7,005 matches
-
prin spălătoria automată. În întuneric, cele trei role de nailon se loveau ritmic de lateralele și acoperișul unui taxi parcat în stația de spălare, din suporturile metalice țâșnind apă și soluție pe bază de săpun. La cincizeci de metri mai încolo, cei doi îngrijitori de noapte ședeau în dughenele de sticlă de lângă pompele pustii de benzină, citind reviste cu benzi desenate și ascultând un radio cu tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asemenea opțiuni și repere nu se poate face politica promovării capitalismului. Dacă liberalii vor pierde șansa clarificării opțiunilor, altă forță politică va umple golul. Asta înseamnă că orizontul schimbării radicale de care este nevoie nu va fi 2004, ci mai încolo, cine știe când. În politică poți lăsa lucrurile să meargă de la sine, poți aștepta decenii sau în zadar. Când le provoci, ai nevoie doar de câteva luni sau ani. Depinde cum stă fiecare cu răbdarea sau cu dorința de a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
făcută însă fără a opera mai întâi schimbări în cadrul societății (mai ales a politicii și a celor mai mulți politicieni) și chiar la nivelul fiecărui cetățean în parte. Cei care au rămas total inerți ar fi bine s-o facă de acum încolo (firește, dacă vor ei înșiși). Interesele economice trebuie scoase din politică: Dacă democrația va supraviețui, reformele nu trebuie numai să scoată corporațiile (companiile) din arena politică, ci și să limiteze de asemenea puterea banului de a exercita o influență asupra
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cel mai adesea diverse și imprevizibile. Democrația va avea de dat și în viitor examene grele dar cred că le va depăși cu succes. Poate românii se vor trezi și vor da dovadă de mai multă maturitate politică de acum încolo. Poate nu va mai exista dezinteresul și repulsia din prezent față de politică și politicieni (pentru a fi promovați alții mai tineri și într-adevăr capabili și onești). Poate că mass-media își va face mai bine datoria, informând corect pe cetățenii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de ce. Sabina, Denis și ceilalți au rămas în 2 Mai, să mănânce, să doarmă. Era vreo 12 noaptea. Când am ajuns în Vamă, Luca a dat două telefoane. Căuta niște cunoscuți. Erau într-un bar. Am luat-o și noi încolo. - O să vezi, a zis Luca. Observă-i cu atenție. Vei învăța multe despre cultură, despre filme, despre oameni și, bineînțeles, despre viață. - Îmi pare bine, am zis eu fără urmă de ironie în voce. - Nu observ nici o urmă de ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu un jet călduț. - Să fac o analiză? întrebă. - Nu, lasă. N-am mâncat mai nimic astăzi. - Atunci mănâncă ceva. Omul gândește mai bine cu stomacul plin. - Da, o să-mi fac o supă, zise Shuoke. Chiar acum. - Bine. Vorbim mai încolo. - Da. Pa. - Pa, Shuoke. Shuoke turnă trei sute de mililitri de apă fierbinte într-un castronaș de plastic pe a cărui etichetă scria „Miamiam - Instant Noodle Soup - China’s Best“. Trebuia să aștepte trei minute până când supa era gata, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mea. Dumneavoastră nu știți nimic despre mine, doar că am plecat și n-am spus când aveam să mă întorc. Puteți spune că v-am rugat să mă înlocuiți la prelevarea datelor numai pentru câteva zile. De altfel, de mâine încolo, sunteți scutit de a mai merge la observator. Nu, asta nu! - am exclamat, cuprins de o disperare neașteptată, de parcă în acea clipă mi-aș fi dat seama că numai controlarea instrumentelor meteorologice îmi permitea să stăpânesc forțele universului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cimerian? — Ei, se știe că la început Ahti era cimerian; dar știți ce s-a întâmplat, în timpul războiului, după război, modificarea granițelor, cortina de fier, fapt e că unde era înainte Cimeria, acum e Cimbria și Cimeria fost deplasată mai încolo. În acest fel, cimbrii și-au însușit și literatura cimeriană, ca reparații de război... — Asta e teza profesorului Galligani pe care profesorul Uzzi-Tuzii o dezminte... — Cred și eu, la Universitate, rivalitățile între institute, două catedre în concurență, doi profesori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
șantajeze. Încerci să te ridici și tu și te trezești. Înfășurat în sulurile tipărite de mașină: începutul romanului se întinde pe jos, ca o pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe care le vei citi... Alexandra-Sheila-Corinna, gânditoare, a reînceput să apese butoane. Și-a reluat aerul de fată silitoare pe care-l are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu le era de nici un folos, dar el își impusese punctul de vedere, iar câinele a rămas. În câteva săptămâni se dovedise a fi folositor, omorând trei șerpi în curte și unul în grădina de pepeni a vecinului. De atunci încolo, i se dusese vestea și, dacă cineva avea neplăceri cu șerpii, îl ruga pe domnul J.L.B. Matekoni să-și aducă câinele să se ocupe de problemă. Câinele era neobișnuit de rapid. Când îl simțeau în apropiere, șerpii știau că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sunt exact ca