2,060 matches
-
eu. — Stomacul meu e mic și nu încape prea mult în el... și apoi, compensez cu țigările. Și-a mai aprins un Seven Stars. A, apropo, spune-mi pe nume. Mă cheamă Reiko. Toată lumea îmi spune așa. Reiko părea evident încântată că mănânc și porția ei, de care abia se atinsese. Eu o priveam, curios, cum mesteca o bucat\ de pâine. Naoko este pacienta dumneavoastră? am întrebat eu. — Pacienta mea? Ce te faci să crezi că sunt doctoriță? a întrebat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu gheață, iar eu am comandat o bere. Hai să ascultăm radioul, a spus Reiko. Fata deschise amplificatorul și prinse un post FM la radio. Formația Blood, Sweat and Tears cânta Spinning Wheel. — De aceea venim până aici, spuse Reiko, încântată. Nu avem radiouri în camere, așa că dacă nu venim aici din când în când, habar nu avem ce se mai cântă în lume. — Locuiești aici? am întrebat-o pe fată. — Doamne ferește! Aș muri de singurătate dacă mi-aș petrece nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Du-te și mai uită-te o dată În oglindă. — E prea aburită. Da’ las-o dracu’, eu simt că-s curat. — Hai să mîncăm, i-am spus. Hai, Manolita. VĂ cunoașteți? O văzui cum Îl măsoară pe Al din priviri. — Încîntată. — Mi se pare o idee foarte potrivită, spuse englezul. Chiar că ar trebui să mîncăm. Dar unde? Ăia joacă barbut? mă-ntreabă Al. — Nu i-ai văzut cînd ai intrat? — Nu. Nu-mi mai luam ochii de pe bucata aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e dor de ei. Puseseră curcanul pe bancheta din spate și era așa de greu, cald și frumos, cu bronzul strălucitor al penelor, atît de diferit de penele negre și albastre ale curcanilor domestici, și mama lui David era atît Încîntată, că nu mai putea scoate un cuvînt. — Nu, lasă-mă să-l țin eu, spusese. Vreau să mă mai uit la el. Îl băgĂm În spate mai Încolo. El Îi Întinsese un ziar În poală, după care ea luase curcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inteligent din partea lui. Unu la zero pentru Davey. —Bine, îi răspund cu răutate, dar să nu te aștepți să mă răzgândesc în vreo privință. O fac pentru tine, nu pentru mine. Fie cum vrei tu, mă aprobă el, zâmbind foarte încântat. Dacă își închipuie că participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi mă va face să vin acasă, să dau jos fotografiile cu Patrick, ca apoi să-mi sun prietenii rugându-i să-mi caute vreun burlac cât de cât pe gustul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mirare că Davey îmi ține predici. I-a copiat stilul propagandistic. Probabil că, inconștient, nici lui nu-i place și se răzbună punându-l în practică în ceea ce mă privește. Ajung la concluzia că trebuie să-i despart. Minunat, exclam încântată. Hai la un pahar! Foștii alcoolici cheltuie foarte puțin când ies să bea ceva. Davey comandă o bere de ghimbir, iar Jake, suc și apă minerală. Insist să plătesc și refuz cu încăpățânare să las pe vreunul să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de-a dreptul impresionată. Arată mai bine pe ecran - în realitate e mai scund, iar trăsăturile nu sunt chiar așa de simetrice, dar e într-adevăr carismatic și mai sexy decât în fața camerelor. Fără să las să se observe, sunt încântată să cunosc pe unul dintre cei mai faimoși oameni de televiziune. Am ce le povesti colegilor mei de serviciu. Ei îl consideră grozav, în parte și datorită reputației sale de băiat rău. — Ea e Daisy, zice Făt-Frumos. Lucrează la Evening
