29,704 matches
-
Toate Articolele Autorului Flori de măr Grădina ta, Iubire, nu o știu Tu-mi spui de ea ca de un adevăr E prea devreme sau e prea târziu Și flori de măr îmi ningi de-acolo-n păr. Cu ochi-nchiși văd cum alei strecoară, În timp ilogic, pasul tău fugar Și nu e dimineață și nici seară Și nu există nici un fus orar. Prin porți de cer, haotică mișcare, Lumini și umbre peste tine vin Tu îți ferești privirea-ntrebătoare
FLORI DE MĂR de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377249_a_378578]
-
nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Rază de soare-i crampei de scântei, Amurg sunt gânduri ascunse. Scanteie-i iubirea din lacrima ei, Amurgu-i scântei de-ntuneric pătrunse. Scânteie e duhul din tine mereu, Amurg este calea închisă. Scântei sunt și vorbele de ateu, Intunecimea-i cu poartă deschisă. Scânteie e totul în jur ce dispare, Amurg este totu-mprejur. Scânteie e dragostea cu-nflacarare, Se stinge-n amurg, cănd prinde contur. Scânteie ---amurg e totul în viață
SCANTEIE . AMURG de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382330_a_383659]
-
de adolescentin. Și totuși, o nouă speranță se cuibări în sufletul său, când îi veni ideea să o sune. Își scoase telefonul mobil din buzunarul gecii de fâș care o avea pe el încă. Sună, dar văzu că îl avea închis. Se enervă și spuse: - Ooo! Are și telefonul închis pe deasupra, să n-o deranjez! Foarte ocupată trebuie să fie, nu? După care îl aruncă în fotoliu, nervos. Era atât de supărat și de trist! Nu-i venea să creadă că
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
în sufletul său, când îi veni ideea să o sune. Își scoase telefonul mobil din buzunarul gecii de fâș care o avea pe el încă. Sună, dar văzu că îl avea închis. Se enervă și spuse: - Ooo! Are și telefonul închis pe deasupra, să n-o deranjez! Foarte ocupată trebuie să fie, nu? După care îl aruncă în fotoliu, nervos. Era atât de supărat și de trist! Nu-i venea să creadă că tocmai acum, după atâta timp, îi venise lui Mari
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
Vera este una dintre cele mai potrivite plante pentru apartament. Acesta arată superb și îți oferă surse extrem de valoroase de sănătate. Este bine să îi găsești acestei plante o încăpere de dimensiuni mai mari, care poate fi aerisita ușor. Balcoanele închise sunt ideale pentru Aloe Vera, în special dacă le poți feri de căldură soarelui. Această plantă are nevoie de apă în cantități mici pentru evitarea putrezirii rădăcinilor. Dacă decizi să crești Aloe Vera, vei putea beneficia de proprietățile ei pe
PLANTE MEDICINALE PE CARE TREBUIE SA LE CRESTI IN CASA [Corola-blog/BlogPost/93129_a_94421]
-
lungul șoselelor, ce întristează și îndurerează privirea, când văd pământurile nemuncite și pădurile distruse, când bogățiile și pământul Țării sunt date pe nimic străinilor, pentru comisioane grase, întreb ce a adus românilor capitalismul și „darul divin” al domnului Petcu? Fabrici închise, milioane de oameni „disponibilizați”, agricultura adusă la sapă de lemn, la propriu... Statul român nu investește, nu creează locuri de muncă, ci le desființează. Se împrumută, dar nu dă socoteală ce face cu banii împrumutați. România nu mai produce aproape
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
fost realizat de Jafar Panahi în ciuda interdicției de a mai face cinema vreme de 20 de ani, sentința primită în 2010 din partea autorităților iraniene și contestată vehement de cineaști, directori de festivaluri și jurnaliști din întreaga lume. Păstrând regulă spațiului închis, Jafar Panahi și actorii săi neprofesioniști, care sunt plimbați prin oraș de taximetristul-regizor și a căror identitate rămâne secretă, creionează un portret onest, amuzant și profund uman al Teheranului de azi. La scurt timp după premiera filmului la Berlin, Panahi
„TAXI”, DE JAFAR PANAHI – URSUL DE AUR 2015, PROIECTAT ÎN EXCLUSIVITATE LA FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM BUCUREȘTI [Corola-blog/BlogPost/93220_a_94512]
-
Deși promiteam în editorialul de ieri să revin cu o completare la cele afirmate acolo, în esență cele arătate deja în titlu (Victoria lașilor. Nu a fost revoluție. Dosar închis) nu aveam de gând s-o fac așa repede. În primul rând că a scrie pe 23 despre revoluția sau ce crede fiecare că ar fi fost măcelul din decembrie 1989, este deja tardiv. Agitația publicistică pe temă se încheie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
unei nevrednice istorii); dar, pentru că sălășluieș-te,-ntr-însul, ca într-o malebolge, acea sinistră "iazmă" urlătoare ce-a devenit Sultana Negoianu: fosta amazoană cinofilă, ajunsă Cerberul acestor iaduri, ce-și hămăie "în nopțile cu lună" ibovnicii Anubiși de pe vremuri. ("Ascunsă, ori închisă", o astfel de "sultană" va fi având, în preajmă, și, cică, Pașadia; doar că aceea, noaptea, nu latră, "țipă" numai.) De fapt, ruinele/ "epavele" umane sunt, mai cu seamă, fascinația lui Mateiu; ba chiar specialitatea-i metodică și rece, în pofida