noi, toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști țepoși ițindu-se din vegetația uscată, iar ceva mai încolo, ca niște insulițe înălțându-se dintr-o mare gri-verzuie, delușoarele izolate care se întindeau spre Odi. Era dimineața târziu și aerul era nemișcat. Spre amiază avea să fie o pâclă de arșiță care va face dealurile să pară că dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ezită, apoi opri. N-o putea lăsa în drum; undeva o fi așteptat-o familia ei, care conta pe serviciile unui șofer dispus s-o aducă pe mama lor acasă. Opri și strigă pe fereastra dubiței: — Unde mergeți, Mma? Merg încolo, răspunse femeia, arătând în sensul ei de mers. La doi pași de Molepolole. Mă duc la Silokwolela. Mma Ramotswe zâmbi. — Eu merg tot într-acolo. Pot să vă duc chiar până acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cerul alb, cu câțiva palmieri înalți și iarbă care părea să crească din nimic. Era un peisaj așa de bizar încât am crezut că m-am rătăcit și am nimerit din Botswana într-un loc necunoscut. Doar un pic mai încolo, însă, se transformă la loc în Botswana și te simți din nou în largul tău. Era un grup de oameni din tribul masarwa care veniseră din Kalahari să vâneze struți. Trebuie să fi găsit apă în depresiunea salină, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu-i mai rău decât o întrebare care te chinuiește noaptea. Făcu o pauză și un moment nimeni nu zise nimic. Apoi Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Ce-ar fi dacă ne-ați spune câte ceva despre dumneavoastră, Rra? Apoi, ceva mai încolo, ne putem întoarce la întrebarea asta care vă tulbură atât de rău. Asistenta mea o să ne facă o ceașcă de ceai mai întâi și o s-o bem împreună. Domnul Badule încuviință din cap bucuros. Era în pragul lacrimilor, iar Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
femeie bună, Mma. Ai fost întotdeauna bună cu mine. — Hai să nu stăm aici să vorbim despre bunătate, propuse ea. Ne așteaptă copiii. Hai mai bine să-i ducem în Zebra Drive, să le arătăm unde vor locui de-acum încolo. Apoi, în după-amiaza asta le putem face bagajele să-i aducem la mine acasă. Casa mea e mai... Se opri, dar el nu se supără. Știu că locuința din Zebra Drive e mai confortabilă, spuse el. Și le va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cămăși și chiloți, să le-atârne pe frânghii și pe acoperișul câtorva blocuri, să aducă dup-aia locatarii, să citească fiecare operele din uscătoarele lor. Or s-alerge înfășurați în cerșafuri și pânze din centru până-n Copou. Dar asta mai încolo, pentru că e nevoie de multă pregătire, trebuie gândit totul... - Aha... ăla... o fac pe cunoscătorul. Ei, da... da... - A luat acum vreo două luni și-un premiu european c-o chestie beton de beton, țeapănă. Era îmbrăcat într-o salopetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trebuit să ronțăi vreo două, să vadă... da’ nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete și l-a găsit altfel, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Doar directorul din când în când. Și-atunci țipă că i s-au uscat florile. Secretara și-a luat concediu de maternitate, Filip încearcă să prindă o bursă în State, Aurora nu s-a mai întors. - Dar Amalia? - Dă-o-ncolo de pațachină! Și asta-i dusă cu pluta... - Nu cred, chiar așa? - Da, măi, mă duc la ea într-o seară, iau și niște trandafiri, o sticlă de vin, mă înfățișez. Se fâțâie puțin pe lângă mine, e bună șerpoaica, caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de sor-ta copilul, ce-ați făcut eu el?” „N-a avut copil, n-a avut, poate a avut ceva în ea, dar s-a scurs, nu era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grame de bomboane și mai punea și de la el vreo două. Sunt o ființă total anacronică. Numai cine pleacă pe mai mult timp știe că poți trăi liniștit cu ce încape într-o valiză, că e ușor de la un punct încolo s-arunci tot, suveniruri, textele tale, ale altora, scrisorile păstrate cu sfințenie ani de zile, parcă-s ale unor morți vag cunoscuți, despre care mai ai o amintire cețoasă, să-ți bagi mâinile în buzunare și să mergi. Să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
puțini sunt bărbații care știu și pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu gura căscată. Ai o mobilă lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație logică, de vreme ce la doar cinci metri mai Încolo, o altă stîncă, la fel de abruptă și de scăldată de mare, era cu desăvîrșire pustie. Nu reușise niciodată să priceapă, În pofida faptului că petrecuse ani Întregi cercetîndu-le, de unde venea această dorință nemăsurată de a Împărți un spațiu care nici măcar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-mi sînt de folos, Își spuse el convins. Nici demonii lor... Trebuie să-mi construiesc propria lume și, avînd În vedere că sînt diferit de toți ceilalți, jur pe viața mea - singurul lucru pe care-l am - că de acum Încolo nu voi mai respecta nimic din ceea ce au stabilit oamenii; nu voi mai asculta de nici o lege și nu voi accepta alt cer sau iad decît cele pe care eu Însumi le voi hotărî... Eu de-o parte, ceilalți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]