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de veselă; ceilalți se uită însă la ea îngroziți. Faptul că orice comentariu legat de precedenta confesiune este interzis se dovedește un lucru mai mult decât bun. N-a fost nevoie să-ți dau cartonaș roșu, zice Finn, prefăcându-se încântat, dar nu-i reușește decât în parte. Foarte bine, Charlotte! Dragul meu, tata e judecător. De mică m-am obișnuit să mă exprim concis, pentru că altfel nu mi se dădea atenție sub nici o formă. N-are nici un sens să batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă scăpați. Ben împinge trupul lui Daisy și îl dă mai departe lui Jennifer. Aceasta pare îngrozită. O ține pe Daisy ca pe un obiect prețios care s-ar putea sparge foarte ușor. Te-am prins, Daise! spune Finn foarte încântat, trecându-i-o lui Charlotte cu o mișcare foarte naturală. Mi-e teamă de ce se va întâmpla când Daisy va ajunge în mâinile lui Jim. Charlotte îmi observă îngrijorarea, așa că o întoarce în așa fel încât să o pot susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un psiholog. Doar că e gratis. Sunt așa de prinsă de propriul meu discurs, că nu îmi dau seama când ajungem în dreptul grădinii zoologice. Se aud țipetele copiilor nerăbdători să intre înăuntru. Cei care se află deja acolo sunt foarte încântați și păstrează liniștea cât timp aruncă bucăți de ciocolată poneilor și se uită foarte preocupați în jur. Miroase a fân proaspăt și a baligă de cal. Foarte mulți plozi își petrec timpul pe pajiștile din jurul grădinii zoologice, nebuni de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am chef să încep să râd ca o gâscă, în timp ce el e treaz și stăpân pe situație. Spune-mi ceva despre tine! îl provoc. Ai pe cineva? Cum se împacă cu statutul tău de membru în AA? Nu pare prea încântat, dar dă din cap aprobator. Mi se pare corect, afirmă el, înțelegând de ce îndrăznesc să-l descos. Nu aveam pe nimeni când am început să frecventez AA. Reușisem să nu mai beau de vreo șase ani și aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine cu subînțeles. —De mare clasă, exclam și-i zâmbesc la rândul meu. Eu am dat dovadă de frivolitate, însă rezultatul e că, în momentul de față, formăm un cuplu care se bucură împreună de o glumă prostească. Sunt foarte încântată că Matt observă și el acest lucru. Mi-l și imaginez spunându-i lui Patrick: „Rebecca era fericită. Iubitul ei părea în regulă. Și e de-a dreptul chipeș. Cred că le merge foarte bine.“ Sunt rea și sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nici eu, nici Davey nu comentăm, și după un moment continuă veselă: Dar tu ce mai faci, Davey? —Eu? întreabă Davey inexpresiv. —Trebuie să-ți găsim și ție pe cineva! Știu o mulțime de fete drăguțe care ar fi tare încântate să iasă cu tine! —Doamne, Daisy, nu, te rog, urăsc lipelile. Știi prea bine. N-o să fie nimic exagerat, îl asigură ea. Ne putem întâlni cu toții la un bar, și-o să vezi cum merg treburile. Davey pare să fie plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la braț cu Stewart. Ai pomenit de palme la fund? Oftez. —Veej, Stewart, ea e prietena mea Daisy, care e combinată cu Finn acum, explic eu. Daise, ei sunt colegii mei, care mă ajută să-mi mai plătesc din păcate. Încântat, dragă, zice Stewart pe un ton neobișnuit de cald și îi sărută mâna lui Daise. Ce pasăre rară! Finn trebuie să fie fericit! Îmi rețin un oftat. Stewart ar trebui să înceteze cu remarcile astea de mascul feroce, dacă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lipesc buzele de ale lui. Neliniștea năvălește în mine, încerc să-mi spun pur și simplu că unii bărbați nu sunt prea veseli dimineața. Cu toate că Jake n-a mai avut astfel de episoade până acum. Am făcut cafea, zic eu, încântată că vocea mea sună cât se poate de normal. —Grozav! exclamă el mai mult de formă. Îi caut privirea, dar nu vrea să se uite în ochii mei. Neliniștea mea crește: am o presimțire urâtă. —Uite, zice el, și rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pierdusem virginitatea doar dintr-o joacă. - Și el, ce-a zis? - Și-a cerut iertare. Peste o săptămână a fost înapoi în țară. De data asta a venit cu Lancia lui la Botoșani. Portbagajul era plin de cadouri. Mama, bineînțeles, încântată. Și pe Sabin l-a cucerit - i-a adus un laptop. - Era bun la pat? - Da, era ok, doar că nu avea imaginație. Huff! îmi vine inima la loc. - Cum adică nu avea imaginație? - Nu știu. Pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mi-am trecut și celălalt picior peste pervaz și am rămas în echilibru pe cornișa