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
să recitim acum paginile pe atunci glorioase, rezultatul se dovedește catastrofal, e deja un autosuficient clișeu postdecembrist. Că însă, uneori, pe nepusă masă, realitatea pare să ne contrazică asemenea așteptări, e un fapt. Să nu-l respingem, doct, cu ochii închiși! Fiindcă tocmai pe acest interval tulbure - anii 1945 - 1947 - se întemeiază volumul lui Petre Solomon, Paul Celan. Dimensiunea românească. Revizuit acum, față de versiunea din 1987, și republicat la Editura Art într-o colecție parcă premonitorie, el are astăzi șansa unei
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
limba celor care îi uciseseră familia, după cum s-a scris adesea - continuau amintiri bucureștene. Posesor al câtorva - deloc numeroase, dacă stăm să le numărăm - dintre amănuntele care au generat viziunile poetice lui Paul Celan, Petre Solomon atacă simultan două porți închise, având convingerea că măcar una se va deschide. Memorialistica travestită în critică literară poate conduce fie la o revelație biografică, fie la o împrospătare a uzanțelor de interpretare. Ducând la extrem o astfel de metaforă, îmi vine să spun că
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
cercul familiei, închide cazul. Și ce ar mai fi de zis? Din acel moment, Povestitorul începe o anchetă pe cont propriu, pas cu pas, din deducție în deducție, narațiunea evoluează pe un făgaș detectivistic, dezvăluind sordidele angrenaje ale unei societăți închise, deasupra legii, unde nu crima contează, ci ecoul ei, impactul informației. Va trece în neant acea crimă care riscă a clătina mecanismul de ceasornic al regimului, care poate scoate un bloc din piramidă. Răspunsul la crimă va fi că ea
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
Revoluției. Era un op în afara oricărei valori literare, un fel de litanie, mânia cui n-ai fi gândit. Citind și tot citind, pe trăsăturile insului, ce scotea foaie după foaie, se instala extazul. Și am remarcat cum citea cu ochii închiși. Dacă n-am avut parte să mă adresez postului de radio Europa Liberă în prima după-amiază liberă, regretul a pornit din partea unui vechi făptaș. Vorbisem acolo, prin 1969, la Paris, invitat de Monica Lovinescu. Ea transmitea, de la R.F.I., rolele la
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
rezistență/ libertate în țară, rolul lor informativ. Discuția sfârșea, melancolic, printr-o ridicare din umeri în fața acelei evidențe, a posturilor de televiziune din patrie, în proprietatea unor moguli, modelând o firavă opinie publică. Posturi unde adevărul se pronunță cu gura închisă și unde bebelușul răsfățat rămâne dl. Ion Iliescu. La B.B.C., în fiecare zi, la două depărtate ore între ele, dl. Benedict Adamescu ne oferea un ceas de muzică simfonică, variind epocile, curentele, într-o autentică academie muzicală, unic prilej de
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
Panic Syndrome!, Din povestirile unui frizer, Alegerea, La revoluția română, Mi s-a părut, cu paranteze..., O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren) în variantă revizuită, din volumul Lady V., pe care autorul le consideră un ciclu (româno-american) închis. Lady V., Alegerea și O zi nefastă din viața lui Abraham Van Beyeren dau la iveală un univers în care frontiera dintre realitate și iluzie, dintre trecut și prezent se estompează, o lume în care irealul adâncește rădăcinile realității, nălucirile
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
a venit vremea pentru așa ceva. Câte din poeme, pe restul de spațiu, vor încăpea? Bine ai venit, Carol Daniel! Discreție: "îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă așteaptă până voi muri/ mă uit la ceas șapte și ceva ceaiul verde radioul închis/ mă plictisesc mă uit iar la ceas/ într-o țară mică moartea n-ar fi o problemă/ dacă asta nu ți-ar intra în cap de mic/ îi mulțumesc lui dumnezeu pentru asta// pe urmă stau/ stau/ staaaau și stau
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
cea a văicărelii: literatura română e în criză, tirajele au scăzut dramatic, scriitorii au devenit marginali, societatea noastră își pierde pe zi ce trece reperele... Dar chiar aceste schimbări, vizibile și pentru ochiul profan, arată evoluția generală de la un sistem închis, centralizat, etatizat, la unul deschis, multipolar, liberal, în care literatura nu mai este unica opțiune. Trecerea de la comunismul de ieri la capitalismul (fie el și chestionabil) de azi reprezintă nu doar o șansă istorică, o turnantă pentru fostul lagăr socialist
