1,781 matches
-
te face să uiți de probleme, idei, neliniști universale și chinuri metafizice. Pentru cei tulburați adânc de o neliniște metafizică, intimitatea unei femei este un corectiv și o reconfortare. Prin femei se poate realiza temporar o inconștiență dulce, plăcută și încîntătoare. Născute aproape numai pentru iubire, ele își epuizează întreg conținutul ființei lor în avântul erotic. Femeile iubesc mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei. Dar pe când bărbatul, din experiența iubirii sau dintr-o mare suferință, dezvoltă un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încîntător și debordant. N-aș regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguși, ochii ar orbi și mersul s-ar împletici, n-aș regreta dacă funcțiile și posibilitățile organelor s-ar epuiza și focul din mine și-ar încetini
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
floare a spiritului, fără rădăcini în lume. S-ar putea ca, la urma urmelor, convingerea anarhistă a unei fericiri terestre în afară de orice lege și formă să trădeze o viziune optimistă. Viziunea finală a istoriei, așa cum au conceput-o anarhiștii, este încîntătoare și trandafirie. Dar întreb orice om care a văzut în fundul mizeriei umane: oare este posibilă, atâta înșelare, atâta iluzie și atâta naivitate? Anarhiștii ar trebui folosiți în stat ca să păzească aștrii. În acest fel, ar putea deveni și ei proprietari
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în ciuda sau poate tocmai și datorită minusculei inițialei - doar după lectura unei singure poezii sau chiar a două, trei poeme mai ample). Aceste spații sunt străbătute și de alte personaje, cel puțin tot la fel de ieșite din comun. Este vorba de încântătorii prieteni ai „eroului”: misterioase femei și zeițe prietene (de la zeița nenumită a unei după-amiezi însorite de iarnă, cu păr de aur vechi, la „bruna rowena”, la „tânăra nefa”); animale ciudate, cel mai adesea pisici cu multă personalitate (ca theobald, motanul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu sunt tocmai senzaționale (traversarea a două păduri, adăparea animalelor etc.), dar dialogurile și notațiile portretistice au o savoare aparte, lăsând să se întrevadă acea voce dublă a poetului, care dă tonul inconfundabil al multor pagini din La Lilieci. O încântătoare ambiguitate își face simțită prezența, în ciuda limbajului prozaic, a replicilor colocviale, în care aproape toți termenii își păstrează sensul propriu, literal, denotativ. În plus, faptul că intervenția „regizorală” este aproape inobservabilă, iar comentariul, minim, contribuie la întărirea senzației de autenticitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de moliciune abstractă. Roza e beată, bucla e blîndă, stînca e uscată, dar pe ea a căzut raza unui dulce soare, coasta (rîpa) este dătătoare de delicii („coastă de delicii”) și de aceea e binecuvîntată, cascadele sînt „murmuroase” (Proscrisul), văile „Încîntătoare” etc. Obiectele (fizice și morale) primesc aceleași determinări abstracte și sînt, de regulă, valorificate prin capacitatea lor de a desfăta. De a participa, altfel zis, la configurarea unui paradis oriental În care legea supremă este amorul și scopul existenței e
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ară (din voi. Doine și lăcrămioare) relația este de tandrețe. CÎmpia (spațiul unei reverii amoroase) este acum favorabilă. Motoarele retoricii se pun În mișcare: dulcea taină a umbrelor, lumina mîngîioasă a făcliei de pe cer, glasul de Îngeri, sfinte armonii, plăceri Încîntătoare etc. O agresiune, o irepresibilă ofensivă a suavității. Leagănul acestei divine muzici de șoapte este, Încă o dată, cîmpia: „Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire, Pentru acel ce caută un trai neînsemnat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
odaie osebită și să primească, În libertate, pe cine vrea. „Sătănița din iad” vrea să aranjeze grădina după stilul nou: „Aici alee umbrite, nepătrunse nici de soare Unde turturice geme și suspină pîn’ce moare. Acolo de sub o stîncă o Încîntătoare Izvorînd de cristal apă, focul inimii alină Și lîngă care o grotă umbra sa făgăduiște, Unde amorul șade cu degetul la guriță semn că tace și păzește.” Același poem este localizat și de Gheorghe Asachi: Soția la modă. Poemul are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
