20,174 matches
-
lipită de spatele ei, cu picioarele puțin mai departe la început, apoi m-am lipit de ea și sexul meu i-a atins pielea catifelată care a început să se miște ușor. O sărutam pe ceafă, în timp ce ea își așeza încet buzele pe ochii lui Luca. Simțeam aproape respirația lui Luca, prin gura întredeschisă. Dar unde îmi lăsam eu mâinile să alunece, el și le retrăgea pe ale lui, o atingeam pe Andre fără să ne atingem, înțelegând imediat că n-
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
respirația lui Luca, prin gura întredeschisă. Dar unde îmi lăsam eu mâinile să alunece, el și le retrăgea pe ale lui, o atingeam pe Andre fără să ne atingem, înțelegând imediat că n-o vom face. În timp ce ea ne lua încet, continuând să tacă și privindu-ne de fiecare dată. Ea era secretul - înțelesesem asta de multă vreme, iar acum secretul era acolo și nu aveam de făcut decât un pas. Nu voisem niciodată nimic altceva. De aceea o lăsam să
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe, pe țepii metalici ai portiței de la intrare, pe tufele uscate de scaieți. Sufletul i se topea încet, în timp ce auzea zăpada căzând ușor peste univers și la fel de ușor căzând, ca o pogorâre a zilei de pe urmă, peste toți cei vii și cei morți.” Filmul din 1987 al lui John Huston, ecranizare a prozei-sinteză The Dead, avându-i pe
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
lui Mutu. Bine că nu a fost prea gras, numai de două degete... am pus ceva la fript, iar mămăliga cred că fierbe. Copiii plecaseră deja, după Lucica. Frații se uitară pentru o clipă unul la altul, apoi o urmară încet pe bătrână. Mergea greu femeia. Da’ nu veniți după mine, mamă, mergeți în casa mare, am făcut focul de când s-a luminat, e bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cunoscuse. Fusese crescut la orfelinat, apoi de niște oameni cumsecade, din alt sat. Le pășuna vitele și mai primea și niște bani de la stat. Aș dori să stăm puțin de vorbă numai noi doi, e ceva important... Petrache se sculă încet, luă țigările lui frate său de pe masă, bricheta nu, și ieși încet. Dar stai jos, nu se rupe scaunul. Mai am o sticlă de coniac, e cam dimineață, dar nu ne-am văzut de... Acum spune-mi care-i problema
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sat. Le pășuna vitele și mai primea și niște bani de la stat. Aș dori să stăm puțin de vorbă numai noi doi, e ceva important... Petrache se sculă încet, luă țigările lui frate său de pe masă, bricheta nu, și ieși încet. Dar stai jos, nu se rupe scaunul. Mai am o sticlă de coniac, e cam dimineață, dar nu ne-am văzut de... Acum spune-mi care-i problema, m-ai făcut curios. Să-l pun plin? Pune-l! Bine că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ce să mai fac? Am telefonat la județ la voi, în primăvară vă demolează, vă mută la blocul nou de lângă primărie, cică stă gol de un an. Deja pentru cei de la București satul nostru nu mai există... Bătrâna se ridică încet, puse o mână la gură și-i privi pe toți insistent, neajutorat, trecând de la unul la altul. Se uită chiar și la copii, cu aceeași privire ce cerșea ajutor sau îndurare. Dorea, parcă, să-i confirme cineva că feciorul cel
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
insistent, neajutorat, trecând de la unul la altul. Se uită chiar și la copii, cu aceeași privire ce cerșea ajutor sau îndurare. Dorea, parcă, să-i confirme cineva că feciorul cel mare glumește, așa cum o mai face el... Neputincioasă, se așeză încet; apoi își făcu cruce. Cum nu mai există?! Am înnebunit sau m-am prostit la bătrânețe?! Eu, dragii mei, aici v-am născut, casa asta am ridicat-o eu și tatăl vostru, via, copacii, noi i-am pus în pământ