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
ne raportăm, stilistic, la un astfel de epilog împiedicat, care nu onorează o carte cursivă în planul întins al argumentării: "Dacă, întrebându-ne cine a fost Eminescu, așteptăm un răspuns perfect - o formulă identitară ca sistem de enunțuri univoce riguros închis, aidoma unei definiții -, cădem în eroarea mamei idolatre. Pretenția de a intra în posesia unui asemenea Adevăr disprețuiește șansa Ťce ni s-a datť: atingerea cu Celălalt într-o Ťclipăť încălzită de bunătate și milă. Ea devine o Ťpedeapsăť, aidoma
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
radical. De pildă, Heisenberg și Einstein nu-și pot armoniza părerile în privința statutului pe care îl are mecanica cuantică. Pentru Heisenberg, mecanica cuantică, așa cum ajunsese să fie elaborată pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, era o teorie închisă. "Închisă" însemnînd că teoria "se închisese" asupra domeniului ei de referință (particulele elementare), epuizîndu-l. Că așadar predicțiile îi fuseseră confirmate de experiență și nu mai rămăseseră goluri inexplicabile în interiorul ei. Într-un cuvînt, teoria devenise o cunoaștere definitivă, atingînd un
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
De pildă, Heisenberg și Einstein nu-și pot armoniza părerile în privința statutului pe care îl are mecanica cuantică. Pentru Heisenberg, mecanica cuantică, așa cum ajunsese să fie elaborată pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, era o teorie închisă. "Închisă" însemnînd că teoria "se închisese" asupra domeniului ei de referință (particulele elementare), epuizîndu-l. Că așadar predicțiile îi fuseseră confirmate de experiență și nu mai rămăseseră goluri inexplicabile în interiorul ei. Într-un cuvînt, teoria devenise o cunoaștere definitivă, atingînd un prag
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
rînd un jargon profesional - variantă familiară a terminologiei militare, cuprinzînd denumiri ale armelor, gradelor, operațiilor etc.; acesta a interferat puternic cu limbajul tinerilor, dar și cu argoul interlop, mai ales al închisorilor. Argoul militar e al unui mediu în parte închis (prin preocupări și ierarhie), dar prin care s-au perindat în permanență vorbitori care l-au împrospătat. De fapt, a fost produs atît de militarii de carieră (a căror contribuție e vizibilă în îmblînzirea limbajului tehnic, în perpetuarea unor abrevieri
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
circumstanțe atenuante, cu atât îi descoperea mai multe vini (ca un făcut!)." (503) Despre falsul proces juridic, naratorul notează: "Fusese un proces în lege, ca să facem un joc de cuvinte. Măcar că legea nu se văzuse, totul desfășurându-se cu ușile închise." (506) Cum vedem, e mult, e foarte mult text redat romanului. Dar nu e totul. Și mă tem că totul nu va reveni niciodată. "Romantismul" revoluționar extremist lucrează, în cazul cenzurii, cu limite proprii. Toate - improprii ordinii, nu doar artistice
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
prezentată la Muzeul Național de Artă Contemporană, Cvartet pentru o lavalieră. Un subiect contemporan realizat cu mijloace plastice contemporane, și anume un spațiu îngust, ca o gheretă, ca un lift, ca o cabină telefonică, dar cu pereți transparenți, un spațiu închis și în același timp aparent deschis prin transparența lui, în care trei corpuri - dansatorii Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Adrian Stoian - se împiedică unele de altele, se sufocă unele pe altele, își dispută același spațiu, oricum neîndestulător nevoilor lor de
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
erau și lămpi care produceau întuneric/ erau și cutii de scrisori pe care nu le mai deschidea nimeni/ cârâiam și noi în surdină/ închideam și noi ochii la ce se-ntâmpla". Rugăciune de noapte transpune speranța evadării dintr-o lume închisă, insuportabilă: "De ce n-ai pus Doamne un transatlantic pe Dâmbovița/ de ce n-ai deschis un aeroport în Dudești,/ ne lași aici umflați cu bere acră/ să ne holbăm umiliți la elicea ventilatorului/ ce se-nvârte se-nvârte se-nvârte/ în
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
că-i mare satul, / Pleacă, pleacă!" și-a plecat." Coșbuc se servește aici de unele arhetipuri psihice puse în lumină de C.G. Jung (1875-1961), care bântuie dintotdeauna imaginarul uman și par înnăscute: frica de fiarele sălbatice, de pădure, de spațiul închis, și nespusa dorință de a fi iubit și ocrotit. Splendidă este pomenirea concretă a amenințării - decalată ușor în timp: ieri sau cândva -, urmată de anihilarea ei imediată: mama curajoasă a ieșit "ea" și a alungat lupul, omul cu sacul, negustorul
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]