2,188 matches
-
-i surprindă privirea lui Drew. Am fost moartă de îngrijorare. Danny s-a tras mai în spate, iar Mary nu putea să-l condamne. Atmosfera era grea din cauza sentimentului de panică, nu din cauza fumului. Prea multe capate înfierbântate, în care închipuirile o luaseră razna. Da, a zis Danny. Totul a fost din vina mea. Zi c-am greșit c-am căzut. Nu-i nimic, au spus Mary și Drew în același timp. Mary s-a întors către el și-a surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
paharul verii sorb apa vie Dar mi-am închipuit pe cel înveselit De rachiul melancoliei Cântând la mandolină Făcând în gând socoteala lucrurilor Pe care le-am putea admira Dar le-am pierde cu ușurință Dacă le-am deține Orice închipuire E un bun strecurat în buzunarul minții Bogați în aspirații devenim rafinați Seducând faptele ce ne urmează Nu mai lăsăm amprenta buzelor Pe paharul de cristal Parteneri de izbândă studiem posibilitatea De-a ne strecura în așternutul altor iluzii Orașul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
armele și teritoriul Eroului cotropitor Îi simt sufletul-abur lăsat între geamuri Ca între coperțile ce și-au ales cauza Și au luptat pentru ea Cu săbii luminoase Ochiul învățat la priveliști esențiale Instituie cenzura de noapte Lună plină coace toate închipuirile Sporind până la crăpatul bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o ascunse la spate, apoi își aținti ochii în pământ. și ochii lui erau vii, răspândeau o rază orbitoare ca un laser, decupau pământul la picioarele lui și bătrânul vedea tot ce era dedesubt. și vedea lucruri cu mult peste închipuirea unui simplu muritor, că așa o sfială îl cuprinse că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite și tot pe furiș îi ascunse la spate. în timpul acesta copilul îl mustra și mai înflăcărat, ai fi zis
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o sticluță cu whisky fără să-mi dau seama. La radio se cînta În continuare muzică populară americană. Am reușit, pînă la urmă, să mă Încălzesc și eu și Îmi venea din ce În ce mai greu să-mi dezlipesc ochii de moșmoane... În Închipuirea mea, ea se și transformase Într-o fetișcană... Despicătura dintre moșmoane strălucea și era umedă, precum membrana dintre degetele broaștei. Mi se părea că i s-ar fi potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu-mi deschidea o cale spre trecut, n-ar mai fi avut de unde să răsară amintirile. De fapt, dacă eram În stare să-mi imaginez că recunosc un loc complet străin, n-ar trebui oare să dispară toate lumile exterioare Închipuirii mele? Dar n-a dispărut decît orașul de pe platoul de dincolo de curbă. Ah! Cunoșteam terenul de la poalele stîncii dinspre nord - Îi puteam preciza și direcția, deși nu eram capabil să stabilesc poziția soarelui. Dacă urcai pînă În punctul acesta zăreai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am distins și chipul căreia Îi aparținea. MÎna era moale și albă, dar atît sexul, cît și vîrsta păreau Îndoielnice. În cazul În care era bărbat, nu-l puteam considera decît prea efeminat, iar dacă era femeie - prea masculinizată. În Închipuirea mea Însă posesorul mîinii trebuie să fi fost bărbat, poate soțul femeii sau vreunul cu care trăia ea. Am avut senzația că s-a Închis În spatele zidului, ros de gelozie. Îmi imaginam privirile alunecoase ale clienților pe trupul soției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-am propus să merg dincolo de relația personal-politic, altminteri povestea ar căpăta accente melodramatice, și cei ce citesc ar ajunge la concluzia că am o imaginație excesivă. I-aș dezamăgi crâncen. Există vieți antificționiste, dar atât de complicate, încât par închipuiri ale unei minți ciudate. Din păcate, mintea mea nu e ciudată. Mai degrabă simplifică prin conceptualizare, căutând mereu să depășească prin numire ceea ce s-ar subscrie definiției: viața este ceea ce ni se întâmplă când noi avem cu totul alte planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
exotice ori seraiuri cu cadâne culcate în ierburi moi, odihnitoare, la care se adăuga și prezența acelor femei, stând uneori într-o rână pe cele două canapele afunde, că toate la un loc anunțau începutul Levantului, încât nu-i trebuia închipuirii decât un pas ca s-audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri din rafie pline cu tufănele, buchete de liliac, micșunele, violete, frezie, trandafiri, garoafe, lalele, explozie de culori însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama, din care cauză orașul se mai afla încă la porțile Orientului; la fel simpatica mea proprietăreasă care trăia într-o lume ce era transfigurată și de închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și a golului, pe care-l credea de neînlocuit, ce-l lăsase prin pensionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În toată noaptea aceea îl văzui strălucitor, parcă altfel, cum nu fusese vreodată în trecerea vremii. Dobândise ceva pe care eu începusem a-l pierde înainte să-l fi avut și pe care nu-l puteam defini, poate era numai închipuire. El era pe versantul celălalt al vieții, eu abia îl urcam. Vorbea într-o limbă ce-mi părea necunoscută, îi spuneam „nu înțeleg, tată”, însă nu auzeam nici un răspuns, o depărtare se așezase între noi, dar îl iubeam imens. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atâtea ori milă de tine pentru singurătatea în care te afli”. Ne îmbrățișarăm pentru a doua oară, dar buzele ei calde le simții ca adierea unui vânt ușor de miazăzi. M-am întrebat dacă nu cumva ea nu este decât închipuirea mea, și ca orice închipuire poate fi oricând lângă mine. Totuși e ceva care unește lumea închipuirii mele cu lumea căreia îi aparține. Ceva ce nu poate fi explicat, căci îi simt mâinile apăsându-mi umerii sau îmbrățișându-mă, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru singurătatea în care te afli”. Ne îmbrățișarăm pentru a doua oară, dar buzele ei calde le simții ca adierea unui vânt ușor de miazăzi. M-am întrebat dacă nu cumva ea nu este decât închipuirea mea, și ca orice închipuire poate fi oricând lângă mine. Totuși e ceva care unește lumea închipuirii mele cu lumea căreia îi aparține. Ceva ce nu poate fi explicat, căci îi simt mâinile apăsându-mi umerii sau îmbrățișându-mă, respirația caldă, aidoma timpului de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar buzele ei calde le simții ca adierea unui vânt ușor de miazăzi. M-am întrebat dacă nu cumva ea nu este decât închipuirea mea, și ca orice închipuire poate fi oricând lângă mine. Totuși e ceva care unește lumea închipuirii mele cu lumea căreia îi aparține. Ceva ce nu poate fi explicat, căci îi simt mâinile apăsându-mi umerii sau îmbrățișându-mă, respirația caldă, aidoma timpului de atunci, totul ca-n urmă cu ani de zile. Nu pot să explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ușor de înțeles”. - „Pentru mine, răspunse, lucrurile sunt simple și clare; unu și cu unu fac doi, niciodată trei cum se întâmplă - mi-ați spus odată - în profesia dumneavoastră atunci când interpretați legile, dacă nu cumva glumeați. Credința dumneavoastră este creația închipuirii firii dumneavoastră. Vorbind, îmi aruncă pe jos două pulovere și un halat plușat, fără nici un control sau scuză și se așeză pe scaunul astfel golit, picior peste picior, aprinzându-și țigara pe care o ținuse, împreună cu altele, într-o tabacheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mânară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta învăluit în ceață. Era totuși real căci îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă spun pentru că nu e nimeni. Se trezi vorbind deodată la singular: „Te iubesc!” I se păru că lumea se învăluie în apoteoză. „Cum nu ți-ai dat seama până acum?” îl întrebă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scoase rochia de vară înflorată (oare când și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea închipuirii mele înfierbântate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, în timp ce ea își ținea fața îngropată în arcuirea gâtului meu, încât îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plângea ca un copil un bătrânel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară în față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vârstele, că prezența Anei mi se ivi în vălmășagul camerei: închipuire dreaptă în rochie neagră veghindu-și tatăl. Târziu, spre căderea nopții, Lung se afla lângă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lângă noi și mă întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
elină - poate chiar așa era, îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, câmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierând fără voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochii mi-o dezvăluiau, căci până la urmă nimeni nu cunoaște adevărul, deoarece îl lăsăm de atâtea ori să se nască la limita tulbure, înșelătoare sau nu, dintre rațiune și imaginație, mai ales că noi toți nu suntem, poate, decât în închipuirea lui Dumnezeu. Vorbea despre o sumedenie de lucruri, cu predilecție despre marii eroi - exemple de viață, spunea ea - din literaturile lumii, pe care le considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întreține, fie că își plătesc în acest fel datoriile pe care le au. În mod similar se petrec lucrurile pe marile plantații de bumbac, ceai sau cafea, unde condițiile inumane în care muncesc copii și adulți depășesc, de asemenea, orice închipuire. Fiind cele mai șocante situații, acestea au fost incluse de către Organizația Națiunilor Unite în categoria formelor contemporane de sclavie. Paleta încălcărilor care afectează viața, libertatea și demnitatea umană este însă mult mai întinsă. La toate acestea, se apreciază tot mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ieșit înainte. Eram flămând și însetat și tulburarea mă adusese într-o ciudată stare. Căutam să-mi lămuresc pricina pentru care hanul era pustiu. Mă așezasem în odăița îmbrăcată din fund; mă gândeam în tăcerea adâncă; îmi făceam sute de închipuiri care de care mai stranii, mă tulburasem de-a binelea și n-ajungeam la nici un capăt. Tăcerea și pâcla întunericului măreau jalea clădirii mute. După un răstimp, mi s-a părut că negura nopții de toamnă se luminează puțin. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din vorbe cunoșteam dragostea. Visam și eu, precum se visează, o fecioară subțirică, ș-un colț de pădure, ș-o pajiște de flori, ș-un izvor care murmură în taina înserării, și șoapte, și făgăduinți - și cât de deosebite erau închipuirile mele de această boală grabnică, arzătoare și dulce, care mă purtase dintrodată spre fata unui vânător de pe malul unei bălți, din două vorbe, dintr-o privire! Și cât de repede se petrecuse totul! Nu mă mai puteam reculege; nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de urs - c-un singur ochi; și tot clipea din acel ochi ca dintr-un jar și-l îndemna mai afund. Unde l-a fi îndemnat? și de ce? Nu pot ca să știu, nană; căci el tulbura istoria asta cu alte închipuiri. Câteodată vorbea cu lelea Ana. —Cu cine? Cu fie-iertată lelea Ana. Cum spui tu asta, băiete? Cum ar fi putut grăi cu dânsa, când ea, sărmana, odihnește în țintirim la ea acasă. Și i se fac rugăciunile de liniștire, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dinte. Acela era drumul pe care i-l rezervase destinul? — Tot acolo sunt? — Da. Sunt foarte mulți. Ar trebui să-l prevenim pe fratele meu. — Sigur că da, dacă știi să zbori... Dar el nu știa să zboare decât în închipuire. — Și atunci ce facem? întrebă, abia mișcându-și buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]