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să nu facă vreo prostie. S-au sinucis câțiva prin țară, și Sile Dinicu, dacă ai auzit... Asta miar mai trebui, mă dau afară... Ușa se deschise brusc. Mama se rezemă de ușorul acesteia și, cu o voce tremurândă, întrebă încet, cu frică parcă: Dar cu biserica, ce-o să facă, o dărâmă?! Cei doi se uitară unul la altul, surprinși de intuiția mamei, rămasă neschimbată. Când erau mici, nu o puteau minți; se uita lung la ei și spunea imediat ce au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
surprinși de intuiția mamei, rămasă neschimbată. Când erau mici, nu o puteau minți; se uita lung la ei și spunea imediat ce au făcut sau ce vor să facă. Tăcură stingheri câteva secunde, privindu-și mama cu vinovăție. Bătrâna înțelese. Oftă încet, privind spre candela aprinsă deasupra patului în care dormiseră cei doi. Vor distruge satul, biserica, dar pe Dumnezeu, dragul meu, niciodată! El, da, îi va nimici în flăcările Iadului... așa să le spui, Gheorghe, mamă, îngăimă bătrâna, apoi ieși, lăsând
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mari. Sosirea amfitrionului aproape că nu fu simțită. Tânăra soție îl salută discret, iar un băiat se ridică imediat, eliberând fotoliul preferat al lui Tălparu. Acesta îl apăsă pe tânărul politicos pe umeri, să se așeze la loc, și ieși încet, așa cum intrase. Video îmi trebuia?! Golănie la casă... asta am făcut, murmură încet, în timp ce deschidea un frigider înalt, amplasat într-un colț al bucătăriei. Medită puțin, apoi scoase o sticlă cu “Pepsi”, una de coniac albanez și un baton de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
iar un băiat se ridică imediat, eliberând fotoliul preferat al lui Tălparu. Acesta îl apăsă pe tânărul politicos pe umeri, să se așeze la loc, și ieși încet, așa cum intrase. Video îmi trebuia?! Golănie la casă... asta am făcut, murmură încet, în timp ce deschidea un frigider înalt, amplasat într-un colț al bucătăriei. Medită puțin, apoi scoase o sticlă cu “Pepsi”, una de coniac albanez și un baton de salam uscat, de mistreț, cum îi spunea el. Deschise televizorul, dar programul se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
duce totul dracului, așa cum s-a dus și căsnicia noastră... Cum să nu mai telefonez? Cum, te măriți!? Vă împușc pe amândoi, asta să știi... cât trăiesc, nu o să-ți permit! Tu ai rămas singura mea... Alo, aloo! Gheorghe puse încet telefonul în furcă, se mai uită câteva clipe la aparat, întinse mâna să sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
împușc pe amândoi, asta să știi... cât trăiesc, nu o să-ți permit! Tu ai rămas singura mea... Alo, aloo! Gheorghe puse încet telefonul în furcă, se mai uită câteva clipe la aparat, întinse mâna să sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo, câte o lumină, în rest, beznă. Brusc tresări, plecau tinerii. Din holul imens răsunau râsete. Mai veniți, am vorbit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i părul lung și blond. Dă-mi pace să dorm, Geo... sunt frântă... Gheorghe se opri pentru câteva clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea, după care începu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Primul secretar nu mai așteptă răspunsul, închise radioul, care fusese dat la maximum până atunci, se așeză la birou și începu să citească niște hârtii. Peste câteva minute, când își ridică privirea, în birou nu mai era nimeni. Gheorghe plecase încet, așa cum, de altfel, și intrase cu o oră în urmă. Afară se întunecase, cu toate că mai erau câteva ore până să se lase noaptea: nori negri se adunaseră peste întregul oraș. În stradă, Tălparu îi făcu semn șoferului să plece. O
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