de ciment. Singurul pericol era ca ea să se rupă sub greutatea mea. Jos, în curtea școlii, se adunaseră vreo două sute de elevi care urlau încântați: marfă! profu’, dă-te mai la dreapta, să cazi pe Opelu’ lu’ doamna directoare! Sau: mâncaț-aș, pe cât facem pariu că alunecă? Fetele, în special, țipau de-ți luau auzul. Băieții huiduiau și fluierau. Directoarea, colegii și comisia oltenească scoseseră capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care băgăm în joc treizeci de milioane și peste trei luni scoatem două sute patruzeci de milioane. Voi vă dați seama? - Vreau și eu, mamă, de-aici zece milioane, să-mi fac operație de monturi la picioare. Maria nu e prea încântată, dar trebuie să accepte, pentru că fiică-sa și-a vândut bijuteriile primite de la italian, să aibă ce depune la Cluj. - Bine, iau și eu treizeci de milioane, să dau avans pentru un Aro - am nevoie de o mașină să duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dat seama că încercau să-și protejeze țărănia lor cu parfum învechit. Asta îi enerva teribil pe unii profesori de la Filologie: ați ajuns până în anul trei și vorbiți tot ca în sat la voi? Alții, însă, erau de-a dreptul încântați. Așa era Ovidiu Drimba, care îi chema la el acasă, pe strada Speranței, îi omenea, le dăruia tot soiul de lucruri: genți, mănuși, cărți etc. Ideea era că ei preferau munca sălbatică, dură și fără implicații. Simplu - se duceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
este al tău și e mișto, o îndeamnă Izaura. Prințesa crapă coaja oului, îl duce la gură și reușește să-l mănânce, deși îi mai scapă pe jos. — A fost bun, fă Prințăso? sunt curioși să știe ceilalți. — Mișto!răspunde încântată, că nu se fcăuse de râs trecând prin această primă experiență. După ce-au mâncat și mere și-au făcut planul pe la ce case să mai meargă a doua zi, la cerșit. Planul lor o stârnea pe Prințesă de a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în camera ei. S-a bucurat, i-a sărutat pe părinții ei și le-a mulțumit. Nici nu și-a dat uniforma jos și a început să cânte. Zina și Sebi care nu se așteptau la asemenea performanță au rămas încântați și au sărutat-o și ei. Acum tot mai multă dragoste îi unea. De aici înainte era numai cântec și voie bună în casa lor. Vecinii nu se alarmau că-i deranjează, ba chiar le plăcea să audă melodii cântate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai comunicativă Prințesa. — Puștoaico! — Tare grozav te crezi. Spune-mi odată care este programul tău de învățat. — De la 16 la 21. ’ — Zău? Și mie ce timp îmi rămâne?trece pe pas de război Prințesa. — Restul! — Care restul, Cezar? Care restul? Încântat că i-a rostit numele și de asemnea încântat de frumusețea chipului ei accentuată de revolta interioară, Cezar o strânge tare la piept adunând strâns pulpanele cojocului, gata, gata s-o sărute. Nu reușește, că Prințesa intuind intenția lui Cezar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că la despărțire trebuie să știi cu cine ai călătorit și deci îi zise încrezător: ― Îmi dai voie, domnule, sunt Ilie Rogojinaru... Mi-a părut bine că am venit împreună, cu toate că nu ne-am prea lovit în păreri. Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiar puțin neam cu domnul deputat, fiindcă, nu știu dacă știți, sora mea Laura e măritată cu preotul George Pintea din Sătmar, iar sora lui George e soția domnului deputat Ionescu. ― Așa? făcu Iuga mai înviorat, luîndu-i mâna și scuturîndu-i-o. Încîntat!... Și află că, atunci, ești și cu mine puțin neam, cum ziceai, pentru că nevasta mea e sora lui Gogu Ionescu. Titu Herdelea dădu din cap surâzând. Cunoștea relațiile casei. Venind deseori să se intereseze de Gogu Ionescu, aflase de la servitori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai calce pe la conac, fiindcă odată a cutezat să ceară o foarte ușoară îmbunătățire a învoielilor. Tânărul Herdelea se spăimântase. În vreme ce învățătorul vorbea, el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]