2,835 matches
-
fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Râni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturnă în găletar... Un junghi îi fulgeră mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lână întrebându-se în gând: “Nu ești tu cumva, nu ești Moartea mea, care-o să mă ia?!...” Împlinise de de curând 77 de ani dar asta nu era chiar un motiv ca s-o termine
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
2016. Trec căi bălani fără hotar și-odihnă, Într-un cutremur surd din depărtare, Și pe sub dealuri nechezând pe vale, O herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Când foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Și nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
mult Trec căi bălani fără hotar și-odihnă,Într-un cutremur surd din depărtare,Si pe sub dealuri nechezând pe vale,O herghelie de neastâmpăr plină.Nebuni de vis hoinar peste câmpie,Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa,Cănd foamea îi încinge mai aprinsăEi pasc pe pajiști - nimeni să-i reție.Iepe sirepe alăpteză-n voie,Iar armăsarii le păzesc trufași,Si nechezând arată că sunt așiîn lupte și păzesc de bunăvoie.Și clocotul îi duce către searăPe drumuri și cărări cu luturi
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar... Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna întrebându-se în gând: “Nu ești tu cumva, nu ești Moartea mea, care-o să mă ia?!...” Împlinise de de curand 77 de ani dar asta nu era chiar un motiv ca s-o termine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Răni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturna în găletar...Un junghi îi fulgera mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lâna întrebându-se în gând: “Nu ești tu cumva, nu ești Moartea mea, care-o să mă ia?!...”Împlinise de de curand 77 de ani dar asta nu era chiar un motiv ca s-o termine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
această țară miraculoasă, numită Limba Română.” (Nechita Stănescu, Respirări. Ed. Sport-Turism, București-1982, p. 10-12) -Romantismul place oamenilor în general. Romantismul ține de o heraldică aristocrată asociată cu noblețea naturii unde va prefigura armonia dintre real și vis (frumusețea realului), care încinse la flacăra geniului întrupează personalitatea într-un prototip. -De ce este Eminescu romantic? Vitalitatea poetului, înțelepciunea gândirii, bărbăția ostășească întru adevăr, frumusețea sa fizico-spirituală nimbată cu nebunia mistică a profetului, deci toate elementele necesare pentru a fi iubit și pentru
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
precauți în ce îl privea. Profitând de un moment de neatenție, Ionică își luă „proiectilele“ făurite în ascuns și începu să-și împroaște cu ele frații. Pe unul îl nimeri drept în frunte, iar pe ceilalți, pe unde apucă. Se-ncinse o hârjoneală și o veselie de zile mari, veselie mai ales din partea lui Ionică, fiindcă iar le trase clapa. Trecură așa vreo trei ore, timp în care băieții se udară până la piele, fără să simtă frigul. Apucaseră chiar să clădească
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Articolele Autorului Odată cu ziua polară își scosese puii afară, la lumină, la viață! Mulțumirea îi era înjumătățită de temeri necunoscute, care îi slăbeau încrederea în sine. Nu știa exact ce este, dar presimțiri o munceau ca nicicând... Cerul o apăsa, încins de soarele neprielnic... în jur, adieri de schimbare... Totul o copleșea! Dacă n-ar fi fost pânda, ar fi căzut strivită de obida căldurii nemăsurate! Îngrijorată, lua seama avidă la copcă. O țintuia cu privirea cam de multișor. Din clipă
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
barba lui lungă și roșie și cu mantia strălucitoare, purpurie. Nici nu clipiră bine cei prezenți în sala tronului că vrăjitorul îi transformă pe cei doi prinți mincinoși în doi șoareci, care își luară tălpășița chițăind din acel palat. Se încinse apoi o nuntă mare, Ador se cunună cu prințesa lui și, împreună, se ridicară în văzduh purtați de aripile fermecate. Îi făcură o vizită Împăratului de Răsărit, tatăl lui Ador, care, bucuros nevoie mare că a ajuns să-și mai
