politicos mamei Emmei. Dar, Încercând să nu fie observat, după câteva clipe, Își scoase de sub el obiectele care Îl Înțepaseră atât de dureros. Un robot dezmembrat care avea În loc de braț un cârlig și - descoperire care Îl liniști - Anna Karenina, romanul pe care i-l Împrumutase Valentinei cu trei luni În urmă și despre care fata nu mai spusese nimic. Credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lemnul neted, iar acesta l-a sorbit dintr-o singură suflare. S-a trezit prins de poarta uriașă, făcut afiș, lipit de lemnul care îi sugea puterile și viața. Își simțea corpul ca și când ar mai fi fost corpul lui Pampu, înțepat de mii ce ace, tras în fibra lemnului și imobilizat. Vedea în continuare podul, pădurea și pe Talpă încremenit între copaci. Era prizonier pe ușa mănăstirii, pedepsit pentru moartea lui Pampu. Condamnat la moarte lentă. 11. Amintirea aceasta îi usucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]