căci avea un parter scund, cu stâlpi groși de lemn și obloane, iar deasupra, cat cu prispă. Casa era făcută evident din drugi de lemn, însă acoperită cu tencuială și văruită. Acoperișul era de olane. Lui Ioanide i se păru încîntătoare de la distanță, așa îndreptată către un infinit de iarbă și spre crestele munților. - Aci, zise el de pe pătură, mi-ar place să trăiesc.(" Conțescu are dreptate!") Am să-mi cumpăr și eu un stânjen de pământ colea și să-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pregnante definiții le datorăm, fără îndoială lui Pompiliu Constantinescu. 2.4.1. Calul dracului Dintre ,,basmele’’ prezentate în lista de mai sus, respectând regulile genului, Calul dracului (1909) este probabil unul dintre cele mai caracteristice. Calul Dracului are înfățișarea unui încântător ,,basm satanic’’, tras pe un șablon memorabil prin autenticitatea lui realistă. Referitor la coeficientul de creație narativă, în comparație cu, de pildă cel din Olga și Spiriduș, acesta este considerabil. Arta mimării în Calul dracului se dovedește a fi plan al povestirii
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în discursul deținătoarei lor punea la adăpost atât editura cât și pe autoarea și eroina volumului de un proces cu Gallimard. Acum aveam în față, pe ecran, coperta cărții, prezentarea ei, o selecție de citate incitante și câteva fotografii ale încîntătoarei Friedgard și ale lui Cioran la Paris. Din capul locului, coperta cărții m-a fascinat. Reproducea, pleine page, o fotografie color de o excelentă calitate, traversată de sus până jos de coapsa și pulpa unui Apollo marmorean. Fotografia era făcută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care orice reflex de solidaritate a dispărut. (Singura categorie solidară din Romînia: minerii.) 20 mai Friedgard Thoma a venit la Sibiu, la colocviul anual al "marelui rășinărean". A început, așadar, plimbarea prin lume a moaștelor ultimei iubiri a lui Cioran. Încântătoarea doamnă, ne spune cronicarul din Observatorul, a făcut și "precizări de detaliu". Orice conviețuire cu un "mare om" (nevastă, copii, amantă, prieteni mai mult sau mai puțin ocazionali) se termină, în posteritate, cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de un mic revers de neplăceri, este următoarea: TOAMNA Ce dor îmi e de țară! Brumarul iată plin de mânie Cu grele vifori, cu brumă groasă, Jale întinde peste câmpie. La glasul iernei eu fug acasă. Vă las o țărmuri încîntătoare, Mă duc că doară voi fi scăpat "De - aceste friguri ce la răcoare, L-a umbra voastră am căpătat". O lac mărețe, adu - ți aminte Cu ce plăcere pluteam pe tine; Ce fericire! cugete sfinte Undele tale ațâță 'n mine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
roze, altele pale și acoperite de un văl tenebros; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropie de suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului... Trei ani în urmă, George și Maria aveau o încîntătoare copiliță, fructul iubit al unei uniri pe care părintele Mariei a binecuvîntat-o înainte de a muri. George era profesore de muzică, și venitul fucciunei seale da ambilor consoți o fertilitate sufficientă... Sosi ziua nașterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
feliul lor propriu, adesea prea original și frumos, de-a vedea lumea, iar învățător și preot coboară cultura în jos și traduc limba cosmopolită, nesemnificativă și abstractă a științei, care e de domeniul lumii întregi, în formele vii, mlădioase și încîntătoare prin originalitate a poporului. Va să zică o scriere este populară sau prin materie și prin modul espunerii (literatura poetică în sens larg), sau cel puțin prin modul espunerii (novela, știința aplicată). Să vedem cuprinsul primului număr de literatură populară: 1. Din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
capătul satului, pe genunchii unei grupe de munți acoperiți cu brazi seculari, se rădică mănăstirea cu turnurile ei măiestoase. De toate părțile împresurată cu munți sfîșieți de crăpături și văi adânci și înguste; în apropierea unor mici plaiuri de verdeață încîntătoare, cu drept cuvânt a fost aleasă de locașul etern a celui ce n-a avut răgaz să se odihnească toată viața sa cum se cuvine. Mănăstirea se compune dintr-o biserică destul de spațioasă, care într-una din despărțiturele sale cuprinde