apoi, după câțiva pași, să se întoarcă brusc și să pornească într-o altă direcție. Un fulger puternic îi lumină pentru o clipă fața, pe care nu se putea citi nimic... Tocmai când renunțase să mai sune, ușa se deschise încet. Elena nu părea mirată, figura ei nu spunea nimic, nici bucurie, nici măcar curiozitate. Îl privi în ochi câteva clipe, să se convingă poate dacă fostul soț este beat sau nu, apoi îi zâmbi nedefinit, observând buchetul de flori albe, pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Elena, am trecut pe aici și... am vrut să văd dacă ești acasă. Aceste garoafe... poftim, sunt pentru tine, știu că ți-au plăcut întotdeauna. Pot intra, doar câteva minute? Nu-i răspunse și nici nu luă florile. Se întoarse încet, lăsând ușa deschisă. În holul strâmt, după un moment de nehotărâre, de parcă nu ar fi știut cum se cuvine să procedeze, Gheorghe se descălță, așezându-și cu grijă pantofii într-un colț. Din vestibul se intra în sufragerie și într-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la televizor se difuză o declarație a generalului Iulian Vlad, prin care anunță că securitatea este alături de popor, de revoluționari, Gheorghe tresări ca trezit brusc din somn, poate chiar adormise, își luă arma și, fără să spună ceva, se ridică încet, oftă prelung și ieși în curte. Bătrâna sări imediat, uitând de baston și de boală. Făcu precipitat doi pași spre ușă, dar se opri lângă Elena care, de ore în șir, stătea în picioare, fără să spună nimic, lipită de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai fi și azi... Nu terminaseră de mâncat bărbații, când zgomotul unui motor de tractor îi făcu să se repeadă la fereastră. Gheorghe stinse rapid lumina și ieși în hol, să încuie ușa. Bătrâna se ivi lângă el, îl dădu încet la o parte, spunându-i cu milă parcă: E Sandu, mi-a spus că vine azi să-mi ducă la moară... Am terminat făina, i-am mai dat și lui frate-tu, să nu cumpere... Așa vine Sandu, înainte de a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
porecleau ,,bucățica“. Știa, dar de supărat nu se supăra... Dă-mi o țigară, Petrache, simt că înnebunesc... Nu visam niciodată că totul se poate transforma în câteva ore, că tiranul va fi îngenuncheat. Nu-i răspunse imediat Petrache. Se întoarse încet și făcu semn unui tânăr revoluționar, care stătea mai într-o parte: Ia 20 de lei și caută niște țigări bune. Vezi, poate găsești BT, că greul de acum începe. Nu-i așa, domnule scriitor? Disidentul îi confirmă din cap
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
idei, ca și cum autorii acestora s-ar fi înțeles din timp sau un al treilea o scrisese pentru toți. Dumnezeu știe... Două-trei zile, cât a stat disidentul în județeană, Petrache nu se desprinsese de lângă el și nu făcuse rău, se pare. Încet, încet, respectul pe care îl manifestase față de primul se transmisese și de la acesta spre el, poate și datorită ținutei sale vestimentare. Fratele activistului Tălparu făcuse armata la trupele de securitate, la Fălticeni, așa încât nu era străin de felul cum trebuia
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ca și cum autorii acestora s-ar fi înțeles din timp sau un al treilea o scrisese pentru toți. Dumnezeu știe... Două-trei zile, cât a stat disidentul în județeană, Petrache nu se desprinsese de lângă el și nu făcuse rău, se pare. Încet, încet, respectul pe care îl manifestase față de primul se transmisese și de la acesta spre el, poate și datorită ținutei sale vestimentare. Fratele activistului Tălparu făcuse armata la trupele de securitate, la Fălticeni, așa încât nu era străin de felul cum trebuia să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Intrară în hol și se opriră descumpăniți. Din odaia mare răsuna un cântec ostășesc, interzis până acum câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în spate. Poate își aduse aminte de taicăsău... El cânta la chef ori ,,Internaționala”, ori ,,Deșteaptă-te, române!”, pe care îl cântau acum cei din cameră. La o masă, plină cu resturi de mâncare și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Elena alergase și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]