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Fructul buzelor tale arămii și gustoase; Te-aș lega cu iubire și ți-aș trimite sărutul Să-ți cucerească obrajii, urechile, gâtul... Ți-aș atinge, ca orbii, pielea caldă și fină, Să-ți descopăr cu palma trupul de violină. Sânii încinși de doruri, pe rând ți i-aș cuprinde, Să-i răcoresc, să-i mângâi cu buzele flămânde; Pe pielea de pe pântec - perdea catifelată, Ți-aș pune șoapte, fluturi, și-am s-o dezmierd pe toată. Apoi, nebun de pofte, am
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
zi și seara de Joi și toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paștile Legii Vechi. Unul din cei care susțin aceasta este și dumnezeiescul Hrisostom. Au stat mai întâi cu toți în picioare încinși la brâu, încălțați, cu toiegele în mână, gata de drum; și au îndeplinit și toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
sărut de aici din California și noapte bună, i-am urat eu la despărțire. - Te sărut și eu de aici din Chicago, mi-a răspuns ea veselă, cu vocea ei caldă care mă vrăjea, apoi, am închis telefoanele. Deși eram încins, dar fericit, am adormit repede și m-a trezit doar alarma telefonului mobil, pe la ora cinci dimineață, ca de obicei, cu o oră înainte de a pleca la servici. Am sărit din pat bine dispus și m-am îmbrăcat cântând: Mi-
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
prin faptul că m-am revoltat, mi-am câștigat respectul. De atunci am primit porecla de Piticul. Nu contează că ești înfrânt, important este să le arăți celorlați, că îți pasă de tine, că lupți pentru libertatea ta. Piticul se încinsese, era îmbujorat la față cu pumni strânși și buzele crispate, cei doi îl priveau cu admirație, erau cuceriți de gândirea copilului, de revolta lui interioară. -Băiete, vreau să te... -Nu sunt ”băiete”, mă numesc Florin, așa să-mi spuneți-copilul era
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
îmbrăcăm în costumul fosforescent pentru vii volanul mașinii (e)rodat se rotește ca un anaconda șuieră ne înfășoară subtil soarele se autovictimizează zile aride vin de la piață iubirile așteaptă în stații obscure câinii fideli marchează teritorii vaste miorlăie de pe acoperișul încins dorința de glorie serile ne devorează orice secundă fertilă îți trimit inima ornată cu o fundă pragmatică sufletul tău ambulant se ascunde la mine în piept orașul arde în intersecții sunt accidente doctorii practică autodisecții ne iubim din trei în
TRIADA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374424_a_375753]
-
un miel, căruia ei nu-i va zdrobi niciun os, iar după ce înnoptează să mănânce din el: „cu sângele lui să ungă usciorii și pragul de sus al ușii casei. Îi veți mânca în aceiași noapte carnea friptă și azimă. Încinși la mijloc, cu încălțămintea în picioare și cu toiege în mâini, să mâncați mielul în grabă, căci în acea noapte (a paisprezecea din prima lună a anului, după cum era în acel timp) va fi Paștele, adică Trecerea Domnului. Eu voi
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
mort al Zeului războinic, ca să planteze-o roză mai albă ca zăpada în solu'-mbujorat de așteptarea sfântă - în timp ce văi și crește un imn de slavă-i cântă, iar de ecouri valea răsună: „Vivat Terra!”... JUPITER Jupiter - uriașul cerului nostru, încins cu brâuri de nori și furtuni și de iradieri mortale, ba chiar c-un inel de particule fine abia vizibile de-aproape, el e-un colos ce-și spionează cei șaizeci și șapte de sateliți supuși, printr-un ciclopic ochi
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima, salcâmii, gândul, idealurile, patimile, plopii, talanca, atotștiutoarea(luna), valurile, cumpăna de la fântână, lebăda, lira, coama mării, lunca, ruinele, palatele fantastice
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