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înghețata peste păr înfulecă burta și botul... Primăvară și cerul este verde și Dumnezeul peste înghețată și pom înfulecă pomul și înghețata acolo noi ședem fără înghețată și fără pom rupți în bucăți și foarte maro. DOAMNA GROLLFEUER: O producție încântătoare. DOAMNA KOVACIC: O compunere originală. DESIRÉE: A fost probabil vorba despre futut... sau greșesc? BIANCA: Nu-i deloc nasol Herrmann ăsta... DOMNUL KOVACIC: O minunată călire sportivă... DOAMNA WURM: Asta a născocit singur Herrmann cu mânuța lui. HERRMANN: Da, asta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aicea între noi, care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele epice în proză cu cele în versuri. Opera aceasta ne relatează despre un păstor modest, Ameto, care întâlnește șapte nimfe încântătoare, în timp ce vâna, într-o zi, între Arno și Mugnone. Se îndrăgostește de una dintre ele, Lia, și își petrece zilele vânând în compania lor. Dar iarna aduce după sine o încetare a plăcerilor cinegetice, această perioadă de absență face însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că o va urma oriunde aceasta va dori să-l ducă și, în cele din urmă, intră pe ușa cea strâmtă. Acolo descoperă un locus amoenus, o grădină cu fântâni și flori, în care se găsesc o mulțime de doamne încântătoare. Unele dintre aceste doamne sunt de fapt simboluri, îmbrăcate în diferite culori, reprezintă virtuți distincte. Altele ilustrează aristocrația din Napoli sau din Toscana, amintind de La Caccia di Diana și de Comedia delle ninfe fiorentine. În cele din urmă, naratorul o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
4; și când prima dată Troiolo o îmbrățișează pe Criseida găsește plăcere în <<a se uita în ochii ei luminoși și la figura ei angelică>> I, 28, și nu realizează <<că Iubirea, cu săgețile ei, locuiește în razele acelor ochi încântători>> I, 29.”950 Deși întâlnim elemente ale dragostei curtenești, totuși „principala sursă de inspirație din Filostrato o reprezintă creațiile populare, cunoscute în epocă sub denumirea de cantare. Reprezintă un roman de factură populară, peste care s-a suprapus însă și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chaucerian ilustrează, aparent, o donna angelicata, ea reușește să coboare din spațiul unei idealități artificiale, în care o poziționase îndrăgostitul Troil, în acela mundan, mult mai veridic. La începutul poemului nu știm mai nimic despre ea, cu excepția faptului că este încântătoare, frumoasă ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nu o comunicare reală. Reprezintă cunoștințe plăcute, agreabile, dar nu apropiate, de aceea putem sublinia solitudinea tinerei femei, așa cum reușește să o evidențieze Chaucer.992 „Deși ceilalți apreciază frumusețea Cresidei, este o apreciere de la distanță. Apariția ei angelică și încântătoare atrage admirația publică, dar nu și intimitatea. Pentru Chaucer, Cresida rămâne surdă („saudă ea nu poate”993) de-a lungul celei mai mari părți a operei.”994 Ceea ce autorul reliefează în prima carte a poemului, însingurarea femeii, pare a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pierde în acest labirint primejdios până când apare o figură umană, care se dovedește a fi umbra soțului decedat al văduvei. Aceasta îi mărturisește naratorului că acum se găsește într-un loc denumit în mod diferit, fie „Labirintul dragostei”, fie „Valea încântătoare”, fie „Cocina zeiței Venus”. Încearcă să-l învețe pe narator să evite greșelile care au dus la situarea sa în acel tărâm, fantoma condamnând femeile în general și pe fosta sa soție în particular. Defunctul soț îi recomandă naratorului căutarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu-l bea decât o dată pe lună. A Învățat să vorbească nenumărate limbi. Cu mine s-a Întreținut În permanență Într-un dialect doric, folosit În poezie 3. Atunci când vorbește, locul În care se află se impregnează de o mireasmă Încântătoare emanată de gura sa. Este În permanență preocupat de tot felul de studii și de cercetări, pe lângă divinație. Cât privește mantica, este inspirat Într-o singură zi a anului, când se duce pe malul mării pentru a face profeții. Cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]