amestecă în curând cu hărmălaia pe care o făceau ceilalți copii. Se adunaseră într-un grup mare, între cele două blocuri, smotocind cuvertura verde cu care se acoperise pământul în acea primăvară. Abia spre amiază, când soarele începuse să se încingă, iar setea o înghiontea din ce în ce mai supărătoare, Dora se hotărî să se oprească din nebunia jocului. - Cheia! Cheia mea! - Ai pierdut-o? Dănuț apăru imediat ce țipetele ei se zdrobiră în ecou de pereții laterali ai blocurilor, cu tricoul lui galben pătat
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
mângâiat cu degete de cleștar față uscată de soare. Cerul de porțelan și-a deschis cupă lui uriașă Ca o umbrelă prietenoasă și rotundă, Întinsă spre infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim incantații, hipnotizați de amor
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
inspumateCe ne-au mângâiat cu degete de cleștar față uscată de soare.Cerul de porțelan și-a deschis cupă lui uriasaCa o umbrelă prietenoasă și rotundă,Întinsă spre infinit,Adapostindu-ne sub zările lui protectoareScaldate de potopul auriuIzvorat din căldarea încinsă cu smoala de foc.Naufragiati pe plajă albă, pustie,Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal,Cu buze sărate, sărutate de mare,Îmbrățișați în cochilii de scoici,Rupți de timp, de oameni, de trecut,Rostim incantații, hipnotizați de amor
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
rău și crunt anticreștin Ce pe Andrei și toată Oastea, i-au supus la aprig chin, Ca să-și lepede Credința ! dar ei mai mult s-au întărit ! Iar Andrei, din Siria cu Oastea fu surghiunuit... Pe-un pat din fier încins în foc, pe Andrei l-au așezat Dar Cineva venit din Cer, l-A scos viu, nevătămat ! Deși i-au condamnat la moarte, să piară-n taină i-au lăsat (De frica poporului...) și în CHRISTOS s-au Botezat, În
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
o dată Arunc o întrebare clandestină : - Până mai ieri erai viscol de supărare, Acum ce vrei și pentru-a câta oară vii ?! - Păi... - Păi ce? Și-un stol de-nfiorare Inundă de prin codrii cei pustii. Ea, vreo rezervă deloc malițioasă, Se-ncinge caldă lâng-o rădăcină, Mi-arată că se simte ca acasă Lăsând o zdreanță ca să-i scape-n tină! Pantofii descălțase fanatic mai din vreme Și-acum desculță, în curs de dezbrăcare, Făcu un gest molatec prin care să mă cheme
N E D U M E R I R E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373525_a_374854]
-
de cu zori Se gândește mândru Soare, Cum să facă să ajungă Cât mai repede la mare... E îndrăgostit de valuri... Și de spuma-nvolburată... În care, a văzut în taină Cum VENUS s-a născut odată.... Flacăra nestăpânită Îi încinge globul feții... Nu simte cum pârjolește Toată roua dimineții... Către prânz, privește mândru Cum pământul arde-n spuză... Razele, de dor încinse Tot mai aprig le difuză... Arde-n val de foc natura, Dogorește-ntreg Pământul... Obosit și stors de
STROPI DE SOARE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373535_a_374864]
-
de spuma-nvolburată... În care, a văzut în taină Cum VENUS s-a născut odată.... Flacăra nestăpânită Îi încinge globul feții... Nu simte cum pârjolește Toată roua dimineții... Către prânz, privește mândru Cum pământul arde-n spuză... Razele, de dor încinse Tot mai aprig le difuză... Arde-n val de foc natura, Dogorește-ntreg Pământul... Obosit și stors de vlagă Abia mai adie....Vântul... Doar spre seară....mai încolo, După ce-a parcurs distanța... Se mai potolește dorul Și-l alină
STROPI DE SOARE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373535_a_374864]
-
Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Lumini de curcubeu... Lumini de curcubeu își scutură aripile amintirii peste noi și nostalgia unei clipe trăiește în contemplarea unui vis pe culmile speranței prin vâlvătaia ce încinge subtile nuanțe ale sufletelor amorțite în zbucium instinctiv. Viv Zrenjanin, iunie 2016 Referință Bibliografică: Lumini de curcubeu... / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viviana Milivoievici : Toate Drepturile
LUMINI DE CURCUBEU... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373602_a_374931]